Alma 53; 56–58

Introducere

Helaman şi căpitanul Moroni s-au luptat cu lamaniţii în diferite părţi ale ţării. Helaman i-a trimis lui Moroni o scrisoare în care descria bătăliile armatei sale cu lamaniţii şi îşi exprima încrederea şi mulţumirea cu privire la marea credinţă a celor 2.060 de tineri războinici. Datorită credinţei şi curajului acestor tineri războinici nefiţi, Domnul i-a ajutat să câştige luptele şi i-a binecuvântat cu siguranţă şi cu credinţă în timpul necazurilor lor.

Alma 53; 56

Armatele lui Antipus şi Helaman înfrâng cea mai puternică armată a lamaniţilor.

În timp ce căpitanul Moroni se lupta cu lamaniţii într-o parte a ţării, Helaman îşi conducea armata în altă parte a ţării. În armata sa erau incluşi şi cei 2.000 de tineri fii ai poporului lui Amon. Părinţii acestor tineri băieţi făcuseră legământ să nu mai ridice niciodată armele împotriva duşmanilor lor, dar fiii lor nu făcuseră acest legământ, aşa că ei au putut să ajute armatele nefite (vezi Alma 53:10–18).

Faceţi următorul desen în jurnalul pentru studiul scripturilor: Citiţi Alma 53:18–21 şi căutaţi expresiile care descriu trăsăturile pe care le dezvoltaseră cei 2.000 de tineri înainte de a intra în armată. Enumeraţi expresiile pe care le găsiţi sub titlul „Trăsături dezvoltate înainte de luptă”. Puteţi să însemnaţi aceste expresii în scripturile voastre.

Armata lui Antipus, un conducător militar nefit, era depăşită numeric cu mult de către inamicii lamaniţi în timp ce el şi armata lui îşi apărau partea lor de ţară. Antipus s-a bucurat când Helaman i-a adus pe cei 2.000 de tineri războinici pentru a-l ajuta (vezi Alma 56:9–10).

În prima lor luptă împotriva inamicului, cei 2.000 de tineri războinici au alungat cea mai puternică armată a lamaniţilor, iar comandantul nefit Antipus a comandat armatei sale să o urmărească pe cea a lamaniţilor. Armata lui Antipus a ajuns din urmă armata lamanită, care a încetat să se lupte cu ei. Războinicii tineri, care merseseră înainte, au observat că lamaniţii încetaseră să-i mai urmărească. Ei nu ştiau dacă lamaniţii se opriseră pentru a-i ademeni să se întoarcă pentru a-i putea distruge sau dacă aceştia se opriseră deoarece armata lui Antipus îi prinsese din urmă. De aceea, Helaman nu ştia dacă trebuia să se întoarcă şi să-i atace pe lamaniţi. (Vezi Alma 56:29–43.)

Citiţi Alma 56:43–48 şi căutaţi expresiile care descriu trăsăturile de care au dat dovadă aceşti tineri băieţi într-un moment critic al luptei. Enumeraţi în jurnalul pentru studiul scripturilor lucrurile pe care le găsiţi sub titlul „Trăsături de care au dat dovadă în timpul luptei”. Puteţi, de asemenea, să marcaţi aceste expresii în scripturile voastre.

Studiaţi Alma 56:49, 54–56 pentru a vedea ce s-a întâmplat când cei 2.000 de tineri războinici s-au întors să se lupte cu lamaniţii. Căutaţi expresiile care ilustrează următorul adevăr: Când acţionăm cu credinţă, putem primi putere de la Dumnezeu.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Cum poate dezvoltarea trăsăturilor asemănătoare celor pe care le aveau tinerii războinici să vă ajute să acţionaţi cu credinţă când vă aflaţi în situaţii dificile?
2. Descrieţi un moment în care voi (sau o persoană pe care o cunoaşteţi) aţi acţionat cu credinţă şi aţi primit putere din partea lui Dumnezeu pentru a trece cu bine printr-o situaţie dificilă.

Alma 57

Armata lui Helaman recucereşte oraşul lui Antipara şi oraşul Cumeni.

Helaman şi armata sa au reuşit să recapete oraşul lui Antipara şi oraşul Cumeni de la lamaniţi. În acest timp, Helaman a primit întăriri pentru armata sa. Mii de războinici din ţara lui Zarahemla s-au alăturat armatei, precum şi încă 60 de fii din poporul lui Amon (vezi Alma 57:1–12).

La scurt timp după ce armata lui Helaman a cucerit oraşul Cumeni, lamaniţii i-au atacat din nou. Armata lui Helaman era într-o situaţie foarte dificilă, în timpul căreia cei 2.060 de tineri războinici au reprezentat o mare putere pentru întreaga armată. Citiţi Alma 57:19–21 pentru a descoperi câteva trăsături de care tinerii războinici au dat dovadă în această luptă. Aţi putea adăuga aceste trăsături la lista „Calităţi de care au dat dovadă în timpul luptei” din jurnalul pentru studiul scripturilor şi le-aţi putea însemna în scripturile voastre.

Una dintre caracteristicile definitorii ale tinerilor războinici a fost aceea că s-au supus „întocmai” (Alma 57:21). În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Ce credeţi că înseamnă a ne supune unei porunci „întocmai”?
2. Cum credeţi că i-a ajutat pe tinerii războinici să câştige lupta faptul că s-au supus întocmai cuvintelor conducătorului lor?
3. Cum poate supunerea întocmai faţă de poruncile Domnului să vă ajute în luptele spirituale pe care le aveţi în viaţă?

Puteţi nota următorul principiu în scripturile voastre sau în jurnalul pentru studiul scripturilor: Când ne supunem întocmai Domnului, El ne va întări în luptele pe care le avem în viaţă. Citiţi următoarea declaraţie a vârstnicului Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, care a explicat de ce este atât de important să ne supunem „întocmai” poruncilor lui Dumnezeu:

„[Veţi] întâlni oameni care aleg ce porunci vor să ţină şi le ignoră pe cele pe care ei aleg să le încalce. Eu numesc aceasta supunerea de tip meniu de restaurant. Această practică de a tria şi alege nu va avea rezultate bune. Va duce la suferinţă. Pentru a se pregăti să-L întâlnească pe Dumnezeu, o persoană ţine toate poruncile Sale. Are nevoie de credinţă ca să le ţină, iar ţinerea poruncilor Sale va întări acea credinţă.

Supunerea permite binecuvântărilor lui Dumnezeu să se reverse fără nicio restricţie. El îi va binecuvânta pe copiii Săi supuşi cu eliberarea din sclavie şi nenorocire. Şi El îi va binecuvânta cu mai multă lumină…

Supunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu va oferi protecţie fizică şi spirituală” („Întâmpinaţi viitorul cu credinţă”, Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 34–35).

Citiţi Alma 57:25–27 şi căutaţi câteva dintre motivele pentru care Domnul Şi-a arătat puterea să-i protejeze pe tinerii războinici. Ce vă impresionează cel mai mult la tinerii războinici în aceste versete?

Chiar şi atunci când suntem drepţi, Dumnezeu nu ne va proteja întotdeauna de greutăţi. Deşi tinerilor războinici le-a fost cruţată viaţa, ei au fost, cu toţii, răniţi (vezi Alma 57:25) şi mulţi alţi nefiţi drepţi au fost ucişi (vezi Alma 57:26). Totuşi, Dumnezeu ne va întări întotdeauna în vremuri dificile şi ne va binecuvânta cu lucrurile de care avem nevoie. În cele din urmă, El le va oferi binecuvântările eterne tuturor celor care se supun poruncilor Sale.

Alma 58

Armatele nefite aşteaptă provizii şi, apoi, recuceresc oraşul lui Manti.

Pe lângă luptele pe care le-au purtat cu lamaniţii, armata lui Helaman a avut parte şi de alt fel de adversitate. Luptele aveau loc la o distanţă anume de Zarahemla, care era centrul guvernării nefite. Armata lui Helaman trecuse prin nişte lupte foarte grele, dar nu primise hrana, proviziile şi soldaţii în plus de care avea nevoie din partea guvernului. Ei nu ştiau de ce nu erau susţinuţi de guvern. (Vezi Alma 58:7–9.)

Citiţi Alma 58:10–12 şi răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Ce au făcut nefiţii când au trecut prin această situaţie dificilă?
2. Cum a răspuns Domnul la cererile şi rugăciunile lor sincere?
3. Conform celor relatate în Alma 58:12, cum i-a ajutat încredinţarea oferită de Domnul pe Helaman şi armata sa?

Scrieţi următorul principiu în scripturile voastre sau în jurnalul pentru studiul scripturilor: Dacă ne întoarcem către Dumnezeu în vremurile grele, noi putem primi încredinţarea divină care să ne întărească credinţa şi să ne ofere speranţă.

În pofida slăbiciunii armatei sale, Helaman şi oamenii săi au reuşit să cucerească oraşul lui Manti (vezi Alma 58:13–41). Helaman a atribuit reuşitele armatei ajutorului primit de la Domnul (vezi Alma 58:37).

Helaman a continuat să fie uimit de reuşita tinerilor războinici. Studiaţi Alma 58:39–40 şi căutaţi cuvinte şi expresii care arată modurile în care tinerii războinici au fost curajoşi în împrejurările dificile. Puteţi marca aceste cuvinte sau expresii în scripturile voastre.

Scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor despre un moment în care aţi căutat ajutor de la Dumnezeu într-un moment dificil şi aţi simţit sprijinul Său.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Alma 53; 56–58 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: