Moroni 8–9

Introducere

Moroni 8 este o epistolă (scrisoare) pe care Mormon a scris-o fiului său, Moroni, explicând motivele pentru care pruncii nu trebuie să fie botezaţi. În epistolă, Mormon ne-a învăţat, de asemenea, cum trebuie să ne pregătim pentru a trăi în prezenţa lui Dumnezeu. El a încheiat exprimându-şi îngrijorarea faţă de ticăloşia şi inevitabila distrugere a nefiţilor. Moroni 9 conţine ultima epistolă consemnată a lui Mormon către fiul său. El şi-a exprimat tristeţea faţă de situaţia rea în care se aflau nefiţii şi l-a îndemnat pe Moroni să lucreze cu sârguinţă pentru a-i ajuta pe nefiţi să se pocăiască. În pofida situaţiei pline de corupţie a poporului său, el l-a încurajat pe fiul lui să aibă credinţă în Hristos şi să păstreze, totdeauna, în mintea lui, promisiunea vieţii veşnice.

Moroni 8:1–24

Mormon a scris fiului său, Moroni, despre cei care trebuie botezaţi.

V-aţi întrebat vreodată de ce în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă copiii nu sunt botezaţi până nu împlinesc opt ani? Într-o scrisoare adresată fiului său, Moroni, Mormon ne învaţă unele adevăruri importante cu privire la salvarea pruncilor şi la botez, inclusiv motivele pentru care copiii nu sunt botezaţi până nu împlinesc opt ani. Mormon şi-a început scrisoarea către Moroni vorbind despre certurile (neînţelegerile) care existau printre nefiţi. Citiţi Moroni 8:4–6 şi căutaţi doctrina pentru care se certau nefiţii. (În timp ce citiţi, ar putea fi util să ştiţi că grosolană, în acest context, înseamnă foarte gravă.)

Citiţi Moroni 8:7 şi identificaţi ceea ce a făcut Mormon când a auzit despre această problemă. Salvatorul a răspuns rugăciunii lui Mormon explicând de ce nu este necesar ca pruncii să fie botezaţi înainte de a ajunge la vârsta responsabilităţii. Citiţi Moroni 8:8–9 şi căutaţi ceea ce a spus Salvatorul cu privire la motivele pentru care pruncii nu sunt botezaţi.

În Moroni 8:8, „blestemul lui Adam” se referă la separarea lui Adam de prezenţa lui Dumnezeu ca rezultat al căderii. În mod evident, unii nefiţi n-au înţeles doctrina botezului. De aceea, în mod incorect, ei au crezut că pruncii nu erau demni să fie în prezenţa lui Dumnezeu fără rânduiala botezului şi doreau să boteze copiii când aceştia erau foarte mici. Pentru a înţelege acest verset, ar putea fi util să vă amintiţi că păcatul este „nesupunere voită faţă de poruncile lui Dumnezeu” (Ghid pentru scripturi, „Păcat”, scriptures.lds.org). Pentru a înţelege mai bine doctrina din versetul Moroni 8:8 puteţi folosi ca referinţă suplimentară al doilea articol de credinţă.

Citiţi Moroni 8:10 şi căutaţi cuvinte care completează următorul adevăr: Pocăinţa şi botezul sunt necesare pentru toţi cei care .

Deoarece pocăinţa şi botezul sunt necesare doar pentru cei care sunt responsabili şi capabili să comită păcate, Mormon a propovăduit că este greşit să se boteze pruncii înainte ca ei să devină responsabili. Citiţi Moroni 8:11–13, 18–22 şi căutaţi modul în care Mormon a explicat de ce este greşit botezul copiilor mici. Aceste versete propovăduiesc această doctrină: Copiii mici sunt salvaţi prin ispăşirea lui Isus Hristos.

Domnul a stabilit vârsta la care începe responsabilitatea – vârsta de opt ani (vezi D&L 68:25–27; Selecţiuni din traducerea Bibliei de Joseph Smith,Genesa 17:11). Înainte ca cei mici să împlinească opt ani, ei nu pot păcătui pentru că lui Satana nu i s-a dat puterea de a-i ispiti pe copiii mici (vezi D&L 29:46–47). Orice greşeli fac copiii înainte de vârsta de opt ani nu sunt considerate păcate.

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat de ce copiii mici nu pot comite păcate: „Noi înţelegem din doctrina noastră că, înainte de vârsta responsabilităţii, un copil nu este «în stare să păcătuiască» (Moroni 8:8). În tot acel timp, copiii pot comite greşeli, unele chiar foarte serioase şi dureroase care trebuie corectate, dar faptele lor nu sunt considerate ca fiind păcate” („Sins and Mistakes”, Ensign, oct. 1996, p. 65).

În epistola sa, Mormon a mărturisit, de asemenea, că pruncii sunt „vii în Hristos” şi că, dacă mor înainte de a împlini vârsta de opt ani, ei sunt mântuiţi prin ispăşirea lui Isus Hristos (vezi Moroni 8:12–15, 22).

În timp ce explica de ce pruncii şi copiii mici nu au nevoie de botez, Mormon a depus mărturie despre acest principiu: Dumnezeu este foarte drept în relaţiile cu copiii Săi. Aceasta înseamnă că Dumnezeu va acorda fiecăruia o şansă dreaptă şi corectă de a primi salvarea.

Activitatea următoare vă poate ajuta să explicaţi doctrinele predate în prima parte din Moroni 8. Selectaţi una dintre situaţiile de mai jos (sau selectaţi-le pe amândouă) şi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, identificaţi unul sau două versete din Moroni 8:8–24 care vă ajută să răspundeţi întrebării persoanei din situaţia respectivă. Apoi, scrieţi un paragraf sau două răspunzând situaţiei respective. Folosiţi versetele din scripturi în răspunsul vostru.
1. Ca misionar, întâlniţi un bărbat care caută, cu sinceritate, adevărul. El explică faptul că, toată viaţa, a fost învăţat că pruncii sunt păcătoşi când se nasc, din pricina păcatului lui Adam. El este sigur că, atunci când copiii mici mor fără a fi botezaţi, ei sunt păcătoşi şi nu pot fi salvaţi.
2. Un convertit recent este de acord că botezul copiilor la vârsta de opt ani este o idee bună, dar întreabă: „Contează, într-adevăr, dacă oamenii sunt botezaţi când au vârsta de opt luni sau opt ani?”.

Moroni 8:25–30

Mormon propovăduieşte ceea ce trebuie să facem pentru a trăi alături de Dumnezeu.

După ce a propovăduit de ce copiii mici nu au nevoie de botez, Mormon a propovăduit că oamenii care au ajuns la vârsta responsabilităţii trebuie să fie botezaţi. El a explicat, de asemenea, ceea ce trebuie să facem după botezul nostru pentru a trăi alături de Dumnezeu.

Citiţi Moroni 8:25–26 şi căutaţi ceea ce trebuie să facem şi trăsăturile pe care trebuie să le dezvoltăm pentru a trăi alături de Dumnezeu. Aţi putea marca aceste lucruri în scripturile voastre. Ar putea fi util să înţelegeţi că „umilinţă” înseamnă a fi supus voinţei lui Dumnezeu, iar „smerenia inimii” înseamnă a fi, cu adevărat, umil.

În scripturile voastre, lângă Moroni 8:25–26, puteţi scrie principiul următor: Prin supunere cu credinţă faţă de porunci, Îl putem primi pe Duhul Sfânt, care ne pregăteşte să trăim alături de Dumnezeu.

Următoarele întrebări vă vor ajuta să înţelegeţi mai bine Moroni 8:25–26. Aveţi în vedere toate întrebările şi selectaţi două sau mai multe dintre ele pentru a răspunde în jurnalul pentru studiul scripturilor:
1. De ce credeţi că iertarea păcatelor voastre poate duce la umilinţă şi la smerenia inimii?
2. În ce mod faptul de a fi umil şi de a avea inima smerită Îl invită pe Duhul Sfânt în viaţa voastră?
3. În ce fel vă ajută Duhul Sfânt să vă pregătiţi să trăiţi alături de Dumnezeu?
4. Mormon a propovăduit că, dacă dorim să fim plini de dragoste care îndură, trebuie să ne rugăm cu sârguinţă. De ce credeţi că este necesar să ne rugăm cu sârguinţă dacă dorim să fim plini de dragoste?

După cum este consemnat în Moroni 8:27, Mormon a condamnat păcatul mândriei care exista printre nefiţi. Citiţi Moroni 8:27 şi căutaţi care a fost consecinţa mândriei nefiţilor. Apoi, comparaţi această consecinţă cu rezultatele obţinute ca urmare a umilinţei şi unei inimi smerite care se găsesc în Moroni 8:26.

Mormon l-a încurajat pe Moroni să se roage pentru nefiţi, astfel încât aceştia să se pocăiască şi să primească binecuvântările pe care el le-a descris în scrisoarea sa (vezi Moroni 8:28–30). Folosind sfatul lui Mormon adresat fiului său, aveţi în vedere să vă rugaţi pentru anumite persoane despre care ştiţi că au nevoie să primească binecuvântările Evangheliei şi să găsiţi modalităţi de a le ajuta.

Moroni 9:1–20

Mormon descrie ticăloşia nefiţilor şi lamaniţilor.

Aduceţi-vă aminte de o situaţie în care aţi încercat să ajutaţi pe cineva şi acea persoană a respins eforturile voastre. Ce reacţie ar putea avea unii oameni când bunele lor intenţii sunt respinse în mod repetat de cei pe care ei încearcă să-i ajute? În timp ce studiaţi a doua epistolă a lui Mormon către fiul său, Moroni, care se află în Moroni 9, căutaţi ceea ce a spus Mormon pentru a-l încuraja pe fiul lui să nu îi abandoneze pe nefiţi.

Citiţi Moroni 9:1 şi căutaţi cuvintele pe care le-a folosit Mormon pentru a descrie situaţia despre care urma să discute în scrisoarea sa. Observaţi că supărător, în acest context, înseamnă foarte îngrijorător. După cum este consemnat în Moroni 9:2–19, Mormon a descris unele dintre lucrurile îngrijorătoare care aveau loc printre oameni, arătând cât de ticăloşi deveniseră oamenii. Asemenea lui Eter, care a fost un profet printre iarediţi, Mormon a văzut mânia şi ticăloşia care pusese stăpânire pe oamenii săi. El se temea ca Spiritul Domnului să nu fi încetat să se mai străduiască cu ei (vezi Moroni 9:4).

Gândiţi-vă de ce Moroni a continuat să lucreze printre nefiţi, chiar dacă ei îşi împietriseră inimile faţă de cuvântul lui Dumnezeu şi respinseseră eforturile profeţilor de a-i ajuta.

Mormon i-a dat lui Moroni unele sfaturi importante cu privire la modul în care trebuia să slujească oamenilor ale căror inimi nu erau deschise. Citiţi Moroni 9:3–6 şi marcaţi cuvintele sau expresiile care ne învaţă acest principiu: Noi trebuie să lucrăm cu sârguinţă în slujba lui Dumnezeu, chiar dacă cei cărora le slujim nu răspund în mod pozitiv. Versetul 6 este deosebit de util în predarea acestui principiu.

Moroni 9:21–26

Mormon îl încurajează pe Moroni să fie credincios.

Gândiţi-vă la evenimente recente din comunitatea sau naţiunea voastră ori din lume, care, poate, i-au descurajat pe oameni. Citiţi Moroni 9:25–26 pentru a descoperi sfatul pe care l-a dat Mormon lui Moroni despre ceea ce trebuie să facă în condiţii descurajatoare.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare: Ce i-a spus Mormon lui Moroni că trebuie să „trăiască în mintea [voastră] pentru totdeauna” (Moroni 9:25 În ce mod amintirea Salvatorului şi a ispăşirii Sale vă poate ajuta când sunteţi în situaţii grele sau înconjuraţi de ticăloşie?

Din sfatul dat de Mormon lui Moroni, putem învăţa acest principiu: Dacă avem credinţă în Isus Hristos, El ne poate înălţa, chiar când greutăţile şi ticăloşia ne înconjoară. A avea „credinţă în Hristos” poate însemna a ne strădui tot timpul să acţionăm ca adevăraţi ucenici ai Salvatorului, amintindu-ne de Salvator şi de ispăşirea Sa şi a ţine cu credinţă poruncile Sale.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre o experienţă din viaţa voastră sau din viaţa cuiva apropiat vouă care demonstrează că principiul precedent este adevărat.

Gândiţi-vă la o modalitate prin care puteţi avea mai multă credinţă în Hristos în situaţii în care sunteţi înconjuraţi de ticăloşie sau vă aflaţi în situaţii grele.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Mormon 8–9 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: