Alma 40–41

Introducere

După cum este consemnat în Alma 40–41, Alma l-a învăţat pe fiul său, Corianton, doctrine importante cu privire la viaţa de după moarte. Alma a explicat că, prin ispăşirea lui Isus Hristos, toată omenirea va învia. Alma i-a propovăduit, de asemenea, lui Corianton despre lumea spiritelor, unde cei care au murit aşteaptă în paradis sau în închisoarea spiritelor, în funcţie de alegerile lor din viaţa muritoare. Corianton a aflat de la Alma că planul restaurării includea nu numai restaurarea fizică, ci şi pe cea spirituală în care noi avem parte de consecinţele corespunzătoare acţiunilor şi dorinţelor noastre. În cele din urmă, Alma a subliniat că elementul central în acest plan al restaurării este adevărul că ticăloşia niciodată nu poate duce la fericire adevărată.

Alma 40

Alma îl învaţă pe Corianton despre lumea spiritelor şi înviere.

Închipuiţi-vă că aveţi un prieten care a suferit, de curând, moartea unei persoane dragi. Prietenul vostru, ştiind că sunteţi religioşi, vă abordează cu următoarele întrebări:

Ce anume face posibil ca noi să trăim din nou? Cine va fi înviat?
Unde mergem după ce murim şi cum este acolo?
Ce este învierea? Care este diferenţa dintre trupurile noastre muritoare şi cele înviate? Ce se întâmplă după ce vom fi înviaţi?

Informaţiile din Alma 40 vă pot ajuta să răspundeţi la aceste întrebări. Acest capitol reprezintă o continuare a învăţăturilor lui Alma către fiul său, Corianton. Corianton devenise preocupat cu privire la învierea celor morţi.

Citiţi toate cele trei pasaje din scripturi de mai jos. Alegeţi unul sau mai multe dintre pasaje şi explicaţi, în jurnalul pentru studiul scripturilor, cum a oferit Alma răspunsurile la întrebările respective. (Dacă aveţi timp la sfârşitul lecţiei, puteţi reveni şi revedea ce a propovăduit Alma şi în celelalte versete.)
1. Studiaţi Alma 40:1–5. Ce anume face posibil ca noi să trăim din nou? Cine va fi înviat?
2. Studiaţi Alma 40:6–7, 11–14. Unde mergem după ce murim şi cum este acolo? (Când Alma a propovăduit faptul că spiritele tuturor oamenilor sunt „luate acasă la acel Dumnezeu care le-a dat lor viaţă” [Alma 40:11], el a propovăduit faptul că, după ce murim, dar înainte de înviere, spiritele noastre se vor întoarce în lumea spiritelor, nu la destinaţia finală de după judecata lui Dumnezeu. Poate fi util să consultaţi notele de subsol de la versetul 13 pentru a înţelege ce anume a vrut Alma să spună când s-a referit la „întunericul de afară”. Alma 40:14 ne ajută, de asemenea, să înţelegem că această menţionare a întunericului de afară face referire la o stare dinainte de înviere pe care o numim, de obicei, închisoarea spiritelor şi nu la locul final sau permanent în care se vor afla cei condamnaţi.)
3. Studiaţi Alma 40:21–26. Ce reprezintă învierea? Care este diferenţa dintre trupurile noastre muritoare şi cele înviate? Ce se întâmplă după ce vom fi înviaţi?

Făcând referire la Alma 40:11–12, preşedintele George Q. Cannon, din Prima Preşedinţie, a explicat faptul că Alma „nu intenţionează să transmită ideea că aceştia sunt introduşi imediat în prezenţa lui Dumnezeu. Evident, el foloseşte această expresie în cunoştinţă de cauză (Gospel Truth: Discourses and Writings of President George Q. Cannon, selecţie de Jerreld L. Newquist, 2 volume [1957–1974], volumul 1, p. 73).

Vârstnicul Neal A. Maxwell, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a descris anumite experienţe pe care le vom avea după înviere:

„În ziua judecăţii… va exista obiectivitate deplină. Nu numai că vom avea ceea ce Cartea lui Mormon numeşte o «perfectă aducere aminte» şi o «amintire vie» a faptelor noastre rele, ci ne vor fi aduse şi restaurate şi lucrurile pline de bucurie. Vom cunoaşte lucrurile «cum ştim acum». (Alma 5:18; 11:43; vezi, de asemenea, D&L 93:33.) Vom vedea «cu ochii [noştri]» (Mosia 12:22; 15:29) datorită unui set de informaţii comune.

Printre «toate lucrurile [care] vor fi restaurate» (Alma 40:23) se va număra şi memoria, incluzând, în cele din urmă, şi amintirile noastre din viaţa premuritoare. Gândiţi-vă la bucuria de a fi uniţi în minte şi inimă de amintirile relevante din prima şi cea de-a doua stare.

Ce abundenţă de sentimente va fi asupra noastră atunci, când un Dumnezeu iubitor va considera că este înţelept ca amintirile să ne fie restaurate pe deplin! Această revărsare înviorătoare de fapte ne va creşte şi mai mult recunoştinţa pentru cât de îndelungată este îndurarea lui Dumnezeu şi pentru bunătatea plină de dragoste a ispăşirii înfăptuite de Isus de bunăvoie! (Lord Increase Our Faith [1994], p. 103).

Învierea reprezintă reunirea spiritului şi a trupului, toate lucrurile fiind restaurate la forma lor potrivită şi perfectă. După înviere, fiecare dintre noi va sta în prezenţa lui Dumnezeu pentru a fi judecat. Citiţi Alma 40:25–26 şi găsiţi descrierea pe care o face Alma cu privire la starea finală a celor care aleg dreptatea în această viaţă în comparaţie cu starea finală a celor care aleg ticăloşia. Gândiţi-vă la cum vă poate afecta acest pasaj dorinţa de a fi curaţi înaintea lui Dumnezeu.

După cum este consemnat în Alma 40:16–22, învierea despre care a vorbit Alma a fost exprimată în termeni care au legătură cu timpul de pe pământ. Isus Hristos a fost primul care a înviat, urmat la scurt timp de cei drepţi care trăiseră şi muriseră din vremea lui Adam până la momentul învierii lui Hristos (vezi Alma 40:16, 20; D&L 133:54–55). Aceasta este învierea pe care Alma a numit-o „prima înviere”.

Alma 41

Alma îl învaţă pe Corianton planul restaurării.

Având în vedere adevărurile pe care Alma le-a predicat despre înviere, lumea spiritelor şi judecată, gândiţi-vă la cum ar putea fi influenţate faptele unei persoane dacă ea ar crede următoarele:

nu există viaţă după moarte;
după ce murim, vom fi făcuţi desăvârşiţi indiferent dacă faptele noastre au fost bune sau rele pe pământ;
la judecată, vom fi răsplătiţi pentru faptele bune şi pedepsiţi pentru faptele rele.

În Alma 41, aflăm că fiul lui Alma, Corianton, era derutat cu privire la ceea ce îl învăţau unii oameni despre înviere. Aveţi în vedere să marcaţi expresia „dus departe în rătăcire” din Alma 41:1, apoi citiţi acest verset căutând ce anume îi făcuse pe unii oameni să se rătăcească. Pentru a vă ajuta să înţelegeţi acest verset, ar putea fi util să ştiţi că a denatura scripturile înseamnă a le deforma, a le răstălmăci sau a le schimba înţelesul.

Ce concept a spus Alma că urma să clarifice pentru Corianton?

Restaurare înseamnă a readuce înapoi. Alma a vrut ca fiul său, Corianton, să înţeleagă că „planul restaurării”(Alma 41:2), aşa cum l-a numit Alma, are un aspect fizic şi unul spiritual. Citiţi în Alma 41:2–5 şi însemnaţi ce anume ne va fi restaurat din punct de vedere fizic după moarte şi ce va fi restaurat din punct de vedere spiritual. (În aceste versete, cerut înseamnă obligatoriu sau necesar.)

Care este componenta fizică a planului restaurării menţionat în Alma 41:2?

Aspectul spiritual al planului restaurării descris în Alma 40:3–5 este următorul: Noi vom fi restauraţi fie la fericire, fie la nefericire, în acord cu faptele şi dorinţele noastre din viaţa muritoare.

Presupuneţi că vi s-a cerut să predaţi pasajul din Alma 40:3–5 unei clase de la Societatea Primară. Scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor cum aţi explica doctrina restaurării spirituale într-un mod simplu, astfel încât copiii să poată înţelege ceea ce a propovăduit Alma.

Reflectaţi la cum poate şi ar trebui înţelegerea doctrinei restaurării să vă influenţeze faptele şi dorinţele.

Pe măsură ce ajungem să înţelegem doctrina restaurării, începem, în mod firesc, să ne facem griji cu privire la consecinţele pe care le vom suferi din pricina păcatelor şi alegerilor noastre greşite. Există vreun mod în care putem schimba consecinţele negative ale dorinţelor şi faptelor noastre greşite? Alma i-a oferit lui Corianton un motiv de a avea speranţă. Citiţi Alma 41:6–9 şi căutaţi ce anume putem face pentru a ne fi restaurate bunătatea şi fericirea, chiar şi dacă am făcut păcate grave. Puteţi însemna cuvintele sau expresiile din Alma 41:6–7 care sugerează că suntem răspunzători de ceea ce primim la înviere. Gândiţi-vă la următoarea întrebare: Bazându-ne pe aceste versete, în ce sens suntem noi propriii noştri judecători?

Există persoane care cred că se pot întoarce la Dumnezeu fără să-şi asume responsabilitatea pentru propriile fapte. Adesea, aceste persoane spun că alegerile lor păcătoase sunt distractive. Uneori, cei care păcătuiesc pot chiar să pară că sunt fericiţi. Dar citiţi Alma 41:10 şi căutaţi ce ne-a învăţat Alma despre ticăloşie. (Alma 41:10 este un fragment care conţine o scriptură de bază. Îl puteţi marca într-un mod aparte pentru a-l putea găsi cu uşurinţă în viitor.)

În Alma 41:10, Alma a depus mărturie înaintea fiului său că „ticăloşia niciodată nu a fost fericire”. Faceţi următoarele exerciţii în jurnalul pentru studiul scripturilor:
1. Scrieţi de ce credeţi că este adevărată afirmaţia lui Alma.
2. Scrieţi un exemplu al felului în care Satana poate încerca să ne convingă că putem încălca poruncile lui Dumnezeu şi totuşi să fim fericiţi.

Puteţi nota următoarea afirmaţie a preşedintelui Ezra Taft Benson în scripturile voastre, lângă Alma 41:10: „Nu puteţi să faceţi ceva greşit şi să vă simţiţi bine. Este imposibil!” („A Message to the Rising Generation”, Ensign, nov. 1977, p. 30).

Alma 41:11 explică de ce este imposibil să fim cu adevărat fericiţi când alegem ceea ce este greşit. Pentru a vă ajuta să înţelegeţi aceste versete, completaţi tabelul de mai jos, potrivind fiecare expresie din scripturi cu înţelesul său. (Când terminaţi, verificaţi-vă răspunsurile cu cele de la sfârşitul lecţiei.)

Cuvinte sau expresii din Alma 41:11 care descriu faptul că ne aflăm într-o „stare a firii”	Înţeles
„Într-o stare carnală”	Limitaţi sau împovăraţi de păcatele noastre
„În fierea amărăciunii şi în legăturile nedreptăţii”	Lipsiţi de tovărăşia Spiritului Sfânt
„Fără Dumnezeu în lume”	Conduşi de voinţa trupului

Acum că aţi definit aceşti termeni, citiţi din nou Alma 41:11 pentru a identifica de ce este imposibil să fim fericiţi când alegem ce este greşit. Unii oameni care aleg ticăloşia pot crede că sunt fericiţi pe moment, dar alegerile lor vor duce, în cele din urmă, la tristeţe şi nefericire.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare:
1. De ce credeţi că a ne afla într-o „stare a firii”, sau într-o „stare carnală” ori plină de păcat este contrar firii fericirii?
2. Care sunt câteva exemple ale felului în care tinerii pot fi lipsiţi de tovărăşia Spiritului Sfânt, fiind limitaţi ori împovăraţi de păcatele lor sau lăsându-se conduşi de către dorinţele trupeşti?

Citiţi Alma 41:12 şi căutaţi întrebarea pe care i-a adresat-o Alma lui Corianton cu privire la restaurare. Acum citiţi Alma 41:13 şi însemnaţi modul în care a răspuns Alma la această întrebare.

Închipuiţi-vă că vorbiţi cu un prieten care doreşte să fie fericit, dar alege să se poarte în mod contrar faţă de poruncile Domnului. Folosind doctrina restaurării pe care aţi studiat-o astăzi, explicaţi în jurnalul pentru studiul scripturilor de ce persoana respectivă nu simte fericire şi ce anume trebuie să facă pentru a deveni cu adevărat fericită.

Un bumerang este un instrument care se folosea, iniţial, la vânătoare. Datorită formei sale, atunci când este aruncat corect, acesta se întoarce la persoana care l-a aruncat. Citiţi Alma 41:14–15, căutând modul în care un bumerang poate simboliza adevărurile predate în aceste versete. Puteţi însemna cuvântul „trimiţi” din versetul 15. Gândiţi-vă la un moment în care aţi „trimis” bunătate sau milă ori amabilitate către ceilalţi şi aţi primit acelaşi lucru înapoi.

Care este fapta dreaptă pe care aţi vrea s-o faceţi pentru alţii sau atitudinea corectă pe care aţi vrea ca alţii să o vadă la voi şi cu care aţi vrea să fiţi trataţi de ceilalţi? Ce ţel vă puteţi stabili pentru a „trimite” sau transmite una dintre aceste atitudini sau fapte?

Scriptură de bază – Alma 41:10

Citiţi Alma 41:10 şi scrieţi următoarele în jurnalul pentru studiul scripturilor: Dacă ticăloşia niciodată nu a fost fericire, atunci va duce întotdeauna la fericire. Scrieţi, în spaţiul liber, un cuvânt care să completeze cel mai bine fraza. Acum, scrieţi un număr de acţiuni sau fapte concrete care credeţi că s-ar potrivi, de asemenea, în spaţiul liber (de exemplu, a-i sluji pe alţii). Scrieţi-vă mărturia despre cum aţi văzut că unele dintre aceste fapte drepte duc la fericire.

Este important să înţelegem că fericirea care vine din dreptate nu este întotdeauna imediată, constantă sau continuă aici, în viaţa muritoare. Totuşi, o persoană care este în armonie cu învăţăturile şi poruncile Domnului va avea întotdeauna parte de pace şi fericire în felul Domnului şi la timpul stabilit de El.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Alma 40–41 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: