Moroni 7:20–48

Introducere

După cum se relatează în Moroni 7:20–48, Mormon şi-a continuat predica în sinagogă învăţându-i pe ascultătorii lui cum să „[pună] mâna pe fiecare lucru bun” (Moroni 7:20–21, 25). El a explicat importanţa credinţei, speranţei şi carităţii. El şi-a încheiat predica adresându-le ascultătorilor lui rugămintea de a se ruga Tatălui cu toată puterea inimilor lor pentru a primi darul carităţii – pe care Mormon a definit-o ca fiind „dragostea pură a lui Hristos” (Moroni 7:47).

Moroni 7:20–39

Mormon propovăduieşte despre credinţa în Isus Hristos.

Revedeţi Moroni 7:12–13 şi gândiţi-vă la ceea ce aţi învăţat în lecţia trecută cu privire la deosebirea lucrurilor bune de cele rele. În spaţiul pus la dispoziţie, enumeraţi exemple de lucruri bune (lucruri care vin de la Dumnezeu şi ne conving să credem în Hristos) şi lucruri rele (lucruri care ne îndemnă să nu credem în Hristos şi să nu-I slujim lui Dumnezeu):

Lucruri bune	Lucruri rele

Observaţi că Mormon ne încurajează să „[punem] mâna pe fiecare lucru bun” (Moroni 7:19). Gândiţi-vă ce credeţi că înseamnă să puneţi mâna pe fiecare lucru bun.

Mormon le-a adresat ascultătorilor săi o întrebare importantă la care, apoi, a răspuns el. Citiţi Moroni 7:20 şi găsiţi întrebarea adresată de Mormon. Apoi, citiţi Moroni 7:21–26 căutând răspunsul la această întrebare.

În timp ce citiţi Moroni 7:21, 25, marcaţi cuvintele sau expresiile care exprimă acest principiu: Dacă avem credinţă în Isus Hristos, noi putem pune mâna pe fiecare lucru bun.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la următoarele întrebări:
1. Potrivit celor relatate în Moroni 7:22–26, în ce moduri caută Tatăl Ceresc să ne ajute să ne întărim credinţa în Isus Hristos?
2. Cum v-a ajutat credinţa în Isus Hristos să puneţi mâna pe un lucru bun sau să înlăturaţi un lucru rău?

Mormon a continuat să descrie câteva dintre lucrurile bune de care au parte cei care au credinţă în Isus Hristos. Citiţi Moroni 7:32–34 şi marcaţi cel puţin o binecuvântare, în fiecare dintre aceste versete, pe care o primim atunci când avem credinţă în Isus Hristos.

Gândiţi-vă la un lucru pe care-l puteţi face pentru a avea o mai mare credinţă în Isus Hristos şi rugaţi-vă pentru aceasta. Când aveţi un ţel în minte, scrieţi-l în jurnalul pentru studiul scripturilor. Acest ţel ar putea fi acela de realiza un lucru anumit care vă va ajuta să urmaţi cuvintele profeţilor (vezi Moroni 7:23), de a vă ruga cu o mai mare credinţă (vezi Moroni 7:26) sau de a vă pocăi de un păcat (vezi Moroni 7:34). În timp ce scrieţi ţelul vostru, includeţi detalii precise privind modul în care urmează să-l îndepliniţi. De asemenea, scrieţi în ce mod va aduce acest ţel lucruri bune în viaţa voastră.

Moroni 7:40–43

Mormon propovăduieşte despre nădejde.

În predica scrisă în Moroni 7, Mormon a identificat trei principii divine necesare pentru a primi viaţa veşnică. Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că aceste „trei principii formează o temelie pe care putem construi structura vieţilor noastre”. Dânsul a spus că aceste trei principii „împreună ne asigură o bază de sprijin, asemănătoare picioarelor unui scaun cu trei picioare” („The Joy of Hope Fulfilled”, Ensign, nov. 1992, p. 33).

Materialul următor vă va ajuta să găsiţi cele trei principii pe care le-a identificat Mormon. Primul principiu este credinţa, despre care tocmai aţi studiat în Moroni 7:20–39. Scrieţi pe unul dintre picioarele scaunului de mai sus Credinţă în Isus Hristos. Găsiţi ceea ce reprezintă al doilea picior citind Moroni 7:40. Scrieţi acest principiu pe un alt picior al scaunului.

Citiţi Moroni 7:41–42 şi identificaţi ceea ce ne-a învăţat Mormon că trebuie să avem? (Moroni 7:41 este un fragment care conţine scriptură de bază.) Aţi putea adăuga „[în] viaţă veşnică” la ceea ce aţi scris pe al doilea picior al scaunului, astfel încât să se citească „Nădejde în viaţa veşnică”.

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf, din Prima Preşedinţie, a vorbit despre nădejdea la care se referea Mormon:

„Speranţa [sau nădejdea] este un dar al Spiritului. Este o speranţă că, prin ispăşirea lui Isus Hristos şi prin puterea învierii Sale, noi vom fi înălţaţi la viaţa veşnică, şi aceasta datorită credinţei noastre în Salvator…

Speranţa nu înseamnă cunoaştere, ci mai degrabă încredere nestrămutată că Domnul Îşi va respecta promisiunile faţă de noi. Este încrederea că, dacă trăim în acord cu legile lui Dumnezeu şi cu cuvintele profeţilor Săi acum, vom primi binecuvântările dorite în viitor. Înseamnă să credem şi să ne aşteptăm să ni se răspundă la rugăciuni. Aceasta se manifestă prin încredere, optimism, entuziasm şi perseverenţă plină de răbdare” („Puterea infinită a speranţei”, Ensign sau Liahona, nov. 2008, p. 21–22).

Un principiu pe care îl învăţăm din Moroni 7:40–42 este următorul: Dacă avem credinţă în Isus Hristos, putem obţine nădejde prin ispăşirea lui Hristos că vom fi înălţaţi la viaţă veşnică.

Citiţi Moroni 7:43 şi identificaţi trăsăturile necesare ca o persoană să aibă credinţa şi nădejdea despre care a vorbit Mormon.

A fi „[blând şi a avea] inima smerită” înseamnă a fi, cu adevărat, umil, blând şi supus voinţei Domnului. De ce credeţi că blândeţea şi smerenia inimii sunt necesare pentru a avea credinţă şi nădejde în ispăşirea lui Isus Hristos?

În jurnalul pentru studiul scripturilor, descrieţi în ce mod credinţa voastră în Isus Hristos şi în ispăşirea Sa v-au dat nădejde.

Moroni 7:44–48

Mormon propovăduieşte despre caritate.

Referiţi-vă, din nou, la scaunul desenat la începutul lecţiei. Citiţi Moroni 7:44 şi identificaţi al treilea principiu propovăduit de Mormon. Scrieţi pe cel de-al treilea picior al scaunului acest ultim principiu.

După cum este consemnat în Moroni 7:44–48, Mormon a oferit o explicaţie plină de însemnătate a carităţii. Citiţi Moroni 7:45–47 şi marcaţi cuvinte sau expresii folosite de Mormon pentru a defini caritatea. (Moroni 7:45, 47–48 este un fragment care conţine scriptură de bază.) Pentru a vă ajuta să înţelegeţi mai bine ceea ce propovăduia Mormon, puteţi scrie în scripturile voastre, unele dintre aceste definiţii: „suferă îndelung” înseamnă a îndura cu răbdare, „nu invidiază” înseamnă a nu fi gelos, „nu este îngâmfată” înseamnă a fi umil şi blând, „nu caută nimic pentru sine” înseamnă a lua în considerare întâi pe Dumnezeu şi pe alţii, „nu este provocată cu uşurinţă” înseamnă a nu te mânia uşor şi „crede toate lucrurile” înseamnă a accepta tot adevărul.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la una dintre întrebările următoare sau la mai multe:
1. Bazându-vă pe definiţia din Moroni 7:45–47, de ce credeţi că cel mai mare dar spiritual pe care îl putem primi este caritatea?
2. Ce credeţi că înseamnă că acest dar, caritatea, nu va pieri niciodată?
3. De ce credeţi că, dacă nu avem caritate, suntem de nimic?

După ce a menţionat învăţătura apostolului Pavel cu privire la caritate sau milostenie din 1 Corinteni 13, vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a explicat: „Motivul pentru care milostenia niciodată nu piere şi motivul pentru care milostenia este mai mare chiar decât cele mai importante acte de bunătate, pe care le-a relatat, este acela că milostenia sau caritatea, «dragostea pură a lui Hristos» (Moroni7:47), nu este o faptă, ci o condiţie sau o stare de a fi. La milostenie se ajunge printr-o succesiune de fapte care au ca rezultat convertirea. Să fim o persoană cu milostenie este ceva ce devenim. Deci, aşa cum a declarat Moroni, «dacă oamenii nu vor avea milostenie, ei nu vor putea moşteni» locul pregătit pentru ei în locaşurile Tatălui (Eter 12:34; caractere cursive adăugate)” („Provocarea de a deveni”, Liahona, ian. 2001, p, 42.)

Citiţi situaţiile următoare şi gândiţi-vă cum aţi răspunde dacă nu aţi avea darul carităţii şi cum aţi răspunde dacă aţi fi plini de caritate.

Unii colegi de la şcoală râd de voi sau de altcineva.
Aveţi un frate sau o soră care, în mod frecvent, vă enervează.
Nu vă place de unul dintre noii asistenţi ai cvorumului sau ai clasei la fel cum v-a plăcut de conducătorul precedent.

După ce a explicat cât este de important să ne dezvoltăm abilitatea de a avea caritate în viaţa noastră, Mormon a explicat cum putem dobândi această trăsătură de caracter vitală. Citiţi Moroni 7:48, şi marcaţi cuvintele sau expresiile care ne învaţă acest principiu: Dacă ne rugăm Tatălui cu toată puterea inimii şi trăim ca adevăraţi ucenici ai lui Isus Hristos, putem fi plini de caritate. Gândiţi-vă de ce este important să ne rugăm cu toată puterea inimii să avem darul carităţii şi nu să ne rugăm ocazional pentru a avea acest dar.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, descrieţi o situaţie în care aţi simţit că Domnul v-a ajutat să daţi dovadă de caritate. Sau descrieţi o situaţie în care aţi văzut pe altcineva dând dovadă de caritate. Pe lângă aceasta, stabiliţi un ţel precis pentru a vă îmbunătăţi una dintre trăsăturile carităţii menţionate în Moroni 7:45. Rugaţi-vă să aveţi darul carităţii în timp ce vă străduiţi să vă îndepliniţi ţelul.

Scriptură de bază – Moroni 7:41

Scrieţi versetul în întregime pe o foaie de hârtie. Recitaţi versetul de câteva ori. Ştergeţi (sau tăiaţi cu creionul) cuvinte sau expresii până când puteţi recita întregul verset din memorie.

Scriptură de bază – Moroni 7:45, 47–48

Scrieţi prima literă a fiecărui cuvânt din aceste trei versete pe o foaie de hârtie. Uitaţi-vă pe hârtie pentru a putea recita versetele. După ce recitaţi versetele de câteva ori, ştergeţi sau tăiaţi cu creionul literele până când puteţi recita versetele. Apoi, alegeţi o persoană dintre următoarele grupuri de oameni faţă de care aţi dori să daţi dovadă de mai multă caritate: familia, cvorumul din cadrul Bisericii sau membrii clasei, colegii de şcoală, prietenii sau vecinii. În timp ce citiţi Moroni 7:45, gândiţi-vă la persoanele pe care le-aţi ales şi la moduri în care veţi da dovadă de mai multă dragoste asemănătoare celei a lui Hristos faţă de acestea.

Scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor una sau două modalităţi prin care veţi da dovadă de mai multă caritate faţă de aceste persoane. În timpul săptămânii viitoare, rugaţi-vă Domnului pentru a vă ajuta să daţi dovadă de mai multă caritate faţă de ele. La sfârşitul săptămânii, împărtăşiţi experienţa voastră unui prieten sau unui membru al familiei.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Mormon 7:20–48 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: