Alma 23–24

Introducere

După convertirea sa, regele lamaniţilor a proclamat libertate religioasă în rândul poporului său. Această proclamare le-a permis lui Aaron şi fraţilor săi să predice Evanghelia şi să întemeieze biserici în multe oraşe lamanite. Mii de lamaniţi au fost convertiţi şi nu s-au rătăcit niciodată. Acei lamaniţi care se convertiseră la Domnul au făcut un legământ să renunţe la armele de război. Ei şi-au luat numele de anti-nefi-lehiţi. Când lamaniţii neconvertiţi i-au atacat, mulţi dintre anti-nefi-lehiţi au preferat să-şi sacrifice vieţile decât să-şi încalce legământul.

Alma 23

Mii de lamaniţi sunt convertiţi la Domnul şi îşi schimbă numele în anti-nefi-lehiţi.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, desenaţi o faţă veselă şi una tristă. Scrieţi Credincios lângă faţa veselă şi Inconsecvent lângă cea tristă. În timp ce citiţi următoarea afirmaţie a vârstnicului Richard G. Scott, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, căutaţi cuvinte sau expresii care să descrie aceste două feluri de oameni. Scrieţi aceste cuvinte sau expresii sub desenul corespunzător.

„Fiecare dintre noi a observat cum unele persoane trec prin viaţă realizând în permanenţă lucruri corecte. Ele par fericite, chiar entuziasmate [cu privire la] viaţă. Când trebuie să facă alegeri dificile, ele par, invariabil, că le fac pe cele corecte, chiar când [sunt] posibile alternative ademenitoare. Ştim că ele sunt supuse ispitei, dar… par că uită de ea. La fel, am observat cum altele nu sunt atât de curajoase în luarea deciziilor. Într-un mediu spiritual puternic, [acestea iau hotărârea de a se îmbunătăţi, de a-şi schimba cursul vieţii, de a lăsa deoparte obiceiurile care îi slăbesc]. Sunt foarte sincere în hotărârea lor de a se schimba, totuşi, la scurt timp, ele fac din nou aceleaşi lucruri pe care se hotărâseră să le abandoneze.

În ce constă [deosebirea] dintre vieţile acestor două grupuri? Cum [puteţi să faceţi, cu consecvenţă, alegerile potrivite]?” („Convertirea deplină aduce fericire”, Liahona, iulie 2002, p. 26).

Reflectaţi la cum aţi răspunde acestor două întrebări adresate de vârstnicul Scott. Pe măsură ce studiaţi Alma 23–24, gândiţi-vă de ce mulţi membri ai Bisericii rămân fideli Evangheliei lui Isus Hristos de-a lungul vieţii.

După ce regele lamaniţilor s-a convertit la Evanghelia lui Isus Hristos, el a trimis o proclamaţie către întregul său popor şi a avut loc un miracol. Mii de lamaniţi au fost convertiţi, la rândul lor. Citiţi Alma 23:1–5 pentru a vedea care era proclamaţia şi cum a avut loc miracolul.

Citiţi Alma 23:6–7. Câţi dintre miile de oameni care au fost „convertiţi [la] Domnul” au rămas convertiţi de-a lungul vieţii?

După ce aceşti lamaniţi au fost convertiţi, ei au dorit să-şi ia un alt nume, astfel încât să nu mai fie cunoscuţi drept lamaniţi. Citiţi Alma 23:16–18 şi identificaţi numele pe care l-au ales şi binecuvântările pe care le-au primit datorită credinţei lor.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, sub desenul etichetat „Credincios”, scrieţi ce aţi învăţat de la anti-nefi-lehiţi despre a fi credincioşi Domnului de-a lungul vieţii.

În scripturile voastre sau în jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi următorul adevăr: Convertirea înseamnă să ne schimbăm spiritual şi să devenim o persoană nouă prin puterea lui Dumnezeu. La fel cum s-au schimbat anti-nefi-lehiţii, dacă sunteţi dornici să primiţi puterea ispăşirii în viaţa voastră prin credinţă şi pocăinţă, puteţi deveni persoane noi prin puterea lui Dumnezeu şi puteţi rămâne convertiţi de-a lungul vieţii.

Citiţi din nou cele două întrebări ale vârstnicului Scott, apoi citiţi răspunsul său: „Adevărata convertire este [rodul] credinţei, pocăinţei şi al supunerii consecvente… Convertirea adevărată vă va întări capacitatea dumneavoastră de a face ceea ce ştiţi că trebuie să faceţi, atunci când trebuie să o faceţi, indiferent de circumstanţe” („Convertirea deplină aduce fericire”, p. 27).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebarea următoare: Conform celor relatate în Alma 23:18, lamaniţii convertiţi au început să fie harnici şi prietenoşi cu nefiţii. Când oamenii încearcă să se pocăiască şi să-şi schimbe vieţile, de ce este important ca ei să se asocieze cu alţii care se străduiesc, de asemenea, să trăiască în mod drept?
Examinaţi termenii pe care i-aţi enumerat sub desenul „Credincios” din jurnalul pentru studiul scripturilor. Gândiţi-vă la cât de bine vă definesc aceşti termeni nivelul de convertire. Scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor ce veţi face pentru a deveni mai deplin convertiţi la Domnul.

Alma 24

Anti-nefi-lehiţii fac legământul de a nu mai pune niciodată mâna pe arme.

După cum este consemnat în Alma 24:3, regele lamaniţilor i-a conferit împărăţia fiului său cu puţin înainte de moartea sa şi i-a dat fiului său numele de Anti-Nefi-Lehi. Citiţi Alma 24:1–5 pentru a vedea ce problemă a apărut la scurt timp după aceea, care i-a determinat pe Amon şi pe fraţii săi să ţină un consiliu cu regele. Când s-a aflat că lamaniţii neconvertiţi începeau războiul împotriva anti-nefi-lehiţilor, aceşti oameni drepţi au hotărât să nu facă pregătiri pentru a se apăra (vezi Alma 24:6). Citiţi Alma 24:7–14 şi identificaţi motivul pentru care au luat anti-nefi-lehiţii această hotărâre.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi ce învăţaţi de la anti-nefi-lehiţi despre ceea ce înseamnă să ne abandonăm păcatele atunci când ne pocăim.

Citiţi Alma 24:15–18 şi căutaţi ce au făcut anti-nefi-lehiţii pentru a-I arăta Domnului că se pocăiseră cu adevărat. De ce şi-a îngropat poporul săbiile şi alte arme adânc în pământ? (Vezi Alma 24:17–18.)

În vieţile noastre, atunci când ne pocăim de păcate, trebuie să ne străduim să nu mai comitem niciodată acele păcate. Citiţi ce ne-a învăţat preşedintele Spencer W. Kimball despre abandonarea păcatului ca fiind un aspect important al pocăinţei: „Când abandonează păcatul, o persoană nu poate doar să-şi dorească condiţii mai bune. Ea trebuie să le creeze… Trebuie să fie sigură nu numai că a abandonat păcatul, dar şi că a schimbat situaţiile care duc la păcat. Trebuie să evite locurile, condiţiile şi împrejurările în care a avut loc păcatul, căci acestea ar putea să-i dea naştere din nou cu uşurinţă. Trebuie să părăsească persoanele cu care a fost comis păcatul. Nu trebuie să urască persoanele implicate, dar trebuie să le evite şi să evite orice lucru asociat cu păcatul. Trebuie… să-şi construiască o viaţă nouă. Trebuie să elimine orice ar răscoli amintiri vechi” (The Miracle of Forgiveness [1969], p. 171–172).

În Alma 24:10–12, marcaţi cuvinte sau expresii care arată pocăinţa anti-nefi-lehiţilor şi iertarea păcatelor lor de către Dumnezeu. Scrieţi următorul principiu pe margine, lângă aceste versete: Dacă facem tot ce putem pentru a ne pocăi, Dumnezeu ne va înlătura vina şi ne va ajuta să rămânem curaţi. Faceţi referire la relatarea în care anti-nefi-lehiţii îşi îngroapă armele în pământ. În zilele noastre, şi noi trebuie să ne „îngropăm” păcatele pentru a-I arăta Domnului că facem tot ce putem pentru a ne pocăi şi a nu mai face din nou aceleaşi păcate.

Gândiţi-vă la cum ar putea persoanele din situaţiile de mai jos să se asigure că nu vor comite din nou aceleaşi păcate. În jurnalul pentru studiul scripturilor, notaţi-vă sugestiile pentru fiecare situaţie :
1. Cineva a urmărit o scenă pornografică dintr-un film pentru că prietenii l-au încurajat să vadă filmul alături de ei.
2. Cineva a încălcat în secret Cuvântul de înţelepciune alături de prieteni când au ieşit împreună noaptea.
3. Cineva i-a dat răspunsurile de la un examen unui prieten care se pregătea să dea acelaşi test mai târziu în aceeaşi zi.

Reflectaţi la următoarea întrebare: Ce anume din viaţa voastră trebuie să „îngropaţi” pentru a nu fi ispitiţi să mai comiteţi păcatele de care v-aţi pocăit?

Citiţi Alma 24:19–22 pentru a vedea ce au făcut anti-nefi-lehiţii când au venit lamaniţii să se lupte cu ei. Aceşti oameni şi-au arătat devotamentul faţă de Domnul fiind dispuşi să moară decât să încalce o promisiune pe care I-o făcuseră Domnului. Ei îşi oferiseră vieţile Domnului în întregime şi I-au rămas pe deplin credincioşi de-a lungul vieţii lor.

Citiţi ceea ce ne-a învăţat preşedintele Ezra Taft Benson despre a ne oferi vieţile Domnului:

„Bărbaţii [şi femeile] care se schimbă pentru Hristos vor fi conduşi de Hristos. Asemenea lui Pavel, ei vor întreba: «Doamne, ce vrei să fac?» (Faptele apostolilor 9:6)…

Voia lor se contopeşte cu voia Lui. (vezi Ioan 5:30).

Ei fac întotdeauna acele lucruri care-I sunt plăcute Domnului (vezi Ioan 8:29).

Nu numai că şi-ar da viaţa pentru Domnul, dar, ce este mai important, ei doresc să trăiască pentru El.

Intraţi în căminele lor şi tablourile de pe pereţi, cărţile de pe rafturi, muzica pe care o ascultă, cuvintele şi faptele lor arată că sunt creştini.

Ei sunt martori ai lui Dumnezeu în toate timpurile, în toate lucrurile şi în toate locurile (vezi Mosia 18:9).

Ei Îl au pe Hristos în minte, pentru că fiecare gând al lor este îndreptat spre El (vezi D&L 6:36).

Îl au pe Hristos în inimile lor pentru că întreaga lor afecţiune se îndreaptă spre El pentru totdeauna (vezi Alma 37:36)” („Born of God”, Ensign, nov. 1985, p. 6–7).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebarea următoare: În această săptămână, care sunt câteva dintre modurile în care puteţi arăta că v-aţi oferit pe deplin viaţa Domnului?

Citiţi Alma 24:23–27, unde este descrisă reacţia lamaniţilor când au văzut că anti-nefi-lehiţii nu voiau să lupte. În timp ce citiţi, găsiţi cuvinte sau expresii care ne învaţă acest principiu: Fiind credincioşi Domnului, noi îi putem ajuta pe alţii să se convertească. Gândiţi-vă la cum ar putea fi influenţaţi anumiţi membri ai familiei sau anumiţi prieteni de hotărârea voastră de a fi credincioşi Domnului.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Alma 23–24 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: