Alma 31

Introducere

Alma a aflat că un grup de disidenţi nefiţi numiţi zoramiţi se rătăciseră de la adevărul Evangheliei. Întristat de aceste veşti despre răutatea lor, Alma i-a luat pe alţii cu el să le predice zoramiţilor cuvântul lui Dumnezeu. Ei au fost martori la slujbele lor apostate de preaslăvire şi la mândria zoramiţilor. Alma s-a rugat cu sinceritate ca el şi colegii lui să găsească alinare şi să aibă succes în a-i întoarce pe zoramiţi la Domnul.

Alma 31:1–7

Alma şi colegii săi le predică cuvântul lui Dumnezeu zoramiţilor apostaţi.

Închipuiţi-vă că aveţi un prieten sau un membru al familiei care începe să se îndepărteze de Evanghelie sau care nu trăieşte în acord cu Evanghelia la potenţialul la care ar putea. Gândiţi-vă la răspunsuri pentru următoarele întrebări:

Ce aţi putea face pentru a ajuta persoana respectivă să se întoarcă la Biserică şi să dorească să ţină poruncile?
La cine aţi putea apela pentru a vă ajuta să faceţi faţă problemelor şi confuziilor acestei persoane?

Această lecţie subliniază modul în care Alma şi alţi oameni au încercat să ajute un grup care se îndepărtase de adevărurile Evangheliei. Citiţi Alma 31:1–2. Cum s-a simţit Alma când a auzit ce făceau zoramiţii?

Citiţi Alma 31:3–4 şi descoperiţi de ce începuseră nefiţii să se teamă din cauza faptelor zoramiţilor.

Gândindu-vă la ceea ce aţi învăţat în timpul studiului Cărţii lui Mormon, ce anume credeţi că ar fi de ajutor pentru a-i încuraja pe zoramiţi să se pocăiască şi să se întoarcă la adevărurile Evangheliei? Citiţi Alma 31:5 şi identificaţi care era cea mai eficientă metodă de a-i aduce înapoi pe zoramiţi pe care o ştia Alma.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi de ce credeţi că, într-adevăr, cuvântul lui Dumnezeu este mai puternic în a-i ajuta pe oameni să se schimbe decât folosirea forţei sau decât orice altceva.

Reflectaţi la următoarea declaraţie a preşedintelui Boyd K. Packer, preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, despre puterea cuvântului lui Dumnezeu:

„Doctrina adevărată, bine înţeleasă, schimbă atitudini şi comportamente.

Studiul doctrinelor Evangheliei va perfecţiona comportamentul mai repede decât o face studierea conduitei. Accentuarea comportamentului nedemn poate duce la un comportament nedemn. De aceea accentuăm cu tărie studiul doctrinelor Evangheliei” („Little Children”, Ensign, nov. 1986, p. 17).

Pe baza versetului Alma 31:5 şi a afirmaţiei preşedintelui Packer, completaţi următorul principiu: Când studiez cuvântul lui Dumnezeu, acesta mă va conduce .

Printre alte posibilităţi, aţi putea completa principiul de mai sus astfel: Când studiez cuvântul lui Dumnezeu, acesta mă va conduce să fac ceea ce e drept.

Reflectaţi la experienţele pe care le-aţi avut cu privire la scripturi şi auzirea cuvântului lui Dumnezeu. Scrieţi despre un moment în care cuvântul lui Dumnezeu v-a condus pe voi, pe membri ai familiei sau pe prieteni să faceţi ceea ce era drept.

Alma 31:8–23

Zoramiţii se roagă şi preaslăvesc într-un mod neadevărat.

Alma şi alţi şapte au mers să le propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu zoramiţilor. Când au ajuns, au observat că zoramiţii Îl preaslăveau pe Dumnezeu într-un mod surprinzător. La ce vă gândiţi când auziţi cuvântul preaslăvire?

Preaslăvirea se referă la felul în care arătăm dragoste, pioşenie şi devotament faţă de Dumnezeu. Preaslăvirea include, adesea, acţiuni precum rugăciunea, postul şi participarea la slujbele Bisericii. Totuşi, preaslăvirea adevărată ţine întotdeauna de sentimente. Citiţi Alma 31:8–11 şi identificaţi şi marcaţi cuvinte şi expresii care descriu preaslăvirea zoramiţilor.

V-ar putea ajuta să ştiţi că „rânduielile Bisericii” (Alma 31:10) au legătură cu „rânduieli” cum ar fi jertfele cerute de legea lui Moise la vremea respectivă sau cu împărtăşania din zilele noastre. Puteţi însemna în Alma 31:10 unul dintre motivele pentru care trebuie să preaslăvim şi să ne rugăm zilnic.

Aţi putea nota acest principiu pe marginea scripturilor voastre, lângă Alma 31:9–11: Eforturile noastre zilnice de a ne ruga şi de a ţine poruncile ne întăresc împotriva ispitei.

Vârstnicul Rulon G. Craven, în timp ce slujea ca membru al Celor Şaptezeci, a subliniat importanţa preaslăvirii personale zilnice ca protecţie împotriva ispitei şi erorii: „În anii care au trecut, am fost rugat, uneori, de către autorităţile generale să mă întâlnesc cu membri ai Bisericii aflaţi în procesul pocăinţei şi să-i intervievez pentru restaurarea binecuvântărilor pe care le primiseră în templu. Să restaurez binecuvântările acelor oameni minunaţi care s-au pocăit a fost întotdeauna o experienţă spirituală emoţionantă pentru mine. Le-am adresat unora dintre ei întrebarea: «Ce s-a întâmplat în viaţa dumneavoastră să vă facă să vă pierdeţi temporar calitatea de membru al Bisericii?» Cu ochii înlăcrimaţi, aceştia răspundeau: «Nu m-am supus principiilor de bază ale Evangheliei: rugăciunea, participarea cu regularitate la adunările Bisericii, slujirea în Biserică şi studierea Evangheliei. Apoi, am cedat ispitelor şi am pierdut îndrumarea Spiritului Sfânt»” („Temptation”, Ensign, mai 1996, p. 76).

În ce fel sprijină afirmaţia vârstnicului Craven adevărul care se găseşte în Alma 31:9–11?

Citiţi Alma 31:12–23 şi imaginaţi-vă cum ar fi să auziţi zoramiţii rugându-se din turnul lor. Gândiţi-vă la răspunsuri pentru următoarele întrebări:

Ce v-ar îngrijora dacă aţi auzi pe cineva rugându-se în acest mod?
Care sunt câteva dintre doctrinele false pe care le rosteau zoramiţii în rugăciunea lor?
Ce atitudine aveau faţă de alţi oameni? (Observaţi de câte ori apar cuvintele noi, ne, noştri şi nouă în rugăciunea zoramiţilor.)

După ce fiecare persoană repeta aceeaşi rugăciune, „ei [se întorceau] la casele lor fără să mai vorbească iarăşi despre Dumnezeul lor, până când se adunau iarăşi la piedestalul cel sfânt” (Alma 31:23).

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare:
1. Care sunt câteva dintre pericolele de a preaslăvi, a spune rugăciuni şi a vorbi despre Dumnezeu doar o dată pe săptămână?
2. Care sunt câteva dintre modurile prin care Îl putem preaslăvi pe Dumnezeu pe parcursul întregii săptămâni?

În timp ce preaslăvim, atitudinea noastră este, de asemenea, importantă. Citiţi următoarea afirmaţie a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, despre felul în care atitudinea noastră ne influenţează modul de preaslăvire:

„Adesea, preaslăvirea include acţiuni, dar adevărata preaslăvire presupune o anumită atitudine.

Atitudinea necesară preaslăvirii evocă cele mai adânci sentimente de supunere, adorare şi veneraţie. Preaslăvirea combină iubirea şi reverenţa pentru a crea o stare de devotament care ne apropie spiritul şi mai mult de Dumnezeu” (Pure in Heart [1988], p. 125).

Scrieţi în jurnalul pentru studiul scripturilor cât de bine credeţi că preaslăviţi, inclusiv cât de potrivită este atitudinea voastră în următoarele situaţii: (a) rugăciunea personală zilnică, (b) studiul individual al scripturilor, zilnic, (c) supunerea faţă de porunci şi (d) participarea la adunările Bisericii şi luarea din împărtăşanie în fiecare săptămână. Stabiliţi-vă un obiectiv pentru a vă îmbunătăţi modul personal, zilnic, de preaslăvire. De asemenea, aţi putea spune unui părinte, conducător sau prieten despre obiectivul vostru, pentru ca acesta să vă încurajeze în săptămânile care vor urma.

Alma 31:24–38

Alma se roagă ca misionarii să aibă tărie şi succes în a-i aduce pe zoramiţi înapoi la Domnul.

După ce a fost martorul modului greşit de preaslăvire a zoramiţilor, Alma s-a rugat Domnului. Citiţi Alma 31:30–35 şi observaţi în ce fel s-a deosebit rugăciunea lui Alma de rugăciunea zoramiţilor.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi ce aţi învăţat despre modul în care să ne rugăm, comparând rugăciunea lui Alma cu rugăciunea zoramiţilor. De asemenea, consemnaţi felul în care exemplul de rugăciune sinceră oferită de Alma vă poate influenţa rugăciunile personale.

Citiţi Alma 31:36–38 şi căutaţi binecuvântările pe care le-au primit Alma şi colegii săi în timp ce au primit binecuvântările preoţiei şi au predicat Evanghelia. Observaţi că fraza „şi-a pus mâinile pe toţi aceia care erau cu el” (Alma 30:36) se referă la aşezarea mâinilor pe cap.

Experienţa lui Alma şi a colegilor săi ne învaţă următorul principiu: Dacă ne rugăm şi acţionăm cu credinţă, vom primi ajutor divin în încercările noastre.

După rugăciunea lui, Alma şi colegii săi au dat dovadă de credinţă acţionând şi încrezându-se în Domnul să le asigure ceea ce aveau nevoie în timp ce slujeau Lui şi copiilor Săi. Căutaţi moduri prin care puteţi urma exemplul lui Alma de a se ruga cu credinţă.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Alma 31 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: