Moroni 6

Introducere

Aproape de sfârşitul consemnărilor sale pe plăci, Moroni a explicat unele dintre cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a fi pregătită pentru botez în Biserică. Apoi, el a subliniat responsabilităţile membrilor Bisericii de a se îngriji de alţi membri. De asemenea, Moroni a explicat scopurile adunărilor Bisericii şi a subliniat necesitatea conducerii adunărilor Bisericii prin influenţa Duhului Sânt.

Moroni 6:1–3

Moroni descrie cerinţele botezului.

Imaginaţi-vă că aveţi un frate sau o soră în vârstă de şapte ani, care va împlini opt ani peste câteva luni. Părinţii voştri v-au cerut să predaţi o lecţie, într-o seară în familie, despre pregătirile în vederea botezului.

Dacă ar trebui să predaţi lecţia chiar acum, ce ar urma să predaţi pentru a-l ajuta pe fratele vostru sau pe sora voastră să fie botezaţi? Scrieţi gândurile şi ţelurile voastre în jurnalul pentru studiul scripturilor.

După ce a inclus rugăciunile pentru împărtăşanie în cronica sa (vezi Moroni 4–5), Moroni a adăugat instrucţiuni cu privire la rânduiala botezului. Citiţi Moroni 6:1–3 căutând cerinţele botezului. Puteţi marca cerinţele pe care le identificaţi în scripturi.

Ce credeţi că înseamnă faptul că cei care doreau să fie botezaţi trebuiau să aducă „roade ca să arate că erau demni de acesta” (Moroni 6:1)?

Ce credeţi că înseamnă să ai „o inimă frântă şi un spirit smerit” (Moroni 6:2) înainte de a fi botezat. După cum este consemnat în Moroni 6:1–3, Moroni a explicat că, prin botez, noi facem legământul de a lua asupra noastră numele lui Isus Hristos şi de a-L sluji până la sfârşit. Ce faceţi pentru a vă păstra şi a vă întări hotărârea de a-I sluji lui Isus Hristos?

În jurnalul pentru studiul scripturilor, descrieţi unele dintre căile prin care aţi încercat, de când aţi fost botezaţi, să vă păstraţi şi să vă întăriţi hotărârea de a-I sluji lui Isus Hristos.

Moroni 6:4

Moroni explică modul în care trebuie să avem grijă de membrii Bisericii şi să-i hrănim spiritual.

După ce a explicat cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească fiecare persoană înainte de a fi botezată, Moroni a explicat modul în care cei care au fost botezaţi recent au rămas credincioşi legămintelor lor. Citiţi Moroni 6:4 şi căutaţi ceea ce s-a făcut pentru a-i ajuta pe noii convertiţi să rămână credincioşi.

Rezumaţi ceea ce aţi învăţat din Moroni 6:4 despre responsabilităţile voastre faţă de ceilalţi membri ai Bisericii.

După cum este menţionat în Moroni 6:4, ce binecuvântări vom primi atunci când suntem hrăniţi de cuvântul lui Dumnezeu?

Un adevăr important propovăduit în Moroni 6:4 este acela că noi avem responsabilitatea de a-i ţine minte şi a-i hrăni spiritual pe ceilalţi membri ai Bisericii.

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a mărturisit despre importanţa de a ne hrăni, unii pe alţii, cu cuvântul lui Dumnezeu. „Cei mai mulţi dintre oameni nu vin la Biserică doar pentru câteva noi detalii din Evanghelie sau să vadă vechi prieteni, deşi toate acestea sunt importante. Ei vin deoarece caută o experienţă spirituală. Ei doresc pace. Ei doresc să le fie întărită credinţa şi să le fie reînnoită speranţa. Pe scurt, ei doresc să fie hrăniţi de cuvântul bun al lui Dumnezeu, să fie întăriţi de puterile cerului. Aceia dintre noi care sunt chemaţi să vorbească, să predea sau să conducă au obligaţia de a ajuta, cât de bine pot, să asigure aceasta” („A Teacher Come from God”, Ensign, mai 1998, p. 26).

V-aţi gândit vreodată la numărul mare de persoane care s-au rugat pentru voi, au pregătit lecţii pentru voi, v-au încurajat şi au sprijinit activitatea voastră în Biserică şi v-au ajutat să treceţi prin încercările voastre?

În jurnalul pentru studiul scripturilor, scrieţi despre doi sau trei oameni care v-au ţinut minte într-un mod deosebit sau v-au hrănit spiritual.

Discutaţi, în scurt timp, cu un membru al familiei sau cu un prieten despre modul în care aţi fost binecuvântaţi deoarece cineva şi-a adus aminte de voi sau v-a hrănit cu cuvântul lui Dumnezeu.

Preşedintele Henry B. Eyring, din Prima Preşedinţie, a împărtăşit povestea unui diacon din episcopia lui, care a înţeles nevoia de a-şi împlini responsabilitatea faţă de membrii din cvorumul său:

„Unul dintre membrii cvorumului locuia în apropiere de casa mea. Acest băiat din vecini nu participa niciodată la adunările cvorumului şi nici nu desfăşura vreo altă activitate împreună cu membrii cvorumului său. Tatăl lui vitreg nu era membru, iar mama nu era activă în Biserică.

Preşedinţia cvorumului diaconilor s-a întâlnit în consiliu într-o duminică dimineaţă… În adunarea preşedinţiei, păstorii acelui băiat de 13 ani şi-au adus aminte de băiatul care nu a venit niciodată. Ei au discutat despre câtă nevoie avea el de ceea ce ei primiseră. Preşedintele l-a însărcinat pe consilierul său să meargă după acea oaie rătăcită.

Eu îl cunoşteam pe acel consilier şi ştiam că era timid şi că misiunea pe care o primise era dificilă, aşa încât am privit curios pe fereastră când consilierul a trecut, târându-şi paşii, pe lângă casa mea, îndreptându-se spre casa băiatului care nu venea la Biserică. Păstorul îşi ţinea mâinile în buzunar. Privirea îi era îndreptată în jos. Păşea încet, în felul în care mergi când nu eşti sigur că vrei să ajungi în locul spre care te îndrepţi. După aproximativ 20 de minute, l-am văzut întorcându-se cu diaconul cel pierdut păşind alături. Această scenă s-a repetat câteva duminici la rând. Apoi, băiatul, care fusese pierdut şi regăsit, s-a mutat…

Mulţi ani mai târziu, mă aflam la o conferinţă de ţăruş, pe alt continent decât pe cel în care acea preşedinţie se întâlnise în consiliu. Un bărbat cu părul alb a venit la mine şi a spus încet: «Nepotul meu a locuit în episcopia dumneavoastră cu mulţi ani în urmă». Mi-a vorbit cu duioşie despre viaţa acelui băiat. Apoi, a întrebat dacă îl pot găsi pe acel diacon care a păşit încet în susul acelei străzi. Se întreba dacă puteam să-i mulţumesc şi să-i spun că nepotul său, acum bărbat matur, îşi mai aducea aminte de el” („Vegheaţi împreună cu Mine”, Liahona, iulie 2001, p. 44–47).

Gândiţi-vă la anumite persoane pe care Domnul poate doreşte să le „ţineţi minte” sau să le „hrăniţi”. Planificaţi o cale prin care le puteţi hrăni spiritual. Scrieţi numele lor pe o foaie de hârtie şi puneţi-o într-un loc în care o puteţi vedea pentru a vă aminti de ele.

Moroni 6:5–9

Moroni descrie scopurile adunărilor Bisericii şi cum să fie desfăşurate.

Imaginaţi-vă că sunteţi părintele unui adolescent care, în ultimele trei săptămâni, a spus că el nu doreşte să meargă la adunările Bisericii pentru că i se par fără sens şi plictisitoare. Gândiţi-vă ce i-aţi spune pentru a vă încuraja copilul să participe la adunările Bisericii şi să înţeleagă motivele corecte pentru a participa cu regularitate.

În cronica sa, Moroni a fost inspirat să descrie motivele pentru care membrii Bisericii se adunau în zilele sale. Studiaţi Moroni 6:5–6 şi căutaţi să completaţi afirmaţia următoare: Ca membri ai Bisericii, noi trebuie să ne întâlnim deseori pentru .

Vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a împărtăşit o parte a unei scrisori primite de la un prieten, care exprima o schimbare a atitudinii privind participarea la adunările Bisericii:

„Un… prieten înţelept a scris:

«Cu ani în urmă, mi-am schimbat atitudinea cu privire la mersul la Biserică. Nu mai merg la Biserică pentru mine, ci pentru a mă gândi la alţii. Mi-am făcut un obicei din a spune bună ziua oamenilor care stau singuri, a ura bun venit vizitatorilor… a mă oferi voluntar pentru diverse sarcini…

Pe scurt, merg la Biserică în fiecare săptămână cu intenţia de a fi activ, nu pasiv, şi de a aduce o schimbare pozitivă în vieţile oamenilor. În consecinţă, prezenţa mea la adunările Bisericii este mult mai plăcută şi îmi dă mai multă satisfacţie».

Toate acestea ilustrează principiul etern că suntem mai fericiţi şi mai mulţumiţi când acţionăm şi slujim pentru ceea ce dăm, nu pentru ceea ce obţinem” („Slujire altruistă”, Ensign sau Liahona, mai 2009, p. 96)

Este posibil să fi completat declaraţia de mai sus cu unele dintre ideile de mai jos.

În calitate de membri ai Bisericii, noi trebuie să ne întâlnim deseori pentru:

a posti şi a ne ruga;
a ne întări spiritual unii pe alţii;
a lua din împărtăşanie pentru a ne aminti de Isus Hristos.

Reflectaţi la experienţele pe care le-aţi avut şi care v-au învăţat importanţa de a vă ruga sau a posti împreună cu membrii din episcopia sau ramura voastră.

În jurnalul pentru studiul scripturilor, răspundeţi la întrebările următoare:
1. Cum s-ar schimba experienţa participării voastre la adunările Bisericii, dacă aţi participa având dorinţa de a-i întări spiritual pe alţii?
2. De ce este important să luăm adesea din împărtăşanie în amintirea lui Isus Hristos?
3. Cum vă ajută participarea la Biserică din motivele enumerate mai sus să „[fiţi păstraţi] pe calea cea bună” (Moroni 6:4)?

Citiţi Moroni 6:7–8 şi căutaţi lucrurile faţă de care membrii Bisericii din zilele lui Moroni erau „severi în [grijă]” sau, cu alte cuvinte, în lucrurile cărora le acordau o atenţie specială. De ce credeţi că este important ca noi să ne învăţăm şi să ne încurajăm unii pe alţii pentru a evita păcatul şi a ne pocăi?

Moroni a mărturisit că, ori de câte ori ne pocăim şi căutăm iertare cu intenţie adevărată, noi vom fi iertaţi. Puteţi marca acest adevăr în Moroni 6:8.

Moroni a încheiat acest capitol învăţându-ne cum trebuie conduse adunările noastre de la Biserică. Citiţi Moroni 6:9 şi identificaţi în ce fel trebuie conduse adunările noastre în Biserică. Gândiţi-vă la o situaţie în care aţi simţit în mod deosebit influenţa Duhului Sfânt în timpul unei adunări a Bisericii.

Cum puteţi pune în practică principul potrivit căruia adunările Bisericii trebuie să fie conduse prin puterea Duhului Sfânt? Dacă vi s-ar cere să rostiţi o cuvântare sau să predaţi o lecţie în cadrul unei adunări a Bisericii, cum v-aţi asigura că ceea ce spuneţi contribuie la prezenţa îndrumării şi influenţei Duhului Sfânt în timpul acelei adunări?

În jurnalul pentru studiul scripturilor, întocmiţi un plan privind atitudinea pe care o veţi adopta, duminica viitoare, în timpul adunărilor Bisericii. Puteţi include modalităţi de a-L invita pe Duhul Sfânt în preaslăvirea voastră, de a vă aduce aminte de alţii şi de a-i hrăni spiritual prin participarea voastră.
În jurnalul pentru studiul scripturilor, la sfârşitul temelor pentru astăzi, scrieţi următoarele:

Am studiat Mormon 6 şi am încheiat această lecţie în data de (data).

Alte întrebări, gânduri şi cunoştinţe pe care aş dori să le împărtăşesc învăţătorului meu: