Întăriţi de ispăşirea lui Isus Hristos

Vârstnicul Dallin H. Oaks

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Datorită ispăşirii Sale, Salvatorul are puterea de a ajuta în orice durere sau suferinţă din viaţa muritoare.

În viaţa muritoare, avem certitudinea morţii şi a poverii păcatelor. Ispăşirea lui Isus Hristos compensează pentru aceste două certitudini ale vieţii muritoare. Însă, pe lângă moarte şi păcat, avem parte de multe alte încercări de-a lungul vieţii noastre muritoare. Datorită aceleiaşi ispăşiri, Salvatorul nostru ne poate oferi tăria de care avem nevoie pentru a birui aceste încercări ale vieţii muritoare. Acesta este subiectul meu de astăzi.

I.

Cele mai multe relatări scripturale despre ispăşire vorbesc despre ruperea de către Salvator a legăturilor morţii şi despre suferinţa Sa pentru păcatele noastre. În cuvântarea lui, consemnată în Cartea lui Mormon, Alma a propovăduit aceste baze. Dar el ne-a oferit şi cele mai clare asigurări scripturale că Salvatorul a suferit, de asemenea, pentru durerile, bolile şi infirmităţile poporului Său.

Alma a descris acest aspect al ispăşirii Salvatorului: „Şi El va merge înainte, răbdând dureri şi suferinţe şi ispite de toate felurile; şi aceasta pentru ca să fie împlinit cuvântul, acela care spune că El va lua asupra Lui durerile şi bolile poporului Său” (Alma 7:11; vezi, de asemenea, 2 Nefi 9:21).

Gândiţi-vă la aceasta! În ispăşirea Lui, Salvatorul a suferit „dureri şi suferinţe şi ispite de toate felurile”. Preşedintele Boyd K. Packer a explicat: „El nu a avut de plătit nicio datorie. El nu a săvârşit niciun rău. Cu toate acestea, El a simţit toată vina, suferinţa şi tristeţea, durerea şi umilinţa, toate chinurile mintale, emoţionale şi fizice cunoscute de om – El a avut parte de toate”¹.

De ce a avut El parte de aceste încercări „de toate felurile” ale vieţii muritoare? Alma a explicat: „Şi va lua asupra Lui infirmităţile lor, ca inima Lui să fie inundată de milă, în ce priveşte trupul, ca El să ştie, în ce priveşte trupul, cum să-i ajute pe oameni după infirmităţile lor” (Alma 7:12).

De exemplu, apostolul Pavel a declarat că, deoarece Salvatorul „a fost ispitit în ceea ce a suferit, [El] poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). În mod asemănător, preşedintele James E. Faust ne-a învăţat: „Pentru că Salvatorul a suferit orice şi tot ce noi am putea simţi sau trăi, El îl poate ajuta pe cel slab să devină mai puternic”².

Salvatorul nostru a avut parte şi a suferit plenitudinea tuturor încercărilor vieţii muritoare „în ce priveşte trupul”, pentru ca El să poată şti, „în ce priveşte trupul”, cum „să-i ajute pe [oamenii Săi] după infirmităţile lor”. Aşadar, El ne cunoaşte încercările, tristeţile profunde, ispitele şi suferinţele, căci El a avut, de bunăvoie, parte de toate, aceasta fiind o parte esenţială a ispăşirii Sale. Şi, datorită acestui lucru, ispăşirea Sa Îl împuterniceşte să ne ajute – să ne ofere tăria de a le suporta pe toate.

II.

Învăţătura lui Alma, din cel de-al şaptelea capitol, este cea mai clară din toate scripturile despre această putere esenţială a ispăşirii şi este, de asemenea, predată în toate scrierile sfinte.

La începutul slujirii Sale, Isus a explicat că El a fost trimis „să [tămăduiască] pe cei cu inima zdrobită” (Luca 4:18). Biblia ne relatează, adesea, despre cum i-a vindecat El pe oameni „de bolile lor” (Luca 5:15; 7:21). În Cartea lui Mormon, este consemnat cum i-a vindecat El pe cei „care erau în suferinţă de orice fel” (3 Nefi 17:9). În Evanghelia după Matei, se explică faptul că Isus i-a vindecat pe oameni „ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: «El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre»” (Matei 8:17).

Isaia ne-a învăţat că Mesia avea să poarte „suferinţele” şi „durerile” noastre (Isaia 53:4). Isaia ne-a învăţat, de asemenea, despre faptul că El ne întăreşte: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău: Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor” (Isaia 41:10).

Astfel, cântăm:

Cu voi sunt tot timpul, să nu disperaţi,
Eu sunt Dumnezeu şi-oricând să mă chemaţi.
Vă voi întări şi vă voi ajuta…
Puterea divină o voi revărsa.3

Vorbind despre unele dintre încercările din viaţa sa muritoare, apostolul Pavel a scris: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte” (Filipeni 4:13).

Şi, astfel, vedem că, datorită ispăşirii Sale, Salvatorul are puterea de a ajuta în orice durere sau suferinţă din viaţa muritoare. Uneori, puterea Sa vindecă o infirmitate, însă scripturile şi experienţele noastre ne învaţă că, alteori, El ne ajută dându-ne tăria sau răbdarea de a ne purta infirmităţile.⁴

III.

Care sunt aceste dureri, suferinţe şi infirmităţi ale vieţii muritoare de care a avut parte Salvatorul nostru şi pe care le-a suferit?

Cu toţii avem parte de dureri, suferinţe şi infirmităţi la un moment dat. În afară de ceea ce avem parte din cauza păcatelor noastre, în viaţa muritoare trăim, adesea, experienţa încercărilor, tristeţilor profunde şi suferinţelor.

Noi şi cei dragi avem parte de boli. La un moment dat, fiecare dintre noi are parte, de asemenea, de durere datorată rănilor sau altor probleme fizice sau psihice. Cu toţii suferim şi ne întristăm atunci când ne moare cineva drag. Cu toţii avem eşecuri în responsabilităţile personale, în relaţiile de familie sau la locul de muncă.

Când un soţ sau o soţie ori un copil respinge ceea ce noi ştim că este adevărat şi se abate de la calea neprihănirii, trecem printr-o durere supărătoare aparte, asemenea tatălui din memorabila pildă a lui Isus despre fiul risipitor (vezi Luca 15:11–32).

Psalmistul a declarat: „De multe ori vine nenorocirea peste cel fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea” (Psalmii 34:19).

Astfel, imnurile noastre conţin următoarea asigurare reală: „Pământul n-are tristeţi pe care cerul să nu le poată vindeca”⁵. Ceea ce ne vindecă este Salvatorul nostru şi ispăşirea Sa.

Adolescenţi care nu se comportă într-un mod plăcut.

Pentru adolescenţi, sentimentul de respingere este foarte dureros când colegii lor se implică în diverse grupuri şi activităţi şi îi ignoră în mod deliberat. Prejudecăţile rasiale şi etnice duc la alte respingeri dureroase, atât pentru tineri, cât şi pentru adulţi. Viaţa are multe alte încercări, precum lipsa unui loc de muncă sau alte lucruri contrare planurilor noastre.

Fiu cu dizabilităţi alături de tatăl lui

Încă vorbesc despre infirmităţi din viaţa muritoare care nu sunt provocate de păcatele noastre. Unii oameni se nasc cu dizabilităţi fizice sau psihice care lor le provoacă suferinţe personale, iar celor care-i iubesc şi-i îngrijesc le aduc încercări. Pentru mulţi, infirmitatea reprezentată de depresie este dureroasă sau este o deficienţă permanentă. O altă suferinţă dureroasă este singurătatea. Cei care suferă din acest motiv trebuie să-şi aducă aminte că Salvatorul nostru a avut parte, de asemenea, de această durere şi că, prin ispăşirea Sa, El le oferă tăria de a o suporta.

Nu sunt prea multe dizabilităţi mai vătămătoare pentru viaţa noastră temporală şi spirituală decât dependenţele. Unele dintre acestea, precum dependenţa de pornografie sau de droguri, este posibil să fi fost cauzate de un comportament păcătos. Chiar şi după ce ne-am pocăit de acel comportament, dependenţa poate rămâne. Acea strânsoare care poate provoca o dizabilitate poate fi, de asemenea, desfăcută de tăria fermă de la Salvator. La fel este şi în cazul încercării foarte grele de care au parte cei trimişi la închisoare pentru ilegalităţi. O scrisoare recentă depune mărturie despre tăria care poate fi primită chiar şi de către cineva aflat în acea circumstanţă: „Ştiu că Salvatorul nostru merge pe aceste holuri şi am simţit adesea dragostea lui Hristos între pereţii acestei închisori”⁶.

Îndrăgesc mărturia poetei şi prietenei noastre, Emma Lou Thayne. În cuvintele pe care, acum, le cântăm sub forma unui imn, ea a scris:

Unde găsesc pace?
Şi consolare?
Când, singur în lume, mă întristez?
Când inima-i frântă şi-n supărare
Sufletu-mi încercat
Îmi cercetez?

Când creşte durerea
Şi pierd drumul drept,
Pentru cunoaştere, spre cine mă-ndrept?
Unde este mâna ce linişteşte?
Cine înţelege?
El, numai El.7

IV.

Cine poate fi ajutat şi întărit prin ispăşirea lui Isus Hristos? Alma ne-a învăţat că Salvatorul avea să ia „asupra Lui durerile şi bolile poporului Său” şi „să-i ajute pe [oamenii Săi]” (Alma 7:11, 12; subliniere adăugată). Cine este „poporul Său” din această promisiune? Sunt toţi muritorii – toţi cei care se bucură de realitatea învierii prin ispăşire? Sau sunt doar acei slujitori aleşi care au devenit demni prin intermediul rânduielilor şi legămintelor?

Cuvântul popor are multe înţelesuri în scripturi. Înţelesul cel mai potrivit pentru învăţătura conform căreia Salvatorul va ajuta „toţi oamenii Săi” este cel oferit de Amon când ne-a învăţat că „Dumnezeu este grijuliu cu fiecare popor, în orice ţară ar fi el” (Alma 26:37). Acesta este şi sensul a ceea ce îngerii au vrut să spună când au anunţat naşterea bebeluşului Hristos: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul” (Luca 2:10).

Datorită experienţei Sale ispăşitoare din viaţa muritoare, Salvatorul nostru poate să aline, să vindece şi să întărească toţi oamenii de pretutindeni, bărbaţi şi femei deopotrivă, dar eu cred că El face aceasta doar pentru cei care-L caută şi care-I cer ajutorul. Apostolul Iacov ne-a învăţat: „Smeriţi-vă înaintea Domnului, şi El vă va înălţa” (Iacov 4:10). Suntem demni de acea binecuvântare când credem în El şi ne rugăm pentru a primi ajutorul Său.

Sunt milioane de oameni care-L respectă pe Dumnezeu şi care se roagă lui Dumnezeu pentru a-i scăpa de suferinţele lor. Salvatorul nostru a revelat că El „a coborât sub toate lucrurile” (D&L 88:6). Vârstnicul Neal A. Maxwell ne-a învăţat: „Coborând «sub toate lucrurile», El înţelege, perfect şi personal, tot ceea ce înseamnă suferinţa omenească”⁸. Putem să spunem că, deoarece a coborât sub toate lucrurile, El este în perfectă măsură să ne ridice şi să ne dea tăria de care avem nevoie pentru a ne îndura suferinţele. Trebuie doar să cerem.

De multe ori, în revelaţiile moderne, Domnul declară: „De aceea, dacă Îmi veţi cere, veţi primi, dacă veţi bate, vi se va deschide” (de exemplu, D&L 6:5; 11:5; vezi, de asemenea, Matei 7:7). Cu siguranţă, datorită dragostei Lor atotcuprinzătoare, Tatăl nostru Ceresc şi Preaiubitul Său Fiu, Isus Hristos, aud rugăciunile tuturor celor care-I caută cu credinţă şi le răspund în mod corespunzător. Apostolul Pavel a scris: „Ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi” (1 Timotei 4:10).

Ştiu că aceste lucruri sunt adevărate. Ispăşirea Salvatorului nostru face mai mult decât doar să ne asigure de nemurire printr-o înviere universală şi ne oferă ocazia de a fi curăţaţi de păcate prin pocăinţă şi botez. Ispăşirea Sa ne oferă, de asemenea, ocazia să apelăm la Cel care a avut parte de toate infirmităţile noastre din viaţa muritoare pentru a ne oferi tăria de a purta poverile vieţii muritoare. El ne cunoaşte chinul şi este gata să ne ajute. Asemenea bunului samaritean, când El ne găseşte răniţi pe marginea drumului, ne leagă rănile şi are grijă de noi (vezi Luca 10:34). Puterea vindecătoare şi întăritoare a lui Isus Hristos şi a ispăşirii Sale este pusă la dispoziţia noastră, a tuturor celor care vom cere. Depun mărturie despre aceasta şi depun, de asemenea, mărturie despre Salvatorul nostru, care face totul posibil.

Într-o zi, toate aceste poveri ale vieţii muritoare vor dispărea şi nu va mai fi nicio durere (vezi Apocalipsa 21:4). Mă rog ca noi, toţi, să înţelegem speranţa şi tăria oferite de ispăşirea Salvatorului: asigurarea nemuririi, ocazia de a dobândi viaţa eternă şi tăria de a continua pe care o putem primi doar dacă o vom cere, în numele lui Isus Hristos, amin.