Fiţi un exemplu şi o lumină

Preşedintele Thomas S. Monson

Când urmăm exemplul Salvatorului, avem ocazia să fim o lumină în vieţile altora.

Fraţi şi surori, cât de minunat este să fiu din nou cu dumneavoastră! După cum ştiţi, ne întristează faptul că, după ce ne-am întâlnit împreună în aprilie, am pierdut trei dintre iubiţii noştri apostoli: pe preşedintele Boyd K. Packer, vârstnicul L. Tom Perry şi vârstnicul Richard G. Scott. Ei s-au întors la căminul lor ceresc. Le ducem lipsa. Cât de recunoscători suntem pentru exemplul lor de dragoste asemănătoare celei pe care o oferă Hristos şi pentru învăţăturile inspirate pe care ni le-au oferit tuturor!

Oferim un călduros bun venit noilor noştri apostoli, vârstnicul Ronald A. Rasband, vârstnicul Gary E. Stevenson şi vârstnicul Dale G. Renlund. Aceştia sunt bărbaţi dedicaţi lucrării Domnului. Sunt bine pregătiţi pentru a ocupa poziţiile importante în care au fost chemaţi.

Recent, în timp ce citeam din scripturi şi cugetam la ele, m-au impresionat în mod aparte două fragmente. Ne sunt cunoscute amândouă. Primul este din predica de pe munte: „[Lăsaţi] lumina voastră [să lumineze] înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri”¹. Al doilea fragment este unul care mi-a venit în minte în timp ce mă gândeam la înţelesul primului. Este din epistola apostolului Pavel către Timotei: „Fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, [în spirit], în credinţă, în curăţie”².

Cred că al doilea verset explică, în mare parte, cum îl putem pune în practică pe primul. Devenim exemple pentru credincioşi trăind conform Evangheliei lui Isus Hristos în vorbire, în purtare, în dragoste, în spirit, în credinţă şi în curăţie. Pe măsură ce facem acest lucru, luminile noastre vor străluci astfel încât alţii le vor vedea.

Fiecare dintre noi a venit pe pământ oferindu-i-se Lumina lui Hristos. Pe măsură ce urmăm exemplul Salvatorului şi trăim aşa cum a trăit şi a propovăduit El, acea lumină va arde în noi şi va lumina calea pentru alţii.

Apostolul Pavel menţionează şase trăsături ale unui credincios, trăsături care vor face posibil ca luminile noastre să strălucească. Haideţi să le analizăm pe fiecare în parte!

Pe primele două trăsături le menţionez împreună – anume de a fi un exemplu în vorbire şi în purtare. Cuvintele pe care le folosim pot să înalţe spiritual şi să inspire sau pot să rănească şi să jignească. În lumea de azi, auzim foarte des cuvinte de blasfemie aproape oriunde ne aflăm. Este dificil să evităm să auzim cum numele Divinităţii sunt folosite în mod neglijent şi necugetat. Comentariile vulgare par a fi devenit un lucru obişnuit în televiziune, filme, cărţi şi muzică. Remarcile defăimătoare şi limbajul plin de mânie sunt folosite fără nicio jenă. Vă invit să vorbim unii cu alţii cu dragoste şi respect, păstrându-ne întotdeauna limbajul curat şi evitând cuvinte sau comentarii care ar răni sau jigni. Mă rog ca noi să urmăm exemplul Salvatorului, care a vorbit dând dovadă de toleranţă şi bunătate de-a lungul slujirii Sale.

Următoarea trăsătură menţionată de Pavel este caritatea sau „dragostea pură a lui Hristos”³. Sunt convins că în sfera noastră de influenţă există oameni singuri, bolnavi şi care se simt descurajaţi. Avem prilejul să-i ajutăm şi să-i încurajăm. Salvatorul a oferit speranţă celor deznădăjduiţi şi tărie celor slabi. El i-a vindecat pe cei bolnavi, i-a făcut pe şchiopi să meargă, pe orbi să vadă, pe surzi să audă. El i-a înviat chiar şi pe morţi. De-a lungul întregii Sale slujiri, El a oferit, cu dragoste, sprijin oricui avea nevoie. Pe măsură ce vom urma exemplul Său, noi vom binecuvânta vieţi, inclusiv pe a noastră.

De asemenea, trebuie să fim exemple în spirit. Pentru mine, acest lucru înseamnă că trebuie să dăm dovadă de bunătate, recunoştinţă, iertare şi bunăvoinţă. Prin aceste calităţi, atitudinea noastră va influenţa pozitiv vieţile celor din jurul nostru. De-a lungul anilor, am avut prilejul să cunosc nenumărate persoane care au o astfel de atitudine. Avem un sentiment special când suntem cu ei, un sentiment care ne face să dorim să fim aproape de ei şi să le urmăm exemplul. Ei radiază Lumina lui Hristos şi ne ajută să simţim dragostea Sa pentru noi.

Pentru a ilustra faptul că lumina care vine dintr-o inimă pură şi iubitoare este recunoscută de alţii, vă împărtăşesc un fapt petrecut cu mulţi ani în urmă.

În acea perioadă, conducătorii Bisericii s-au întâlnit cu oficiali guvernamentali israelieni în Ierusalim pentru a ajunge la un acord cu privire la închirierea unui teren pe care urma să fie construit Centrul din Ierusalim al Bisericii. Pentru a obţine aprobările necesare, Biserica a trebuit să fie de acord ca membrii noştri care urmau să vină la centru să nu desfăşoare niciun fel de activităţi de prozelitism. După ce acordul a fost încheiat, unul dintre oficialii israelieni, care era foarte familiarizat cu Biserica şi membrii ei, a remarcat faptul că ştia că Biserica îşi va onora acordul de a nu face prozelitism. „Dar”, a spus el, referindu-se la studenţii care urmau să vină la centru, „ce-o să facem cu lumina care este în ochii lor?”⁴ Mă rog ca acea lumină specială să strălucească mereu în noi, astfel ca ea să fie recunoscută şi apreciată de alţii.

Faptul de a fi un exemplu de credinţă înseamnă că ne încredem în Domnul şi în cuvântul Său. Înseamnă că avem şi ne hrănim crezurile care ne vor călăuzi gândurile şi acţiunile. Credinţa noastră în Domnul Isus Hristos şi în Tatăl nostru Ceresc va influenţa tot ceea ce facem. În mijlocul confuziei din această generaţie, al luptelor din conştiinţa noastră şi al agitaţiei din viaţa zilnică, credinţa nestrămutată devine o ancoră în vieţile noastre. Amintiţi-vă că îndoiala şi credinţa nu pot exista în aceeaşi minte, în acelaşi timp, pentru că una o va înlătura pe cealaltă. Repet ceea ce am spus de multe ori – că, pentru a dobândi şi a ne păstra credinţa de care avem nevoie, este esenţial să citim şi să studiem scripturile şi să medităm cu privire la ele. Comunicarea cu Tatăl nostru Ceresc prin rugăciune este vitală. Nu ne putem permite să neglijăm aceste lucruri, căci duşmanul şi oştirile sale caută neobosit o crăpătură în armura noastră, un declin în credinţa noastră. Domnul a spus: „Căutaţi cu sârguinţă, rugaţi-vă întotdeauna şi fiţi credincioşi, şi toate lucrurile vor conlucra spre binele vostru”⁵.

În ultimul rând, trebuie să fim puri, ceea ce înseamnă să fim curaţi în trup, minte şi spirit. Ştim că trupul nostru este un templu care trebuie tratat cu consideraţie şi respect. Minţile noastre trebuie să fie pline de gânduri înălţătoare şi nobile şi libere de acele lucruri care le-ar putea murdări. Pentru ca Duhul Sfânt să fie însoţitorul nostru permanent, trebuie să fim demni. Fraţi şi surori, puritatea ne oferă pace sufletească şi ne va face demni să primim promisiunile Salvatorului. El a spus: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu”⁶.

Pe măsură ce reuşim să fim pilde în vorbire, în purtare, în dragoste, în spirit, în credinţă, în curăţie, vom reuşi să fim lumini pentru lume.

Permiteţi-mi să vă spun, în special vouă, celor tineri, că, pe măsură ce lumea se îndepărtează din ce în mai mult de principiile şi îndrumările date nouă de Tatăl nostru Ceresc iubitor, ne vom remarca deoarece suntem diferiţi. Ne vom remarca pentru că ne îmbrăcăm decent. Vom fi diferiţi deoarece nu folosim cuvinte vulgare şi pentru că nu folosim substanţe dăunătoare trupurilor noastre. Vom fi diferiţi deoarece evităm umorul nepotrivit şi remarcile jignitoare. Vom fi diferiţi când vom decide să nu ne umplem minţile cu materiale media imorale şi degradante şi care ar înlătura Spiritul din căminele şi vieţile noastre. Cu siguranţă, ne vom remarca atunci când vom face alegeri privind moralitatea – alegeri care sunt în armonie cu principiile şi standardele Evangheliei. Acele lucruri care ne vor face diferiţi de aproape tot restul lumii ne vor oferi, de asemenea, acea lumină şi acel spirit care vor străluci într-o lume din ce în ce mai întunecată.

Adesea, este dificil să fii diferit şi să ieşi în evidenţă. Este firesc să te temi de ceea ce ar putea gândi sau spune alţii. Cuvintele din Psalmi sunt încurajatoare: „Domnul este lumina şi mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieţii mele: de cine să-mi fie frică?”⁷. Pe măsură ce Îl vom pune pe Hristos în centrul vieţii noastre, temerile noastre vor fi înlocuite de curajul convingerilor noastre.

Viaţa nu este perfectă pentru niciunul dintre noi şi, uneori, provocările şi dificultăţile cu care ne confruntăm pot deveni copleşitoare, făcând ca lumina noastră să scadă. Totuşi, cu ajutorul Tatălui nostru Ceresc şi cu sprijinul oferit de alţii, putem reaprinde acea flacără care ne va lumina din nou calea şi va oferi lumina de care vor avea nevoie alţii.

Pentru a ilustra acest lucru, vă împărtăşesc cuvintele unei poezii preferate pe care am citit-o cu mulţi ani în urmă:

Zărit-am un străin în noapte,
A cărui lampă nu ardea.
Eu m-am oprit şi l-am chemat
S-o reaprindă cu a mea.

Apoi, furtuna a pornit
Peste întreg pământu-ntins
Şi când aceasta s-a oprit,
Încet, încet, lampa-mi s-a stins.

Străinul, însă, a revenit,
Lampa-i ardea puternic.
Şi pe-a mea a reaprins-o,
Să nu merg pe-ntuneric!8

Dragi fraţi şi surori, ocaziile de a străluci ne înconjoară în fiecare zi, indiferent de împrejurările în care ne aflăm. Când urmăm exemplul Salvatorului, avem ocazia să fim o lumină în vieţile altora, fie că sunt membri ai familiei noastre şi prieteni, colegi de muncă, simple cunoştinţe sau necunoscuţi.

Vreau să ştiţi că sunteţi fii şi fiice ale Tatălui nostru Ceresc. Aţi venit din prezenţa Sa pentru a trăi pentru un timp pe acest pământ, pentru a fi un exemplu al dragostei şi învăţăturilor Salvatorului şi pentru a lăsa, cu curaj, ca lumina dumneavoastră să strălucească astfel încât toţi să o vadă. Când acea perioadă de pe pământ se va încheia, dacă vă veţi fi făcut partea, veţi primi binecuvântarea glorioasă de a vă întoarce să trăiţi alături de El pentru totdeauna.

Cât de încurajatoare sunt cuvintele Salvatorului: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”⁹! Depun mărturie despre El. El este Salvatorul şi Mântuitorul nostru, El este Mijlocitorul nostru pe lângă Tatăl. El este exemplul şi tăria noastră. El este „lumina care străluceşte în întuneric”¹⁰. Este rugăciunea mea ca fiecare dintre cei care îmi aud glasul să îşi ia angajamentul să-L urmeze şi, astfel, să devină o lumină strălucitoare pentru lume, în numele Său sfânt, al Domnului Isus Hristos, amin.