Evanghelia funcţionează minunat!

Noiembrie 2015

Evanghelia funcţionează minunat!

Preşedintele Dieter F. Uchtdorf

al doilea consilier în Prima Preşedinţie

Mă rog ca noi să ne concentrăm asupra „simplităţii lui Hristos” şi să permitem harului Său să ne ridice şi să ne poarte pe sus.

Dragi fraţi şi surori, dragi prieteni, este o bucurie să fiu cu dumneavoastră astăzi. Suntem întristaţi de priveliştea celor trei locuri goale de aici, de pe podium. Ne este dor de preşedintele Packer, vârstnicul Perry şi vârstnicul Scott. Îi iubim şi ne rugăm pentru bunăstarea familiilor dânşilor.

Pe parcursul acestei conferinţe, vom avea privilegiul de a-i susţine pe cei trei care au fost chemaţi de Domnul pentru a-şi lua locul în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli.

Rugăciunile noastre pentru ei îi vor întări pe măsură ce vor purta mantia sacră a apostolatului.

Oare Evanghelia funcţionează pentru dumneavoastră?

Nu cu mult timp în urmă, am citit un citat care m-a făcut să mă opresc şi să mă gândesc. Suna aşa: „Spune unui om că există trei miliarde de stele în univers şi te va crede. Spune-i că peretele a fost vopsit recent şi el îl va atinge pentru a fi sigur”.

Nu suntem şi noi un pic aşa? Recent, după o procedură medicală, doctorii mei foarte capabili mi-au explicat ce trebuia să fac pentru a mă vindeca. Dar mai întâi a trebuit să învăţ, din nou, ceva despre mine ce trebuia să ştiu de mult timp: nu sunt un pacient foarte răbdător.

Drept urmare, am decis să grăbesc procesul de vindecare căutând informaţii pe Internet. Presupun că mă aşteptam să descopăr adevărul pe care doctorii mei nu îl cunoşteau sau încercau să-l ascundă de mine.

Mi-a luat ceva până mi-am dat seama de ironia a ceea ce făceam. Desigur, nu este o idee rea să căutăm şi noi informaţii. Dar desconsideram adevărul pe care mă puteam baza şi, în schimb, m-am trezit atras de promisiunile false ale informaţiilor de pe Internet.

Uneori, adevărul poate părea prea direct, prea banal sau prea simplu pentru ca noi să-l apreciem la adevărata valoare. Astfel, desconsiderăm experienţele pe care le-am avut şi despre care ştim că sunt adevărate pentru a căuta informaţii mai misterioase sau complicate. Sper că vom învăţa că, atunci când alergăm după umbre, de fapt alergăm după lucruri lipsite de miez şi valoare.

Când vorbim despre adevărul spiritual, cum putem să ştim că ne aflăm pe calea corectă?

Un mod de a afla este de a pune întrebări corecte – genul de întrebări care ne ajută să ne gândim la progresul nostru şi să evaluăm modul în care lucrurile funcţionează pentru noi. Întrebări precum:

„Are viaţa mea un scop?”,

„Cred în Dumnezeu?”,

„Cred că Dumnezeu mă cunoaşte şi mă iubeşte?”,

„Cred că Dumnezeu îmi ascultă şi răspunde rugăciunilor mele?”,

„Sunt cu adevărat fericit?”,

„Oare eforturile mele mă conduc către cele mai înalte ţeluri spirituale şi valori în viaţă?”.

Astfel de întrebări profunde privind scopul vieţii au făcut ca multe persoane şi familii din întreaga lume să caute adevărul. Deseori, această căutare i-a condus către Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi Evanghelia restaurată.

Mă întreb dacă noi, în calitate de membri ai Bisericii, putem, de asemenea, beneficia de pe urma faptului de a ne întreba din când în când: „Experienţa mea de la Biserică mă ajută? Mă aduce mai aproape de Hristos? Mă binecuvântează pe mine şi familia mea cu pace şi bucurie, aşa cum ni s-a promis în Evanghelie?”.

Alma a adresat întrebări similare membrilor Bisericii din Zarahemla când i-a întrebat: „Aţi simţit voi această măreaţă schimbare în inimile voastre?… [Şi] puteţi să [o simţiţi] acum?”¹. Acest mod de a reflecta ne poate ajuta să ne concentrăm asupra eforturilor noastre zilnice şi să le aliniem din nou cu planul divin al salvării.

Mulţi membri vor răspunde cu voioşie că experienţele lor în calitate de membri ai Bisericii sunt foarte bune pentru ei. Ei vor depune mărturie că, fie în perioadele de sărăcie sau prosperitate, fie că lucrurile sunt plăcute sau dureroase, ei vor găsi un înţeles profund, pace şi bucurie datorită devotamentului lor faţă de Domnul şi a slujirii lor dedicate din Biserică. În fiecare zi întâlnesc membri ai Bisericii care radiază de bucurie şi care arată prin vorbă şi prin faptă că vieţile lor sunt îmbogăţite incomensurabil de Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos.

Dar, de asemenea, pot spune că sunt câţiva care au experienţe deloc satisfăcătoare – care simt că faptul de a fi membri ai Bisericii nu este chiar ceea ce au sperat.

Acest lucru mă întristează, deoarece ştiu din propria experienţă cum Evanghelia ne poate întări şi înnoi spiritul – cum ne poate umple inima cu speranţă şi mintea cu înţelegere. Cunosc modul în care roadele Evangheliei lui Isus Hristos pot transforma vieţi banale şi triste în vieţi extraordinare şi sublime.

Dar de ce Evanghelia pare să funcţioneze mai bine pentru unii decât pentru alţii? Care este diferenţa dintre cei ale căror experienţe din cadrul Bisericii le umple sufletul cu cântecul iubirii mântuitoare² şi cei care simt că ceva lipseşte?

Pe măsură ce am meditat asupra acestor întrebări, multe gânduri mi-au venit în minte. Astăzi, aş dori să vă împărtăşesc două.

Simplificaţi

Mai întâi de toate: facem noi ca ucenicia noastră să fie prea complicată?

Acestă Evanghelie frumoasă este atât de simplă, încât până şi un copil o poate înţelege, totuşi, este atât de profundă şi complexă, încât va fi nevoie de o viaţă întreagă – chiar o eternitate – de studiu şi descoperiri pentru a o înţelege pe deplin.

Dar, uneori luăm frumosul crin, care reprezintă adevărul lui Dumnezeu, şi îl acoperim cu numeroase straturi de idei bune ale oamenilor, programe şi aşteptări. Fiecare dintre acestea, luate separat, pot fi de ajutor şi potrivite pentru o anumită perioadă şi circumstanţă, dar când sunt puse una peste alta, ele creează un munte de sedimente care devine atât de dens şi greu, încât riscăm să pierdem din vedere preţioasa floare pe care o iubeam atât de mult.

Drept urmare, în calitate de conducători, noi trebuie să protejăm cu stricteţe puritatea şi simplitatea Bisericii şi a Evangheliei şi să evităm să-i copleşim pe membrii noştri cu poveri inutile.

Şi fiecare dintre noi, ca membri ai Bisericii, trebuie să facem un efort conştient de a ne dedica energia şi timpul lucrurilor care contează cu adevărat, în timp ce îi întărim pe semenii noştri şi clădim împărăţia lui Dumnezeu.

O soră, învăţătoare la Societatea de Alinare, era cunoscută pentru lecţiile deosebite pe care le pregătea. Într-o zi, ea a decis să facă o frumoasă pătură care avea să fie ilustrarea perfectă a temei lecţiei ei. Dar viaţa a intervenit – trebuia să ia copiii de la şcoală, un vecin avea nevoie de ajutor pentru a muta ceva, soţul avea febră şi o prietenă se simţea singură. Ziua lecţiei se apropia şi pătura nu era gata. În cele din urmă, în noaptea de dinainte, ea nu a dormit prea mult deoarece a lucrat la pătură.

A doua zi era epuizată şi abia a putut să-şi pună ordine în gândurile, dar a rezistat eroic şi şi-a ţinut lecţia.

Iar pătura era deosebită – cusăturile erau perfecte, culorile erau vibrante şi modelul complicat. Şi, în mijlocul păturii, era scris un singur cuvânt care rezuma tema lecţiei ei: „Simplificaţi”.

Dragi fraţi şi surori, a trăi potrivit Evangheliei nu trebuie să fie ceva complicat.

Este ceva chiar foarte direct. Poate fi descris astfel:

Ascultând de cuvântul lui Dumnezeu cu cea mai sinceră intenţie ne ajută să credem în Dumnezeu şi să avem încredere în promisiunile Sale³.
Cu cât avem mai multă încredere în Dumnezeu, cu atât inimile noastre vor fi mai pline de dragoste faţă de El şi faţă de ceilalţi.
Datorită dragostei noastre faţă de Dumnezeu, noi dorim să-L urmăm şi să facem ca faptele noastre să fie în acord cu al Său cuvânt.
Doarece avem dragoste faţă de Dumnezeu, noi dorim să-L slujim, dorim să binecuvântăm vieţile celorlalţi şi să-i ajutăm pe cei săraci şi nevoiaşi.
Cu cât mergem mai mult pe calea uceniciei, cu atât mai mult dorim să învăţăm cuvântul lui Dumnezeu.

Şi tot aşa, fiecare pas ducând la un altul şi oferindu-ne credinţă, speranţă şi caritate mărite.

Este frumos de simplu şi funcţionează foarte frumos.

Dragi fraţi şi surori, dacă vă gândiţi vreodată că Evanghelia nu are rezultatele dorite în viaţa dumneavoastră, vă invit să faceţi un pas înapoi, să vă analizaţi viaţa dintr-o perspectivă mai largă şi să vă simplificaţi abordarea faţă de ucenicie. Concentraţi-vă asupra doctrinelor şi principiilor de bază ale Evangheliei şi asupra modului simplu de a o pune în practică. Vă promit că Dumnezeu vă va îndruma şi binecuvânta în timp ce înaintaţi pe cărarea către o viaţă împlinită şi Evanghelia va funcţiona cu siguranţă mai bine pentru dumneavoastră.

Începeţi de unde vă aflaţi

A doua mea sugestie este: începeţi de unde vă aflaţi.

Uneori, ne simţim descurajaţi deoarece nu suntem „mai” cumva – mai spirituali, mai respectaţi, mai inteligenţi, mai sănătoşi, mai bogaţi, mai prietenoşi sau mai capabili. În mod normal, nu este nimic rău să dorim să ne îmbunătăţim. Dumnezeu ne-a creat pentru a creşte şi a progresa. Dar, amintiţi-vă, slăbiciunile noastre ne pot ajuta să fim umili şi să ne întoarcem către Hristos, care face ca „lucrurile slabe să devină puternice”⁴. Pe de altă parte, Satana se foloseşte de slăbiciunile noastre atât de mult, încât nu mai avem curajul nici măcar să încercăm.

Am învăţat în viaţa mea că nu trebuie să fim „mai” cumva pentru a începe să devenim persoana care Dumnezeu doreşte să devenim.

Dumnezeu vă va accepta aşa cum sunteţi în acest moment şi va începe să lucreze împreună cu voi. Aveţi nevoie de o inimă deschisă, o dorinţă de a crede şi să vă puneţi încrederea în Domnul.

Ghedeon s-a văzut pe sine ca fiind doar un fermier sărac, cel mai neînsemnat din casa tatălui său. Dar Dumnezeu l-a văzut ca fiind un bărbat foarte curajos⁵.

Când Samuel l-a ales pe Saul să fie rege, Saul a încercat să-l facă să se răzgândească. Saul făcea parte din unul dintre cele mai mici triburi ale casei lui Israel. Cum putea el să fie rege?⁶ Dar Dumnezeu l-a văzut ca fiind „tânăr şi frumos”⁷.

Chiar şi marele profet Moise s-a simţit atât de copleşit şi descurajat la un moment dat, încât a vrut să renunţe şi să moară⁸. Dar Dumnezeu nu a renunţat la Moise.

Dragi mei fraţi şi surori, dacă ne uităm la noi înşine doar prin intermediul ochilor noştri de muritori, s-ar putea să nu ne vedem ca fiind suficient de buni. Dar Tatăl nostru Ceresc vede cine suntem cu adevărat şi cine putem deveni. El ne vede ca fiind fii şi fiicele Sale, ca fiind fiinţe ale luminii eterne, având un potenţial nepieritor şi un destin divin⁹.

Sacrificiul Salvatorului a deschis calea către salvare pentru ca toţi să se poată întoarce la Dumnezeu. „Harul [Său] este destul pentru toţi oamenii care se umilesc în faţa [lui Dumnezeu]”¹⁰. Harul Său este puterea care întăreşte care face posibil ca noi să intrăm în împărăţiile salvării ale lui Dumnezeu. Datorită harului Său, noi vom fi înviaţi şi salvaţi într-o împărăţie de glorie.

Chiar şi cea mai mică împărăţie de glorie, împărăţia telestială, „depăşeşte toată înţelegerea”¹¹ şi numeroşi oameni vor moşteni această salvare¹².

Dar harul Salvatorului poate face mult mai multe pentru noi. În calitate de membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, noi aspirăm la ceva mult mai măreţ. Este exaltarea în împărăţia celestială. Este viaţa eternă în prezenţa Tatălui nostru din Cer. Este cel mai mare dar al lui Dumnezeu¹³. În împărăţia celestială, noi primim „plenitudinea Sa şi din slava Sa”¹⁴. Într-adevăr, tot ceea ce Tatăl are, noi vom primi¹⁵.

Exaltarea este ţelul nostru; ucenicia este călătoria noastră.

Pe măsură ce exercitaţi puţină credinţă şi vă începeţi călătoria fiind un ucenic paşnic al Domnului nostru Isus Hristos, inima dumneavoastră se va schimba¹⁶. Întreaga dumneavoastră fiinţă va fi umplută de lumină¹⁷.

Dumnezeu vă va ajuta să deveniţi mai măreţi decât v-aţi putut gândi vreodată. Şi veţi descoperi că Evanghelia lui Isus Hristos funcţionează într-adevăr în viaţa dumneavoastră. Evanghelia funcţionează.

Evanghelia funcţionează!

Dragi fraţi şi surori, dragi prieteni, mă rog ca noi să ne concentrăm asupra „simplităţii lui Hristos”¹⁸ şi să permitem harului Său să ne ridice şi să ne poarte pe sus în timpul călătoriei noastre din locul în care ne aflăm acum către destinul nostru glorios din prezenţa Tatălui nostru.

Pe măsură ce vom face aceste lucruri şi cineva ne va întreba „Cum te ajută faptul că eşti membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă?”, noi vom putea spune cu mândrie, cu toată umilinţa şi cu mare bucurie: „Mă ajută foarte mult! Mulţumesc pentru că aţi întrebat! Aţi dori să ştiţi mai multe?”

Aceasta este speranţa mea, rugăciunea mea, mărturia mea şi binecuvântarea mea, în numele lui Isus Hristos, amin.