„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”

Carole M. Stephens

prima consilieră în Preşedinţia generală a Societăţii de Alinare

Poruncile [Sale] sunt o manifestare a dragostei [Sale] pentru noi, iar ascultarea poruncilor Sale este o exprimare a dragostei noastre pentru El.

Când fiica noastră cea mare, Jen, a adus-o acasă pe cea de-a treia fiică a sa de la spital, am mers la ea să o ajut. După ce am dus-o pe fiica ei cea mare la şcoală, am decis că lucrul de care avea nevoie cel mai mult Jen era să se odihnească. Deci cel mai bun ajutor pe care puteam să i-l dau era să o iau pe Chloe acasă cu mine, ca mama şi noua ei soră să aibă parte de linişte.

Am aşezat-o pe Chloe în scaunul de maşină, mi-am pus centura de siguranţă şi am plecat din parcarea de pe aleea lor. Cu toate acestea, până să ajungem la capătul străzii, Chloe îşi desfăcuse centura de siguranţă şi stătea în picioare, uitându-se peste umărul meu şi vorbind cu mine! Am tras maşina pe marginea drumului şi i-am pus din nou centura de siguranţă.

Am pornit din nou, dar, după o foarte scurtă distanţă, ea se ridicase de pe scaun din nou. Am repetat aceeaşi paşi, dar de data aceasta înainte să apuc să intru în maşină şi să-mi pun centura, Chloe deja stătea în picioare.

Am rămas în maşina parcată pe marginea drumului, ducând o luptă despre cine câştigă cu un copil de trei ani. Iar ea câştiga!

Am folosit fiecare idee la care mă puteam gândi pentru a o convinge că este o idee bună să stea în scaunul ei cu centura de siguranţă. Ea nu era convinsă! În cele din urmă am decis să folosesc abordarea de genul dacă… atunci.

Am spus: „Chloe, dacă stai în maşină cu centura prinsă, atunci când ajungem acasă la bunica ne putem juca cu plastilină”.

Niciun răspuns.

„Chloe, dacă stai în maşină cu centura prinsă, atunci când ajungem acasă la bunica putem face pâine.”

Niciun răspuns.

Am încercat din nou. „Chloe, dacă stai în maşină cu centura prinsă, atunci putem să ne oprim la magazin să cumpărăm ceva dulce!”

După trei încercări mi-am dat seama că această abordare nu va funcţiona. Ea era hotărâtă şi nicio abordare de genul dacă… atunci nu era suficientă pentru a o convinge să rămână în maşină cu centura prinsă.

Nu ne puteam petrece ziua stând pe marginea drumului, dar voiam să respect legea şi nu era sigur să conduc în timp ce Chloe stătea în picioare. M-am rugat în gând şi am simţit Spiritul şoptind: „Învaţ-o”.

M-am întors către ea şi mi-am desfăcut centura de siguranţă, astfel încât ea să poată vedea acest lucru. Am spus: „Chloe, port această centură de siguranţă pentru că mă va proteja. Dar tu nu o porţi pe a ta şi nu vei fi în siguranţă. Şi voi fi foarte tristă dacă vei păţi ceva”.

Ea s-a uitat la mine; în timp ce aşteptam cu nerăbdare răspunsul ei, aproape că puteam vedea cum mintea ei lucra ca să poată înţelege ceea ce-i spusesem. În cele din urmă, ochii ei albaştrii s-au luminat şi a spus: „Bunico, vrei ca eu să port centura de siguranţă pentru că mă iubeşti!”.

Spiritul a umplut maşina în timp ce eu îmi exprimam dragostea pentru această fetiţă scumpă. Nu am vrut să pierd acel sentiment, dar ştiam că aveam o ocazie, aşa că m-am dat jos şi i-am pus centura. Apoi, am întrebat: „Chloe, vei rămâne pe scaun, te rog?”. Şi ea a rămas pe scaun – până la magazin pentru ceva dulce! Şi a rămas cu centura pusă tot drumul de la magazin la mine acasă, unde am făcut pâine şi ne-am jucat cu plastilină, deoarece Chloe nu a uitat ce am promis.

În timp ce conduceam înapoi, în acea zi, mi-am amintit un verset: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”¹. Avem reguli pentru a-i învăţa, îndruma şi proteja pe copii. De ce? Datorită dragostei mari pe care o avem pentru ei. Dar până când Chloe nu a înţeles faptul că eu doream să rămână pe scaun, cu centura pusă, datorită dragostei pe care o aveam pentru ea, ea nu a fost dispusă să se supună la ceea ce considera că este o restricţie. Ea simţea că centura îi limita libertatea.

Precum Chloe, noi puteam alege să vedem poruncile ca limitări. Poate că, uneori, simţim că legile lui Dumnezeu restrâng libertatea noastră personală, ne iau din liberul arbitru şi ne limitează creşterea. Dar, în timp ce căutam o înţelegere mai profundă, în timp ce Îl lăsăm pe Tatăl nostru să ne înveţe, vom începe să înţelegem că legile Sale sunt o manifestare a dragostei Sale pentru noi, iar supunerea faţă de poruncile Sale este o expresie a dragostei noastre pentru El.

Dacă, la figurat, vă găsiţi parcaţi pe marginea drumului, permiteţi-mi să vă sugerez câteva principii pe care, dacă le urmaţi, vă vor ajuta să vă întoarceţi în siguranţă „pe drumul credinţei şi supunerii”².

În primul rând, aveţi încredere în Dumnezeu. Aveţi încredere în planul Său etern pentru dumneavoastră. Fiecare dintre noi este „un fiu sau o fiică iubită ai unor părinţi cereşti”. Dragostea Lor pentru noi este evidentă în porunci. Poruncile sunt instrucţiuni vitale care ne învaţă, ne îndrumă şi ne protejează în timp ce „[dobândim] experienţă pământească”³.

În „existenţa premuritoare”, ne-am folosit liberul arbitru pentru a accepta planul lui Dumnezeu⁴ şi am aflat că supunerea faţă de legea eternă a lui Dumnezeu este vitală pentru succesul nostru în planul Său. Scripturile ne învaţă că „este o lege, irevocabil hotărâtă în cer dinainte de crearea acestei lumi, pe care se bazează toate binecuvântările”⁵. Dacă ne supunem legii, vom primi binecuvântările.

Chiar şi în pofida tuturor greşelilor, opoziţiilor şi învăţăturilor de care avem parte odată cu experienţa noastră pe pământ, Dumnezeu nu uită niciodată de potenţialul nostru etern, chiar dacă noi o facem. Noi ne putem încrede în El, „deoarece Dumnezeu Îşi vrea copiii înapoi”⁶. Iar El a oferit o cale prin ispăşirea Fiului Său, Isus Hristos. Ispăşirea „este punctul central al planului salvării”⁷.

În al doilea rând, aveţi încredere în Isus. Cea mai bună expresie de supunere şi dragoste este ispăşirea lui Isus Hristos. Supunându-Se voinţei Tatălui, El Şi-a dat viaţa pentru noi. El a spus: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui”⁸.

De asemenea, Isus ne-a învăţat:

„Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.

Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

Iar a doua, asemenea ei, este: să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”⁹.

În fiecare duminică avem ocazia de a ne gândi şi a ne aminti de dragostea pură a Salvatorului nostru în timp ce luăm din simbolurile ispăşirii Sale infinite. În timpul împărtăşaniei, mă uit cum este împărţită apa şi pâinea. În timp ce îmi întind mâna să iau din împărtăşanie, fac legământ că doresc să iau numele Său asupra mea, să-mi amintesc mereu de El şi să ţin poruncile Sale. Iar El ne promite că „[putem] avea totdeauna Spiritul Său cu [noi]”¹⁰.

În al treilea rând, aveţi încredere în şoaptele Spiritului. Ţineţi minte că la întâmplarea mea cu Chloe Spiritul mi-a şoptit un verset? Este Ioan 14:15: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”. Şi urmează aceste versete importante:

„Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;

şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi”¹¹.

Fiecare membru confirmat al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă are dreptul de a avea însoţirea Duhului Sfânt. Postul, rugăciunea, studiul scripturilor şi supunerea cresc abilitatea noastră de a auzi şi simţi îndemnurile Spiritului.

Când mintea dumneavoastră este plină de îndoială şi confuzie, Tatăl şi Fiul vor trimite Spiritul Sfânt să vă avertizeze şi să vă îndrume în siguranţă de-a lungul pericolelor acestei călătorii din viaţa muritoare. El vă va ajuta să vă amintiţi, vă va alina şi vă va umple „cu nădejde şi cu iubire perfectă”¹².

În al patrulea rând, aveţi încredere în sfaturile profeţilor în viaţă. Tatăl nostru ne-a pregătit o cale de a asculta Cuvântul Său şi de a şti legea Sa prin profeţii Săi. Domnul a declarat: „Cuvântul Meu… va fi îndeplinit în întregime, fie prin propriul Meu glas, fie prin glasul slujitorilor Mei, este acelaşi lucru”¹³.

Recent, profeţii în viaţă ne-au sfătuit să ne „[amintim] de ziua de sabat şi să o [sfinţim]¹⁴ şi să ţinem legea postului. Ascultarea acestui sfat al profeţilor ne oferă o modalitate de a asculta de porunca lui Dumnezeu, de a-L iubi pe El şi pe aproapele nostru, în timp ce ne mărim credinţa în Isus Hristos şi ne întindem mâna pentru a-i iubi şi a-i îngriji pe alţii¹⁵.

Există siguranţă în a urma cuvântul Domnului prin profeţii Săi. Dumnezeu l-a chemat pe preşedintele Thomas S. Monson, pe consilierii din Prima Preşedinţie şi pe membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli ca profeţi, văzători şi revelatori. În această lume în care frica, distragerea, adversitatea şi mânia se intensifică, putem privi către ei şi putem vedea cum ucenicii lui Isus Hristos – plini de caritate – se uită, vorbesc şi reacţionează la probleme care ar crea disensiuni. Ei depun mărturie despre Isus Hristos şi răspund cu caritate, dragostea pură a lui Isus Hristos, al Cărui martori sunt.

După întâmplarea cu Chloe, am căutat în scripturi versete care vorbesc despre porunci şi dragoste. Am găsit multe. Fiecare dintre aceste versete îmi aminteşte că poruncile Sale sunt o manifestare a dragostei Sale pentru noi, iar ascultarea poruncilor Sale este o exprimare a dragostei noastre pentru El.

Depun mărturie că, în timp ce avem încredere în Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, în Isus Hristos şi ne exercităm credinţa în ispăşirea Sa, în şoaptele Spiritului şi ne încredem în sfatul profeţilor în viaţă, ne vom depărta de marginea drumului şi vom continua în siguranţă – nu doar îndurând, ci găsind bucurie în călătoria noastră spre casă. În numele lui Isus Hristos, amin.