„Mergi cu Mine”

Președintele Henry B. Eyring

primul consilier în Prima Președinție

Rânduirea noastră la preoție este o invitație din partea Domnului de a merge cu El, de a face ce face El, de a sluji în felul în care El slujește.

Preaiubiții mei frați în preoție, scopul meu, astăzi, este atât să vă reasigur, cât și să vă înviorez în legătură cu slujirea dumneavoastră în cadrul preoției. Într-un fel, este similar scopului pe care îmi imaginez că l-a avut Salvatorul când l-a întâlnit pe tânărul bogat care a întrebat: „Ce bine să fac, ca să am viața veșnică?” (Matei 19:16). Poate că ați venit la această conferință, tot așa cum acest tânăr s-a dus la Salvator, întrebându-vă dacă slujirea dumneavoastră este acceptabilă. Și, în același timp, poate simțiți că încă sunt lucruri de făcut – poate că încă multe! Mă rog să vă pot transmite aprobarea plină de dragoste a Domnului pentru ceea ce ați făcut deja, în timp ce vă ofer, de asemenea, o scurtă viziune, care să vă încurajeze, despre ceea ce ați putea, cu ajutorul Său, să realizați în calitate de deținători ai preoției Sale sfinte.

Tânărului bogat i s-a cerut să vândă tot ce avea, să dea celor săraci și să-L urmeze pe Salvator; poate că progresul dumneavoastră viitor nu va necesita acest lucru, însă va necesita, într-o măsură sau alta, un sacrificiu. Oricum, sper ca mesajul meu să nu vă facă să „[plecați] foarte [întristați]”, asemenea tânărului. (Vezi Matei 19:20-22.) Mai degrabă, am încredere că vă veți „[continua] drumul cu bucurie” (D&L 84:105), deoarece doriți să vă îmbunătățiți și credeți că puteți s-o faceți.

Chiar și așa, este normal să avem sentimentul că nu suntem total pregătiți când ne gândim la ceea ce ne-a chemat Domnul să facem. De fapt, dacă mi-ați spune că vă simțiți total capabili să vă îndepliniți îndatoririle din cadrul preoției, mi-aș face griji că nu le înțelegeți. Pe de altă parte, dacă mi-ați spune că v-ați dori să renunțați, deoarece însărcinarea este cu mult peste abilitățile dumneavoastră, aș dori să vă ajut să înțelegeți modul în care Domnul îi ajută și întărește pe deținătorii preoției Sale să facă lucruri pe care nu le-ar putea face niciodată singuri.

Acest lucru este la fel de adevărat pentru mine, în chemarea mea, cât este și pentru dumneavoastră, în chemarea dumneavoastră. Niciunul dintre noi nu poate să îndeplinească lucrarea preoției, și s-o îndeplinească bine, bizuindu-se doar pe înțelepciunea și talentele sale. Este așa, deoarece aceasta nu este lucrarea noastră – este a Domnului. Așadar, singurul mod de a reuși este de a vă bizui pe El, indiferent dacă sunteți un diacon tocmai rânduit căruia i s-a încredințat sarcina de a contribui cu o măsură de putere spirituală la rânduiala împărtășaniei; sau un tânăr învățător de acasă desemnat de Domnul să iubească și să slujească unei familii pe care nu o cunoașteți și care pare să nu dorească dragostea sau slujirea dumneavoastră; sau un tată care știți că trebuie să prezidați, în neprihănire, asupra căminului dar care, probabil, sunteți nesigur cum să faceți, iar timpul pare să nu fie de partea dumneavoastră, deoarece copiii cresc repede și lumea pare atât de dură și de ostilă.

Așadar, dacă vă simțiți puțin copleșiți, considerați acest lucru ca fiind un semn bun. Indică faptul că puteți simți amploarea încrederii pe care Dumnezeu v-o acordă. Înseamnă că aveți o înțelegere mică despre ce este preoția cu adevărat.

Sunt foarte puțini oameni în lume care au acea înțelegere. Chiar și cei care pot da o definiție acceptabilă este posibil să n-o înțeleagă cu adevărat. Sunt unele scripturi care, prin puterea Spiritului pe care-L poartă, ne pot aprofunda sentimentul de uimire față de preoția sfântă. Iată unele dintre acele scripturi.

„Puterea și autoritatea… Preoției lui Melhisedec este dreptul de a deține cheile tuturor binecuvântărilor spirituale ale Bisericii –

De a avea privilegiul de a primi tainele împărăției cerului, de a vedea cerurile deschise înaintea lor, de a fi într-o comuniune cu adunarea generală și cu Biserica Primului Născut și de a se bucura de comuniunea și de prezența lui Dumnezeu Tatăl și a lui Isus, Mijlocitorul noului legământ.

Puterea și autoritatea… Preoției aaronice este dreptul de a deține cheile slujirii îngerilor.” (D&L 107:18-20)

„Puterea divinității se manifestă în rânduielile [preoției]…

Deoarece, fără aceasta niciun om nu poate să vadă fața lui Dumnezeu, chiar Tatăl, și să trăiască.” (D&L 84:20, 22)

„Această mare preoție [este] după ordinul Fiului [lui Dumnezeu], care ordin a fost încă de la crearea lumii; sau, cu alte cuvinte, fiind fără început al zilelor sau sfârșit al anilor, fiind pregătită din veșnicie în toată veșnicia, potrivit previziunii Lui despre toate lucrurile.” (Alma 13:7)

„Oricine este rânduit [potrivit acestui ordin și acestei chemări va avea] putere, prin credință, să zdrobească munții, să despartă mările, să usuce apele, să le întoarcă din cursul lor;

Să sfideze oștirile națiunilor, să împartă pământul, să rupă orice legătură, să stea în prezența lui Dumnezeu; să facă toate lucrurile potrivit voinței Lui, potrivit cu porunca Lui, să supună principate și puteri; și aceasta prin voința Fiului lui Dumnezeu care a fost dinainte de întemeierea lumii.” (Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Genesa 14:30–31 [în Ghid pentru scripturi])

Un mod de a reacționa la asemenea descrieri ale puterii preoției, care ne fac să avem sentimente de uimire, este acela de a presupune că ele nu sunt valabile în cazul nostru. Un alt mod de a reacționa este acela de a ne adresa, în inimă, întrebări care îndeamnă la cugetare, precum următoarele: Am simțit vreodată cerurile deschizându-mi-se? Ar folosi cineva expresia „slujirea îngerilor” pentru a descrie slujirea mea în cadrul preoției? Aduc eu „puterea divinității” în viața celor cărora le slujesc? Am zdrobit eu vreodată vreun munte, am sfidat vreo oștire, am rupt legăturile cuiva sau am supus puteri lumești – chiar și la figurat – pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu?

O astfel de introspecție aduce mereu cu sine sentimentul că putem face mai mult în slujirea Domnului. Sper că aduce, de asemenea, sentimentul că dumneavoastră doriți să faceți mai mult – dorința arzătoare de a vă implica mai din plin în lucrarea miraculoasă a Domnului. Astfel de sentimente reprezintă primul pas către faptul de a deveni genul de bărbați pe care slujirea în cadrul preoției este menită să-i aibă drept rezultat.

Următorul pas este descris într-o interacțiune dintre Iehova și Enoh. Îl cunoaștem pe Enoh ca fiind un profet puternic care a întemeiat Sionul în mijlocul unei mari ticăloșii. Dar, înainte să fi fost un profet puternic, Enoh s-a văzut pe sine ca fiind „un flăcău… lent la exprimare” și urât de toți oamenii (Moise 6:31). Ascultați cuvintele pe care Domnul le-a folosit pentru a-l încuraja pe Enoh. Ele sunt, de asemenea, cuvintele Sale pentru dumneavoastră, cei care sunteți chemați să slujiți altora în calitate de deținători ai preoției:

„Și Domnul i-a spus lui Enoh: Du-te și fă așa cum ți-am poruncit și niciun om nu te va străpunge. Deschide-ți gura, și ea îți va fi umplută, și Eu îți voi da ție exprimarea, pentru că toată făptura este în mâinile Mele și Eu voi face așa cum Mi se va părea bine…

Iată, Spiritul Meu este asupra ta, de aceea, toate cuvintele tale le voi justifica; și munții vor fugi înaintea ta și râurile își vor schimba cursul; și tu vei rămâne în Mine și Eu în tine; de aceea, mergi cu Mine” (Moise 6:32, 34).

Dragi frați, rânduirea noastră la preoție este o invitație din partea Domnului de a merge cu El. Și ce înseamnă să mergem cu Domnul? Înseamnă să facem ce face El, să slujim în felul în care El slujește. El a sacrificat tot ce avea pentru a binecuvânta pe cei nevoiași, deci aceasta este ceea ce încercăm să facem. El părea să remarce, în mod deosebit, pe cei care erau trecuți cu vederea și chiar ignorați de societate, deci și noi trebuie să încercăm să facem la fel ca El. El a depus mărturie, fără teamă și cu dragoste, despre adevărata doctrină pe care a primit-o de la Tatăl Său, chiar dacă nu era bine primită, și la fel trebuie să facem și noi. El a spus tuturor: „Veniți la Mine” (Matei 11:28), iar noi le spunem tuturor: „Veniți la El”. În calitate de deținători ai preoției, suntem reprezentanții Săi. Nu acționăm pentru noi, ci pentru El. Nu rostim cuvintele noastre, ci pe ale Lui. Oamenii cărora le slujim ajung să-L cunoască mai bine datorită slujirii noastre.

Imediat ce acceptăm invitația Domnului: „Mergi cu Mine”, natura slujirii noastre în cadrul preoției se schimbă. Devine dintr-o dată mai măreață și mai nobilă, dar și mai realizabilă, deoarece știm că nu suntem singuri. Am simțit acest lucru cel mai puternic atunci când, în urmă cu nouă ani, președintele Thomas S. Monson și-a așezat mâinile pe capul meu și m-a binecuvântat când mi-am început slujirea în actuala mea chemare. În acea binecuvântare, dânsul a citat următoarele cuvinte ale Salvatorului: „Și acolo unde vă primește pe voi, Eu, de asemenea, voi fi, pentru că Eu voi merge în fața voastră. Voi fi la dreapta voastră și la stânga voastră și Spiritul Meu va fi în inima voastră și îngerii Mei în jurul vostru pentru a vă susține” (D&L 84:88).

M-am bizuit de multe ori pe acea promisiune și am văzut-o împlinindu-se în multe moduri de-a lungul celor 72 de ani ai mei de slujire în cadrul preoției. S-a întâmplat când eram un deținător nou al Preoției aaronice cu însărcinarea de a da împărtășania. Fiind îngrozit să nu fac vreo greșeală, am ieșit din capelă înainte ca adunarea să înceapă și m-am rugat, cu disperare, ca Dumnezeu să mă ajute. Am primit un răspuns. Am simțit că Domnul era cu mine. Am simțit încrederea pe care El o avea în mine, astfel am avut încredere să-mi fac partea în lucrarea Sa.

S-a întâmplat, din nou, când slujeam în calitate de episcop. Am fost sunat de o femeie care făcuse o greșeală gravă și care se confrunta în acel moment cu luarea unei hotărâri dificile care-i putea schimba viața. În timp ce discutam cu ea, am simțit că știam răspunsul pentru problema ei, dar am simțit, de asemenea, puternic că nu trebuia ca eu să-i ofer acel răspuns – ea trebuie să-l primească singură. Cuvintele mele către ea au fost: „Eu cred că Dumnezeu îți va spune ce să faci dacă-L vei întreba”. Ulterior, ea mi-a spus că L-a întrebat și că El i-a spus.

Cu o altă ocazie, când eram episcop, am fost sunat la telefon – de data aceasta de către poliție. Mi s-a spus că un șofer beat a intrat cu mașina, prin vitrină, în clădirea unei bănci. Când șoferul buimac l-a văzut pe gardian cu arma îndreptată către el, a spus: „Nu trage! Sunt mormon!”.

S-a aflat despre șoferul turmentat că era membru al episcopiei mele, botezat doar de scurt timp. În timp ce așteptam să discut cu el în biroul episcopului, m-am gândit ce să-i spun pentru a-l face să aibă remușcări pentru felul în care și-a încălcat legămintele și a făcut Biserica de rușine. Dar, în timp ce-l priveam, am auzit un glas în minte, tot așa de clar ca și cum cineva mi-ar fi vorbit, care mi-a spus: „Te voi lăsa să-l vezi așa cum Eu îl văd”. Și, apoi, pentru scurt timp, întreaga lui înfățișare s-a schimbat în ochii mei. N-am văzut un tânăr buimac, ci un fiu al lui Dumnezeu strălucitor și nobil. Dintr-o dată, am simțit dragostea Domnului pentru el. Acea viziune a schimbat conversația noastră. M-a schimbat și pe mine.

Am desprins învățături importante din aceste experiențe în care am mers cu Domnul în timp ce înfăptuiam lucrarea Sa. Doresc să vă împărtășesc trei dintre ele. Prima este aceea că Dumnezeu îl cunoaște și îl va sprijini chiar și pe cel mai nou și mai tânăr diacon. Nu trebuie să simțiți niciodată că sunteți prea mici sau prea neînsemnați pentru ca El să vă remarce și să dea atenție slujirii pe care o oferiți în numele Său.

A doua învățătură este aceea că lucrarea Domnului nu este doar să rezolve probleme; este și să perfecționeze oameni. Așadar, în timp ce mergeți cu El în slujirea dumneavoastră în cadrul preoției, veți vedea că, uneori, ceea ce pare a fi cea mai eficientă soluție nu este și soluția preferată a Domnului, deoarece nu permite oamenilor să progreseze. Dacă ascultați, El vă va învăța căile Sale. Amintiți-vă că lucrarea și slava lui Dumnezeu nu înseamnă doar să conduci o organizație eficientă, ci „să [realizezi] nemurirea și viața veșnică a omului” (Moise 1:39). La urma urmei, acesta este motivul pentru care El oferă autoritatea preoției Sale muritorilor cu defecte ca dumneavoastră și ca mine și ne invită să ne implicăm în lucrarea Sa. Progresul nostru este lucrarea Sa!

Acum, a treia învățătură. Mersul cu Salvatorul în slujirea din cadrul preoției va schimba modul în care îi priviți pe ceilalți. El vă va învăța să-i vedeți prin ochii Săi, ceea ce înseamnă să vedeți dincolo de aspectul exterior, să vedeți în inimă (vezi 1 Samuel 16:7). Acesta este modul în care Salvatorul a putut să-l vadă pe Simon nu ca pe un pescar impulsiv, ci ca pe Petru, viitorul conducător ferm ca o stâncă al Bisericii Sale (vezi Luca 5:1-11). Acesta este modul în care El a putut să-l vadă pe Zacheu nu ca pe un vameș corupt, ci ca pe un fiu al lui Avraam cinstit și onest (vezi Luca 19:1-9). Dacă mergeți cu Salvatorul suficient de mult, veți învăța să vedeți pe orice om ca fiind un copil al lui Dumnezeu cu un potențial nelimitat, indiferent de trecutul său. Și, dacă veți continua să mergeți cu Salvatorul, veți dezvolta un alt dar pe care El îl are – abilitatea de a ajuta oamenii să vadă acel potențial în ei și, astfel, să se pocăiască.

Dragii mei frați în preoție, în multe feluri, suntem asemenea celor doi ucenici care mergeau pe drumul către Emaus în acea primă duminică de Paște. Era dimineața învierii, însă ei nu erau încă siguri că avusese loc învierea sau nici măcar ce însemna învierea. Ei „[trăseseră] nădejde că [Isus din Nazaret] va izbăvi pe Israel”, însă erau „zăbavnici cu inima când [era] vorba să [creadă]” tot ce-i învățau scripturile despre înviere. În timp ce mergeau și încercau să înțeleagă, „Isus S-a apropiat, și mergea pe drum împreună cu ei. Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască”. (Vezi Luca 24:13-32.)

Depun mărturie că, atunci când mergem pe calea slujirii în cadrul preoției, Salvatorul Isus Hristos merge cu noi, deoarece este calea Sa, modul Său. Lumina Sa merge înaintea noastră, iar îngerii Săi sunt în jurul nostru. Poate că ne lipsește înțelegerea deplină a ceea ce este preoția sau a modului de a o exercita așa cum o face El. Dar, dacă acordăm o atenție sporită acelor momente când inima noastră „[arde]… în noi” (Luca 24:32), ochii ne pot fi deschiși și vom vedea mâna Sa în viața și în slujirea noastră. Depun mărturie că vom ajunge să-L cunoaștem cel mai bine lucrând cu El și slujindu-I în măreața lucrare de a aduce salvare copiilor lui Dumnezeu. „Căci, cum poate un om să cunoască stăpânul pe care nu l-a slujit și care este un străin pentru el și departe de gândurile și intențiile sale?” (Mosia 5:13) Isus Hristos este Învățătorul nostru. Aceasta este Biserica Sa. Ceea ce deținem, este preoția Sa. Fie ca noi să alegem să mergem cu El și să recunoaștem modul în care El merge cu noi.

Vă depun mărturia mea solemnă că Isus este Hristosul, Domnul nostru înviat. Vă depun mărturia mea că preoția pe care El ne-a încredințat-o este puterea de a vorbi și de a acționa în numele Său. Suntem copii ai unui Tată Ceresc iubitor, care ne răspunde la rugăciuni și Îl trimite pe Duhul Sfânt să ne întărească în fiecare responsabilitate din cadrul preoției pe care suntem binecuvântați s-o primim. Joseph Smith I-a văzut pe Tatăl și pe Fiul. El a primit cheile preoției care au fost transmise, mai departe, președintelui Thomas S. Monson, care le exercită astăzi. Depun, astfel, mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.