Dumnezeirea și planul salvării

Vârstnicul Dallin H. Oaks

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Deoarece cunoaștem adevărul despre Dumnezeire și relația noastră cu Ei, scopul vieții și natura destinului nostru etern, noi avem cea mai bună hartă pentru călătoria prin viața muritoare.

I.

În primul nostru articol de credință, citim:„Noi credem în Dumnezeu, Tatăl Veșnic, și în Fiul Său, Isus Hristos, și în Duhul Sfânt”. Ne alăturăm altor creștini în acest crez într-un Tată și un Fiu și într-un Duh Sfânt, dar ceea ce noi credem despre Ei este diferit de crezurile altora. Noi nu credem în ceea ce lumea creștină numește doctrina Sfintei Treimi. În prima sa viziune, Joseph Smith a văzut două personaje distincte, două ființe, clarificând că acele crezuri despre Dumnezeu și Dumnezeire care predominau atunci erau neadevărate.

Contrar crezului că Dumnezeu este un mister de neînțeles și de necunoscut, noi cunoaștem adevărul că natura lui Dumnezeu și relația noastră cu El se pot afla și reprezintă cheia tuturor celorlalte lucruri din doctrina noastră. Biblia consemnează marea rugăciune mijlocitoare a lui Isus, în care El a declarat că „viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).

Efortul de a-L cunoaște pe Dumnezeu și lucrarea Sa a început înainte de viața muritoare și nu se va încheia aici. Profetul Joseph Smith ne-a învățat: „Dar va dura mult timp după ce vei trece de cealaltă parte a vălului, înainte de a fi învățat… toate principiile exaltării”.¹ Noi continuăm să adăugăm la cunoașterea pe care am dobândit-o în lumea premuritoare a spiritelor. Astfel, încercând să-i învețe pe israeliți despre natura lui Dumnezeu și relația Sa cu copiii Săi, profetul Isaia a declarat, precum este consemnat în Biblie:

„Cu cine voiți să asemănați pe Dumnezeu? Și cu ce asemănare Îl veți asemăna?…

Nu știți? N-ați auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? Nu v-ați gândit niciodată la întemeierea pământului?” (Isaia 40:18, 21).

Noi știm că cei trei membri ai Dumnezeirii sunt ființe separate și distincte. Noi știm acest lucru din instrucțiunile oferite de profetul Joseph Smith: „Tatăl are un trup din carne și oase tot atât de tangibil ca și cel al omului; Fiul, de asemenea; dar Duhul Sfânt nu are un trup din carne și oase, ci este un personaj de spirit. Dacă nu era așa, Duhul Sfânt nu putea trăi în noi” (D&L 130:22).

În ceea ce privește poziția supremă a lui Dumnezeu Tatăl în cadrul Dumnezeirii, precum și rolurile distincte pe care fiecare personaj le îndeplinește, profetul Joseph a explicat:

„Orice persoană care a văzut cerurile deschise știe că există trei Personaje în ceruri, care dețin cheile puterii și Unul prezidează asupra tuturor…

Aceste Personaje… se numesc primul Dumnezeu, Creatorul, al doilea Dumnezeu, Mântuitorul, și al treilea Dumnezeu, Martorul sau Mărturisitorul.

„[Intră în] sfera de autoritate a Tatălui să prezideze în calitate de Comandant sau Președinte, Isus ca Mijlocitor și Duhul Sfânt ca Mărturisitor sau Martor”².

II. Planul

Noi înțelegem relația noastră cu membrii Dumnezeirii din ceea ce ne-a fost revelat despre planul salvării.

Răspunsuri la întrebări precum „De unde venim?”, „De ce suntem aici?” și „Încotro ne îndreptăm?” se găsesc în ceea ce scripturile numesc „planul salvării”, „marele plan al fericirii” sau „planul mântuirii” (Alma 42:5, 8, 11). Evanghelia lui Isus Hristos reprezintă punctul central al acestui plan.

În calitate de copii de spirit ai lui Dumnezeu, într-o existență anterioară vieții muritoare, noi am dorit împlinirea destinului obținerii vieții eterne, dar am progresat doar atât cât s-a putut fără experiența unei vieți muritoare într-un trup fizic. Pentru a ne oferi această ocazie, Tatăl nostru Ceresc a prezidat crearea acestei lumi, unde, nemaiavând memoria lucrurilor întâmplate înainte de nașterea noastră în lumea muritoare, puteam să ne dovedim disponibilitatea de a ține poruncile Sale și de a trăi și a crește înfruntând celelalte încercări ale vieții muritoare. Dar, de-a lungul acestei experiențe muritoare și ca rezultat al căderii primilor noștri părinți, noi aveam să murim din punct de vedere spiritual, fiind alungați din prezența lui Dumnezeu, să fim întinați de păcat și să fim supuși morții fizice. Planul Tatălui a anticipat și a oferit moduri de a depăși aceste obstacole.

III. Dumnezeirea

Cunoscând scopul marelui plan al lui Dumnezeu, acum putem să ne gândim la rolurile distincte pe care le au cei trei membri ai Dumnezeirii în cadrul acestui plan.

Vom începe cu o învățătură din Biblie. În încheierea celei de a Doua Epistole către Corinteni, apostolul Pavel face această referire, ce pare nepremeditată, la Dumnezeirea formată din Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt: „Harul Domnului Isus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu, și împărtășirea [«sau însoțirea»³] Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13:14).

Această scriptură din Biblie ne prezintă Dumnezeirea și se referă la dragostea lui Dumnezeu care motivează și care modelează totul, misiunea salvatoare și plină de milă a lui Isus Hristos și însoțirea Duhului Sfânt.

Dumnezeu Tatăl

Totul începe cu Dumnezeu Tatăl. Deși nu știm foarte multe despre El, ceea ce știm are un rol decisiv în a înțelege poziția Sa supremă, relația noastră cu El și rolul Său de supraveghere în planul salvării, în creare și în toate lucrurile care au urmat.

Vârstnicul Bruce R. McConkie a scris chiar înainte de moartea sa: „În cel mai înalt și cel mai bun sens al cuvântului, există doar un singur Dumnezeu adevărat și viu. El este Tatăl, Elohim Atotputernicul, Ființa Supremă, Creatorul și Conducătorul Universului”⁴. El este Dumnezeul, Tatăl lui Isus Hristos și, de asemenea, al nostru. Președintele David O. McKay ne-a învățat că „primul adevăr fundamental susținut de Isus Hristos a fost acesta, anume că, în spate, deasupra și peste tot se află Dumnezeu Tatăl, Domnul cerurilor și al pământului”⁵.

Ceea ce știm despre natura lui Dumnezeu Tatăl reprezintă ceea ce putem învăța din slujirea și învățăturile singurului Său Fiu Născut, Isus Hristos. Vârstnicul Jeffrey R. Holland ne-a învățat că unul dintre cele mai importante scopuri ale slujirii lui Isus a fost să le dezvăluie muritorilor „cum este Dumnezeu, Tatăl nostru Etern… pentru a cunoaște personal adevărata natură a Tatălui Său, a Tatălui nostru din Cer”⁶. Biblia conține o mărturie apostolică despre faptul că Isus a fost „întipărirea Ființei” Tatălui Său (Evrei 1:3), ce oferă mai multe detalii cu privire la învățătura lui Isus care spune că „cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl” (Ioan 14:9).

Dumnezeu Tatăl este Tatăl spiritelor noastre. Noi suntem copiii Săi. El ne iubește și tot ceea ce face este pentru beneficiul nostru etern. El este autorul planului salvării și, prin puterea Sa, acesta își îndeplinește scopurile pentru gloria eternă a copiilor Săi.

Fiul

Pentru muritori, cel mai vizibil membru al Dumnezeirii este Isus Hristos. O declarație doctrinară a Primei Președinții din anul 1909 afirmă că El este „primul născut dintre fiii lui Dumnezeu – primul născut în spirit și singurul născut în carne”.⁷ Fiul, cel mai măreț dintre toți, a fost ales de Tatăl pentru a îndeplini planul Tatălui – pentru a exercita puterea Tatălui de a crea lumi fără număr (vezi Moise 1:33) și pentru a salva copiii lui Dumnezeu de la moarte prin învierea Sa și de la păcat prin ispășirea Sa. Acest „sacrificiu divin” este numit, în mod drept, „cel mai important fapt din toată istoria omenirii”.⁸

În acele ocazii unice și sacre în care Dumnezeu Tatăl L-a prezentat personal pe Fiul, El a spus: „Acesta este Fiul Meu prea iubit: de El să ascultați” (Marcu 9:7; Luca 9:35; vezi, de asemenea, 3 Nefi 11:7; Joseph Smith – Istorie 1:17). De aceea, Isus Hristos este cel care, în calitate de Iehova, Domnul Dumnezeu al Israelului, vorbește către și prin profeți.⁹ Acesta este motivul pentru care, atunci când Isus s-a arătat nefiților după învierea Sa, El s-a prezentat ca fiind „Dumnezeul întregului pământ” (3 Nefi 11:14). Acesta este motivul pentru care Isus se adresează profeților din Cartea lui Mormon și sfinților din zilele din urmă în calitate de „Tatăl și Fiul”, un titlul pe care Prima Președinție și Cvorumul celor Doisprezece l-a explicat într-o discuție inspirată cu privire la doctrină acum o sută de ani.¹⁰

Duhul Sfânt

Al treilea membru al Dumnezeirii este Duhul Sfânt, numit, de asemenea, și Spiritul Sfânt, Spiritul Domnului și Mângâietorul. Ca membru al Dumnezeirii, El este agentul revelației personale. Fiind un personaj de spirit (vezi D&L 130:22), El poate sălășlui în noi și poate îndeplini rolul esențial de intermediar între Tatăl și Fiul și copiii lui Dumnezeu pe pământ. Multe scripturi ne învață că misiunea Sa este să depună mărturie despre Tatăl și Fiul (vezi Ioan 15:26; 3 Nefi 28:11; D&L 42:17). Salvatorul a promis că Mângâietorul ne va învăța toate lucrurile, ne va aduce aminte de toate lucrurile și ne va îndruma către tot adevărul (vezi Ioan 14:26; 16:13). Astfel, Duhul Sfânt ne ajută să facem diferența dintre adevăr și neadevăr, ne îndrumă când avem decizii importante de luat și ne ajută să trecem peste încercările vieții muritoare.¹¹ El este, de asemenea, modul prin care noi suntem sfințiți, adică curățați și purificați de păcat (vezi 2 Nefi 31:17; 3 Nefi 27:20; Moroni 6:4).

IV.

Așadar, în ce mod faptul de a înțelege această doctrină revelată de cer privind Dumnezeirea și planul salvării ne ajută cu încercările noastre de astăzi?

Deoarece cunoaștem adevărul despre Dumnezeire și relația noastră cu Ei, scopul vieții și natura destinului nostru etern, noi avem cea mai bună hartă și asigurare pentru călătoria prin viața muritoare. Știm pe cine preaslăvim și de ce preaslăvim. Știm cine suntem și ce putem deveni (vezi D&L 93:19). Știm cine face toate lucrurile posibile și știm ce trebuie să facem pentru a ne bucura de cele mai mari binecuvântări pe care le primim prin planul salvării întocmit de Dumnezeu. Cum de știm toate aceste lucruri? Știm aceste lucruri prin revelațiile date de Dumnezeu profeților Săi și fiecăruia dintre noi în mod individual.

Faptul de a obține ceea ce apostolul Pavel a descris ca fiind „înălțimea staturii plinătății lui Hristos” (Efeseni 4:13) necesită mult mai mult decât a dobândi cunoaștere. Nu este nici măcar suficient ca noi să fim convinși de Evanghelie; trebuie să acționăm și să gândim astfel încât să fim convertiți de aceasta. Spre deosebire de instituțiile lumii, care ne învață să știm ceva, planul salvării și Evanghelia lui Isus Hristos ne oferă provocarea de a deveni ceva.

Președintele Thomas S. Monson ne-a învățat la ultima conferință generală:

„Salvatorul nostru, Isus Hristos, este esențial în cadrul planului [salvării]. Fără sacrificiul Său ispășitor, toți ar fi pierduți. Totuși, nu este suficient să credem în El și în misiunea Sa. Trebuie să ne străduim să urmăm planul și să învățăm, să căutăm și să ne rugăm, să ne pocăim și să ne îmbunătățim. Trebuie să cunoaștem legile lui Dumnezeu și să trăim în conformitate cu ele. Trebuie să primim rânduielile Sale necesare salvării. Doar făcând astfel, vom obține fericirea adevărată și eternă… ”

Președintele Monson a mai declarat: „Din adâncul sufletului meu și cu profundă umilință, depun mărturie despre darul minunat care este planul Tatălui nostru pentru noi. El este calea perfectă spre pace și fericire atât aici, cât și în lumea care va veni”.¹²

Adaug și eu mărturia mea la mărturia preaiubitului nostru profet și președinte. Depun mărturie că avem un Tată Ceresc care ne iubește. Depun mărturie că avem un Duh Sfânt care ne îndrumă. Depun mărturie despre Isus Hristos, Salvatorul nostru, care face toate lucrurile posibile, în numele lui Isus Hristos, amin.