Planul glorios al Tatălui nostru

Vârstnicul Weatherford T. Clayton

din Cei Șaptezeci

Datorită planului sfânt al lui Dumnezeu, noi știm că nașterea și moartea sunt de fapt doar niște evenimente importante în călătoria noastră spre viața veșnică alături de Tatăl Ceresc.

La începutul pregătirii mele ca medic, am avut privilegiul de a ajuta o tânără mamă să nască primul ei copil. Era calmă, concentrată și fericită. După ce bebelușul s-a născut, i l-am așezat în brațe. Cu lacrimi de fericire pe obraji, ea a luat acel nou-născut în brațe și l-a examinat din cap până în picioare. L-a strâns în brațe și l-a iubit cum numai o mamă o poate face. A fost un privilegiu să fiu alături de ea în acea cameră.

Așa a fost începutul vieții pentru fiecare dintre noi. Dar a fost nașterea noastră cu adevărat începutul? Lumea percepe nașterea și moartea ca fiind începutul și sfârșitul. Dar, datorită planului sfânt al lui Dumnezeu, noi știm că nașterea și moartea sunt de fapt doar niște evenimente importante în călătoria noastră spre viața veșnică alături de Tatăl Ceresc.¹ Ele sunt părți importante ale planului întocmit de Tatăl nostru – momente sacre în care viața muritoare și cerurile se intersectează. Astăzi, gândindu-mă la ceea ce am învățat observând nașterea și moartea în timpul anilor mei de carieră medicală și slujire în Biserică, vreau să depun mărturie despre mărețul plan al Tatălui nostru.

Înainte să ne naștem, am trăit alături de Dumnezeu, Tatăl spiritelor noastre. Noi, toți cei de pe pământ, suntem frați și surori în familia Sa² și fiecare dintre noi este prețios pentru El. Noi am trăit alături de El cu foarte mult timp înainte de nașterea din viața muritoare – învățând, alegând și pregătindu-ne.

Deoarece Tatăl Ceresc ne iubește, El vrea ca noi să obținem cel mai mare dar pe care El ni-l poate oferi, viața eternă.³ El nu a putut ca, pur și simplu, să ne dea acest dar; noi trebuie să-l obțineam alegându-L pe El și căile Sale. Acest lucru a presupus ca noi să plecăm din prezența Sa și să începem o călătorie minunată și plină de încercări a credinței, maturizării și schimbării. Călătoria pe care Tatăl nostru a pregătit-o pentru noi se numește planul salvării sau planul fericirii.⁴

În marele consiliu din viața premuritoare Tatăl nostru ne-a spus despre planul Său.⁵ Atunci când am înțeles planul, noi am fost atât de bucuroși încât am strigat de veselie iar stelele dimineții au izbucnit în cântări de bucurie.⁶

Planul este creat pe trei mari stâlpi: stâlpii eternității.⁷

Primul stâlp este crearea pământului, locul pentru călătoria noastră din viața muritoare.⁸

Al doilea stâlp este căderea primilor noștri părinți pământești, Adam și Eva. Datorită căderii, ni s-au oferit unele lucruri minunate. Ne-am putut naște și primi trupuri fizice.⁹ Voi fi veșnic recunoscător mamei mele pentru că ne-a adus pe mine și pe frații mei pe lume și ne-a învățat despre Dumnezeu.

De asemenea, Dumnezeu ne-a dat libertatea morală de a alege – abilitatea și privilegiul de a alege și a acționa pentru noi înșine.¹⁰ Pentru a ne ajuta să alegem corect, Tatăl Ceresc ne-a dat porunci. În fiecare zi, în timp ce ținem poruncile, noi Îi arătăm lui Dumnezeu că Îl iubim, iar El ne binecuvântează viețile.¹¹

Știind că noi nu vom alege întotdeauna bine sau, cu alte cuvinte, că vom păcătui, Tatăl ne-a dat cel de-al treilea stâlp – pe Isus Hristos și ispășirea Sa. Prin suferința Sa, Hristos a plătit prețul atât pentru moartea fizică, cât și pentru păcat.¹² El ne-a învățat: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică”¹³.

Isus Hristos a trăit o viață perfectă, respectând întotdeauna poruncile Tatălui Său. „El a străbătut drumurile Palestinei”, propovăduind adevărurile despre eternitate, „vindecându-i pe cei bolnavi, făcându-i pe orbi să vadă și înviindu-i pe morți”¹⁴. El „făcea bine”¹⁵ și „[îi îndemna] pe toți să urmeze exemplul Său”¹⁶.

La sfârșitul vieții Sale muritoare, El a îngenuncheat și S-a rugat zicând:

„Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta …

A ajuns într-un chin ca de moarte, și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ”¹⁷.

Hristos ne-a ajutat să înțelegem mai bine amploarea suferinței Sale atunci când i-a spus profetului Joseph Smith:

„Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toți, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi;

Dar dacă nu se vor pocăi, ei trebuie să sufere la fel ca și Mine;

Suferințe care M-au făcut, chiar pe Mine, Dumnezeu, Cel mai mare dintre toți, să tremur de durere și să sângerez din fiecare por și să sufăr atât în trup, cât și în spirit”¹⁸.

Acolo, în Grădina Ghetsimani, El a început să plătească prețul pentru păcatele, bolile, durerile și infirmitățile noastre.¹⁹ Datorită faptului că El a făcut acest lucru, noi nu vom fi niciodată singuri când îndurăm acele infirmități dacă alegem să Îl urmăm. El a fost arestat și osândit pentru acuzații neadevărate, condamnat să moară pe crucea de pe Golgota pentru a satisface gloata. Pe cruce, El și-a dat viața ca să ispășească pentru păcatele întregii omeniri într-un dar măreț oferit în numele tuturor celor care vor trăi vreodată pe pământ.²⁰

El a spus:

„Iată, Eu sunt Isus Hristos, despre care profeții au depus mărturie că trebuia să vină pe pământ.

Și iată, Eu sunt lumina și viața lumii; și Eu am băut din cupa aceea amară pe care Tatăl Mi-a dat-o; și L-am slăvit pe Tatăl luând asupra Mea păcatele lumii”²¹.

Apoi, în ziua dintâi a săptămânii²², El s-a ridicat din mormânt având un trup înviat, perfect, care nu va mai fi supus din nou morții. Și, pentru că El a făcut acest lucru, și noi vom face la fel.

Depun mărturie că Hristos S-a ridicat cu adevărat din mormânt. Dar, pentru a se ridica din acel mormânt, El a trebuit ca mai întâi să moară. Și la fel trebuie să facem și noi.

O altă mare binecuvântare din viața mea a fost de a mă simți mai aproape de ceruri în acele ultime clipe petrecute alături de oameni aflați pe patul de moarte. Într-o dimineață devreme în urmă cu câțiva ani, am intrat în camera de spital a unei văduve, o sfântă din zilele din urmă credincioasă care avea cancer. Două dintre fiicele ei îi erau alături. În timp ce mă îndreptam spre patul ei, am descoperit rapid că nu mai suferea deoarece tocmai murise.

În acel moment al morții, camera era plină de pace. Fiicele ei erau triste, dar inimile lor erau pline de credință. Ele știau că mama lor nu dispăruse, ci se întorsese acasă.²³ Chiar și în momentele noastre de mare suferință, în momentele în care timpul stă în loc și viața pare atât de nedreaptă, putem găsi alinare în Salvatorul nostru, deoarece și El a suferit.²⁴ A fost un privilegiu pentru mine să mă aflu în acea cameră.

Atunci când murim, spiritele noastre părăsesc trupul și noi mergem spre următoarea etapă a călătoriei noastre, în lumea spiritelor. Acela este un loc al învățării, pocăinței, iertării și schimbării²⁵ – în care așteptăm învierea.²⁶

Într-o zi minunată, toți cei care s-au născut se vor ridica din mormânt. Spiritele și trupurile noastre fizice vor fi reunite în forma lor perfectă. Toți vor fi înviați, atât bătrâni, cât și tineri, atât bărbați, cât și femei, drepți și nedrepți și „fiecare lucru va fi reconstituit în forma lui perfectă”²⁷.

După înviere vom avea binecuvântarea supremă de a fi judecați de Salvatorul nostru, care a spus:

„Eu îi voi aduce pe toți oamenii către Mine pentru ca ei să poată fi judecați după faptele lor.

Și se va întâmpla că acela care se pocăiește și este botezat în numele Meu, acela va fi împlinit; și dacă el rabdă până la sfârșit, iată, pe el îl voi ține Eu de nevinovat în fața Tatălui Meu în ziua când Eu voi sta ca să judec lumea”²⁸.

Și apoi, prin Hristos și ispășirea Sa, toți cei care aleg să Îl urmeze prin credință, pocăință, botez, primirea darului Duhului Sfânt și îndurarea până la sfârșit²⁹ vor afla că sfârșitul călătoriei lor este să-și îndeplinească „destinul lor divin ca moștenitori ai vieții eterne”³⁰. Ei se vor întoarce în prezența Tatălui pentru a trăi alături de El pentru totdeauna. Fie ca noi să alegem bine.

Existența noastră înseamnă mult mai mult decât ceea ce se întâmplă între naștere și moarte. Vă invit să veniți la Hristos și să Îl urmați.³¹

Îi invit pe toți membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă ca, în fiecare zi, „[să vină] la Hristos și să [se perfecționeze] pentru El, și [să se lepede] de orice necredință… [ca] prin vărsarea sângelui lui Hristos… [să devină] sfinți, fără de pată”³².

Îi invit pe cei care nu sunt încă membri ai Bisericii să vină și să citească Cartea lui Mormon și să îi asculte pe misionari. Veniți și aveți credință și pocăiți-vă de păcatele voastre. Veniți, fiți botezați și primiți Duhul Sfânt. Veniți și trăiți o viață fericită, asemănătoare cu cea a lui Hristos. În timp ce veniți la El și țineți poruncile Sale, vă promit că veți putea găsi pace și scop în această experiență adesea tumultoasă din viața muritoare și viața veșnică în lumea care va veni.³³

Pe cei care au simțit aceste adevăruri și care, indiferent de ce motiv, au părăsit Biserica, îi invit să se întoarcă. Întoarceți-vă astăzi. Tatăl nostru și Salvatorul vă iubesc. Depun mărturie că Hristos are puterea de a răspunde la întrebările dumneavoastră, de a vă vindeca durerile și supărările și de a vă ierta păcatele. Știu că acest lucru este adevărat. Știu că toate aceste lucruri sunt adevărate. Hristos trăiește! Aceasta este Biserica Sa. În numele lui Isus Hristos, amin.