„Vă dau pacea Mea”

Președintele Henry B. Eyring

primul consilier în Prima Președinție

Atunci când urma să plece, Domnul le-a promis pace ucenicilor Săi. El ne-a făcut și nouă aceeași promisiune.

Dragile mele surori, în această seară, am fost binecuvântați de Spiritul lui Dumnezeu. Muzica și mesajele inspirate ale conducătoarelor puternice ale surorilor ne-au întărit credința și ne-au mărit dorința de a ține legămintele sacre pe care le-am făcut cu Tatăl nostru Ceresc iubitor. Am simțit o dragoste mai mare pentru Domnul Isus Hristos și mai multă recunoștință pentru darul minunat al sacrificiului Său ispășitor.

Mesajul pe care doresc să-l transmit în această seară este unul simplu. În această seară, am simțit pace. Cu toții ne-am dori să simțim deseori această pace în interiorul nostru, în cadrul familiei noastre și împreună cu oamenii din jurul nostru. Atunci când urma să plece, Domnul le-a promis pace ucenicilor Săi. El ne-a făcut și nouă aceeași promisiune. Însă, El a spus că ne va da pacea în modul Său și nu cum o dă lumea. El a descris modul Său de a da pacea:

„Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile, și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:26-27).

Fiii lui Mosia aveau nevoie de acest dar al păcii când se pregăteau să plece în misiunea lor la lamaniți. Fiind foarte îngrijorați de dificultatea însărcinării lor, s-au rugat pentru a primi liniște. Și „Domnul i-a vizitat pe ei cu Spiritul Său și le-a zis: Găsiți liniștea sufletească. Și ei au găsit liniștea sufletească” (Alma 17:10; vezi, de asemenea, Alma 26:27).

Uneori, s-ar putea să tânjiți să simțiți pace în timp ce vă confruntați cu incertitudinea și cu ceea ce poate să vă pară a fi încercări ce nu pot fi evitate. Fii lui Mosia au învățat lecția pe care Domnul a predat-o lui Moroni. Aceasta este un ghid pentru noi toți: „Dacă oamenii vin la Mine, Eu le voi arăta slăbiciunea lor. Eu le dau oamenilor slăbiciune pentru ca ei să fie umili; iar harul Meu este destul pentru toți oamenii care se umilesc în fața Mea; căci dacă ei se umilesc în fața Mea și au credință în Mine, atunci Eu voi face ca lucrurile slabe să devină puternice pentru ei” (Eter 12:27).

Moroni a spus că, atunci când „[a auzit] aceste cuvinte”, s-a simțit „consolat” (Eter 12:29). Acestea ne pot aduce consolare tuturor. Cei care nu-și văd slăbiciunile nu progresează. Faptul că sunteți conștiente de slăbiciunile dumneavoastră este o binecuvântare, deoarece vă ajută să rămâneți umile și să vă întoarceți către Salvator. Spiritul nu are doar rolul de a vă consola, ci El este Cel prin care ispășirea produce chiar o schimbare a naturii dumneavoastră. Apoi, lucruri slabe devin puternice.

Din când în când, credința dumneavoastră va fi pusă la încercare de Satana; acest lucru li se întâmplă tuturor ucenicilor lui Isus Hristos. Modul prin care puteți să vă apărați de aceste atacuri este să păstrați compania Duhului Sfânt. Spiritul va rosti cuvinte aducătoare de pace către sufletul dumneavoastră. El vă va îndemna să înaintați cu credință. Și El vă va ajuta să vă aduceți aminte de momentele în care ați simțit dragostea și lumina lui Isus Hristos.

Să vă aduceți aminte poate să fie unul dintre cele mai prețioase daruri pe care Spiritul vi le poate da. El o „[să vă aducă] aminte de tot ce [Domnul v-a] spus” (Ioan 14:26). Poate vă va ajuta să vă aduceți aminte de un răspuns la o rugăciune, de o rânduială a preoției pe care ați primit-o, de o confirmare a mărturiei dumneavoastră sau de un moment în care ați simțit influența călăuzitoare a lui Dumnezeu în viața dumneavoastră. Poate că, într-o zi în care veți avea nevoie de tărie, Spiritul vă va ajuta să vă aduceți aminte de sentimentele pe care le aveți în timpul acestei adunări. Mă rog să fie astfel.

O întâmplare pe care Spiritul mă ajută să mi-o amintesc adesea este o adunare de împărtășanie care a avut loc în orașul Innsbruck, Austria, cu mulți ani în urmă seara, într-o magazie făcută din metal. Magazia era sub o linie ferată. Au fost prezente cam douăsprezece persoane care stăteau pe scaune de lemn. Majoritatea dintre ele erau femei, unele tinere iar altele mai în vârstă. În timp ce împărtășania era distribuită acelei mici congregații, unele dintre ele vărsau lacrimi de recunoștință. Am simțit dragostea Salvatorului pentru acei sfinți și au simțit-o și ei. Dar miracolul de care-mi aduc aminte cel mai bine este lumina care părea că umplea aceea magazie făcută din metal, aducând cu ea un sentiment de pace. Deși era noapte și încăperea nu avea geamuri, era luminată ca și cum ar fi fost ziua la amiază.

În acea seară, lumina Spiritului Sfânt a fost puternică și a strălucit cu putere. Iar geamurile care au permis ca lumina să intre au fost inimile umile ale acelor sfinți, care au venit în fața Domnului căutând iertarea păcatelor lor și luându-și angajamentul că-și vor aminti întotdeauna de El. Atunci nu a fost greu să-mi amintesc de El și, amintirea acelei întâmplări sacre a făcut să-mi fie mai ușor să-mi amintesc de El și de sacrificiul Său ispășitor în anii care au urmat. În acea zi, s-a împlinit făgăduința din rugăciunea de împărtășanie, anume că Spiritul va fi cu noi, și ne-a adus sentimente de pace și lumină.

Asemenea dumneavoastră, am fost recunoscător pentru multele moduri în care Domnul m-a vizitat, prin Mângâietorul, atunci când aveam nevoie de pace. Cu toate acestea, Tatăl nostru Ceresc este preocupat nu doar de alinarea noastră, ci, cu atât mai mult, și de progresul nostru. „Mângâietorul” este doar unul dintre modurile în care Duhul Sfânt este descris în scripturi. Iată un altul: „Și acum, adevărat, adevărat, Eu îți spun ție, puneți încrederea Ta în acel Spirit care conduce spre a face bine” (D&C 11:12). Deseori, binele pe care El vă va inspira să-l faceți va implica faptul de a ajuta pe altcineva să simtă alinarea care vine de la Dumnezeu.

În înțelepciunea Sa, Domnul v-a adunat în organizații și în clase în Biserica Lui. El a făcut acest lucru pentru a vă mări puterea de a face bine. În cadrul acestor organizații, primiți însărcinări specifice de a sluji altora pentru El. De exemplu, dacă ești o tânără fată, poate că vei fi rugată de episcopul tău sau de conducătoarea Tinerelor Fete să ajuți o tânără din clasa Laur, care a devenit, așa cum spunem uneori, „mai puțin activă”. Poate că o cunoști mai bine decât episcopul sau conducătoarea Tinerelor Fete. Poate știi că se confruntă cu probleme acasă sau la școală sau poate în ambele locuri. Conducătorii tăi poate că nu știu de ce s-au simțit inspirați să te roage să o ajuți, însă Domnul știe și El conduce această lucrare prin inspirația oferită prin Spiritul Său.

Pentru ca eforturile tale să aibă succes, va fi nevoie de miracolul schimbării atât a inimii tale, cât și a inimii tinerei fete pe care ai fost rugată să o salvezi – iar pentru aceasta ai nevoie de compania Duhului Sfânt. Spiritul te poate ajuta să o vezi pe tânăra fată mai puțin activă din clasa Laur așa cum o vede Domnul. Domnul cunoaște inima ei și inima ta și cunoaște posibilitățile inimilor care se schimbă. El poate să vă viziteze cu Spiritul Său pe amândouă, pentru a vă inspira să fiți umile, să iertați și să iubiți.

Acel Spirit poate să ofere inspirație pentru a rosti cuvintele, pentru a face faptele și pentru a avea răbdarea necesare să invitați un miel înapoi la turmă. Și El poate să atingă inimile membrilor turmei din clasa Laur pentru a-i inspira să iubească și să primească oaia rătăcită ca, atunci când aceasta se întoarce, să simtă că s-a întors acasă.

Ca un grup de fiice ale lui Dumnezeu, puterea de a face bine va depinde, în mare măsură, de unitatea și dragostea care există printre voi. Acesta este un alt dar al păcii care vine prin Duhul Sfânt.

Alma a înțeles acest lucru. De aceea a stăruit „să nu existe nici un conflict între [oamenii lui], ci să privească înainte ca un singur ochi, având o singură credință și un singur botez, având inimile legate în unitate și iubire unul pentru altul” (Mosia 18:21).

Este necesar să fim uniți pentru a avea Spiritul în clasa și în familia noastră. Însă știți din propria experiență, așa cum știu și eu, că este greu să păstrăm o astfel de unitate plină de dragoste. Este nevoie să avem compania Duhului Sfânt pentru a ne ajuta să vedem în felul Domnului și pentru a ne ține sentimentele nepotrivite în frâu.

Îmi amintesc de un moment în care unul dintre fiii noștri, în vârstă de șapte sau opt ani, sărea în patul său atât de tare, încât putea să-l distrugă. Am simțit o mare frustrare și m-am îndreptat rapid către el pentru a-mi pune casa în ordine. L-am apucat pe fiul meu de umerii săi mici și l-am ridicat până când ochii noștri s-au întâlnit.

Spiritul a pus aceste cuvinte în mintea mea: Părea a fi un glas slab, dar m-a pătruns până în inimă. „Ai ridicat în sus o persoană minunată”. L-am așezat cu blândețe înapoi pe pat și mi-am cerut scuze.

Acum, el a devenit bărbatul minunat pe care Duhul Sfânt m-a ajutat să-l văd în urmă cu 40 de ani. Sunt etern recunoscător deoarece Domnul m-a salvat de sentimentele mele lipsite de bunătate trimițând Duhul Sfânt pentru a mă ajuta să văd un copil al lui Dumnezeu așa cum îl vedea El.

Unitatea pe care o dorim în familiile noastre și în Biserică va veni pe măsură ce Îi permitem Duhului Sfânt să ne ajute să vedem binele din ceilalți – și chiar să avem gânduri bune despre ceilalți. Spiritul vede având dragostea pură a lui Hristos. Ascultați cuvintele pe care Mormon le-a folosit pentru a descrie caritatea. Gândiți-vă la momente în care ați simțit astfel:

„Iar caritatea suferă îndelung și este binevoitoare și nu invidiază și nu este îngâmfată și nu caută nimic pentru sine, nu este provocată cu ușurință, nu se gândește la rău și nu se bucură în nedreptate, ci se bucură în adevăr, suportă toate lucrurile, crede toate lucrurile, nădăjduiește toate lucrurile, rabdă toate lucrurile.

De aceea, frații mei preaiubiți [și adaug surorile mele preaiubite], dacă voi nu aveți caritate, atunci voi sunteți de nimic, căci caritatea niciodată nu piere. De aceea, lipește-te de caritate care este cea mai mare dintre toate, căci toate lucrurile trebuie să piară –

Dar caritatea este dragostea pură a lui Hristos și ea rabdă în vecii vecilor; și acela care este găsit că o are în ziua din urmă bine va fi de el.

De aceea, frații mei preaiubiți [și adaug surorile mele preaiubite], rugați-vă la Tatăl cu toată puterea inimii, pentru ca voi să fiți plini de dragostea Lui pe care El a dăruit-o tuturor acelora care Îl urmează cu adevărat pe Fiul Său, Isus Hristos, pentru ca voi să deveniți fiii lui Dumnezeu; pentru ca atunci când El va veni, noi să fim la fel ca El, căci noi Îl vom vedea pe El așa cum El este; pentru ca noi să putem avea această nădejde; pentru ca noi să fim purificați tot așa cum El este pur” (Moroni 7:45-48).

Acesta este țelul pe care Tatăl din Cer îl are pentru dumneavoastră, fiicele Sale prețioase. Vă poate părea un țel greu de atins, dar, din perspectiva Sa, nu este. Așadar, El vă vizitează cu Spiritul Său pentru a vă alina, încuraja și inspira să mergeți mai departe.

Vă las mărturia mea sigură că Tatăl vă cunoaște – știe cum vă numiți și ce nevoi aveți – vă iubește și vă ascultă rugăciunile. Fiul Său Preaiubit vă invită să veniți la El. Și Ei trimit Duhul Sfânt să vă ajute în eforturile pe care le depuneți pentru a le sluji altora pentru Ei.

Datorită ispășirii lui Isus Hristos, însoțirea constantă a Duhului Sfânt va avea un efect care sfințește și purifică spiritul dumneavoastră. Apoi, veți simți pacea pe care Salvatorul a promis să o dea ucenicilor Săi. Odată cu acea pace, veți simți o speranță strălucitoare și sentimente pline de dragoste și lumină de la Tatăl și Fiul Său Preaiubit, care conduce împărăția Sa pe pământ prin revelația primită de profetul Său în viață. Eu mărturisesc astfel, în numele sacru al Domnului Isus Hristos, amin.