Să adunăm familia lui Dumnezeu

Președintele Henry B. Eyring

primul consilier în Prima Președinție

Dumnezeu Tatăl Își vrea copiii din nou acasă, în familii și în slavă.

Dragi frați și surori, mă bucur că am prilejul să vă vorbesc la începutul acestei sesiuni a conferinței generale. Vă urez cel mai călduros bun-venit.

Conferința generală a fost mereu un prilej pentru sfinții din zilele din urmă să se adune. Nu mai există de mult posibilitatea de a ne aduna fizic într-un singur loc, dar Domnul a oferit modalități ca binecuvântările conferinței generale să vă fie disponibile indiferent unde sunteți. Deși este impresionant să vedem această adunare de sfinți în acest Centru de conferințe spațios, noi, cei care stăm la acest amvon, vedem mereu cu ochii minții milioanele de oameni care s-au adunat în întreaga lume pentru a viziona și asculta această conferință. Mulți dintre dumneavoastră s-au adunat împreună cu familia; alții s-au adunat poate cu prieteni sau membri ai Bisericii.

Indiferent unde sunteți și cum îmi auziți glasul, vreau să știți că, deși nu sunteți prezenți fizic alături de noi, simțim că sunteți cu noi în spirit. Sperăm că veți simți cu toții că sunteți una cu noi – că veți simți puterea spirituală care se produce ori de câte ori un grup de credincioși se adună în numele lui Isus Hristos.

Am simțit îndemnul ca azi să vă vorbesc despre un alt fel de adunare. Acest fel de adunare nu are loc doar o dată la șase luni, asemenea conferinței generale. Ci continuă fără întrerupere din primele zile ale restaurării Bisericii și a cunoscut o accelerare în ultimii ani. Mă refer la adunarea familiei lui Dumnezeu.

Pentru a descrie această adunare, poate ar fi cel mai bine să începem dinainte de a ne fi născut, înainte de ceea ce Biblia numește „început” (Genesa 1:1). Atunci, trăiam alături de Tatăl Ceresc în calitate de copii de spirit ai Săi. Acest lucru este adevărat pentru fiecare persoană care a trăit vreodată pe pământ.

Vedeți, apelativele de „frate” și „soră” nu sunt doar saluturi prietenești sau termeni prin care ne arătăm afecțiunea. Ele exprimă un adevăr etern: Dumnezeu este literalmente Tatăl întregii omeniri; fiecare dintre noi face parte din familia Sa eternă. Deoarece ne iubește cu dragostea unui Tată perfect, El vrea ca noi să progresăm, să ne dezvoltăm și să devenim asemenea Lui. El a conceput un plan prin care urma să venim pe pământ, în familii, și să avem experiențe care aveau să ne pregătească să ne întoarcem la El și să trăim așa cum trăiește El.

Elementul central al acestui plan a fost promisiunea că Isus Hristos avea să Se ofere drept jertfă pentru a ne salva de păcat și moarte. Sarcina noastră în acel plan este de a accepta sacrificiul Salvatorului supunându-ne legilor și rânduielilor Evangheliei. Dumneavoastră și cu mine am acceptat acest plan. De fapt, ne-am bucurat, deși acest lucru presupunea să părăsim prezența Tatălui și să uităm experiențele pe care le-am avut alături de El.

Dar nu am fost trimiși aici în întuneric complet. Fiecăruia dintre noi i s-a dat o parte din lumina lui Dumnezeu, numită „lumina lui Hristos”, pentru a ne ajuta să deosebim binele de rău, adevărul de eroare. De aceea, chiar și cei care cunosc puțin planul Tatălui sau nu îl cunosc deloc tot pot simți, în inimile lor, că anumite fapte sunt drepte și morale, iar altele nu.

Percepția noastră despre adevăr și eroare este mai dezvoltată mai ales atunci când ne creștem copiii. Aproape fiecare părinte are dorința firească de a-și învăța copiii virtuți morale. Aceasta este o parte din miracolul planului Tatălui Ceresc. El vrea ca toți copiii Lui să vină pe pământ după tiparul etern al familiilor din ceruri. Familiile sunt unitatea de bază în ceruri, așadar El dorește ca ele să fie unitatea de bază și pe pământ. Deși familiile de pe pământ sunt departe de a fi perfecte, ele oferă copiilor lui Dumnezeu cel mai bun cadru de a veni în lume însoțiți de singurul fel de dragoste de pe pământ care se apropie de dragostea pe care am simțit-o în ceruri – dragostea părintească. Familiile sunt, de asemenea, cel mai bun mod de a păstra și perpetua virtuțile morale și principiile adevărate care ne pot conduce înapoi în prezența lui Dumnezeu.

Doar foarte puțini dintre copiii lui Dumnezeu dobândesc în această viață o înțelegere completă despre planul lui Dumnezeu și acces la rânduielile și legămintele preoției care fac ca puterea ispășitoare a Salvatorului să funcționeze pe deplin în viețile noastre. Este posibil ca până și aceia care au printre cei mai buni părinți să trăiască cu credință în acord cu lumina pe care au primit-o, dar să nu audă niciodată despre Isus Hristos și ispășirea Sa ori să fie invitați să fie botezați în numele Lui. Acest lucru este adevărat pentru nenumăratele milioane de frați și surori de-a lungul istoriei lumii.

Poate că unii cred că acest lucru este nedrept. Poate că îl consideră o dovadă a faptului că nu există niciun plan, nicio cerință anume pentru salvare – simțind că un Dumnezeu drept și iubitor nu ar crea un plan care să fie disponibil doar unui număr atât de mic dintre copiii Săi. Poate că alții ar ajunge la concluzia că Dumnezeu trebuie să fi decis dinainte pe care dintre copiii Săi îi va salva și le-a oferit lor Evanghelia, iar cei care nu au auzit niciodată Evanghelia pur și simplu nu au fost „aleși”.

Dar dumneavoastră și cu mine știm, datorită adevărurilor restaurate prin profetul Joseph Smith, că planul lui Dumnezeu este mult mai plin de dragoste și dreptate decât atât. Tatăl nostru Ceresc este nerăbdător să adune și să-Și binecuvânteze toată familia. Deși știe că nu toți vor alege să fie adunați, planul Său oferă fiecăruia dintre copiii Lui prilejul de a-I accepta sau respinge invitația. Iar familiile sunt în centrul acestui plan.

Cu secole în urmă, profetul Maleahi a spus că, în viitor, Dumnezeu urma să-l trimită pe Ilie pentru a „întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor” (Maleahi 4:6).

Această profeție era atât de importantă, încât Salvatorul a menționat-o când a vizitat meleagurile americane după învierea Sa (vezi 3 Nefi 25:5-6). Atunci când îngerul Moroni l-a vizitat pe profetul Joseph Smith, și el a menționat profeția despre Ilie, inimi, părinți și copii (vezi Joseph Smith – Istorie 1:36-39).

Astăzi este1 aprilie. Peste două zile, pe 3 aprilie, se împlinesc 181 de ani de la ziua în care profeția lui Maleahi a fost împlinită. Într-adevăr, în acea zi, Ilie a venit și i-a dat lui Joseph Smith puterea preoției de a pecetlui familii pentru eternitate (vezi D&L 110:13-16).

Din acea zi și până acum, interesul pentru cercetarea istoriei familiei a crescut exponențial. Oamenii par să se simtă atrași din ce în ce mai mult de genealogia lor din motive care nu țin doar de pură curiozitate. În întreaga lume, au apărut biblioteci genealogice, asociații și tehnologii care sprijină acest interes. Puterea Internetului de a înlesni comunicarea a făcut posibil ca familiile să lucreze împreună pentru a face cercetări de istorie a familiei la o viteză și acuratețe nemaiîntâlnite până acum.

De ce se întâmplă toate aceste lucruri? Din lipsă de alte cuvinte, noi numim acest lucru „spiritul lui Ilie”. Putem numi acest lucru la fel de bine și împlinirea profeției. Depun mărturie că Ilie a venit cu adevărat. Inimile copiilor – ale dumneavoastră și a mea – s-au întors către părinții noștri, strămoșii noștri. Afecțiunea pe care o simțiți pentru strămoșii dumneavoastră este o parte a împlinirii acelei profeții. Este adânc înrădăcinată în identitatea dumneavoastră. Dar acest lucru are de-a face cu mai mult decât cu ADN-ul moștenit.

De exemplu, pe măsură ce urmați îndemnurile de a învăța despre istoria familiei dumneavoastră, este posibil să descoperiți că o rudă îndepărtată are o fizionomie asemănătoare cu a dumneavoastră sau vă împărtășește interesul privind cărțile ori talentul de a cânta. Acest lucru poate fi foarte interesant și chiar însemnat. Dar, dacă munca dumneavoastră se oprește aici, veți simți că lipsește ceva. Aceasta deoarece adunarea și unirea familiei lui Dumnezeu presupune mai mult decât doar sentimente calde. Presupune legăminte sacre făcute prin rânduieli ale preoției.

Mulți dintre strămoșii dumneavoastră nu și-au primit acele rânduieli. Dar, prin mila lui Dumnezeu, dumneavoastră le-ați primit. Iar Dumnezeu a știut că veți simți o apropiere plină de dragoste față strămoșii dumneavoastră și că veți avea tehnologia necesară pentru a-i identifica. El a știut, de asemenea, că veți trăi într-o perioadă în care accesul la templele sfinte, în care pot fi înfăptuite rânduieli, va fi mai mare ca niciodată în istorie. Și a știut că putea avea încredere ca dumneavoastră să îndepliniți această lucrare în numele strămoșilor dumneavoastră.

Bineînțeles, cu toții avem multe responsabilități urgente și importante care ne solicită atenția și timpul. Cu toții credem că unele lucruri pe care ni le cere Domnul sunt mai presus de puterile noastre. Din fericire, Domnul oferă o cale pentru ca fiecare dintre noi să capete încredere și satisfacție în toată slujirea sa, inclusiv în munca de întocmire a istoriei familiei. Dobândim tărie să facem ceea ce ne cere prin credința că Salvatorul nu dă nicio poruncă „fără să pregătească o cale pentru [noi], ca [noi] să [îndeplinim] lucrurile pe care El le-a poruncit” (1 Nefi 3:7).

Din experiență, știu că acest lucru este adevărat. Cu mulți ani în urmă, în timp ce eram student la universitate, am întâlnit un bărbat care lucra pentru una dintre cele mai mari companii de calculatoare din lume. Eram la începutul erei calculatoarelor și întâmplarea a făcut ca el să fie trimis de compania lui să vândă calculatoare Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

Din câte puteam vedea, acest comis voiajor nu era o persoană religioasă. Totuși a spus cu mirare și exasperare: „În biserica aceasta fac ceea ce ei numesc «genealogie», căutând nume de oameni care sunt morți, încercând să-și identifice strămoșii. Oamenii, majoritatea femei, alergau de la un fișet la altul căutând informații pe niște cartonașe. Dacă rețin corect, a spus că femeile purtau teniși pentru a putea alerga puțin mai repede. Bărbatul a continuat: „Când am văzut magnitudinea a ceea ce încercau să facă, mi-am dat seama că descoperisem motivul pentru care se inventaseră calculatoarele”.

Ei bine, într-o măsură, el avea dreptate. Calculatoarele urmau să fie o parte importantă pentru viitorul muncii de întocmire a istoriei familiei – doar că nu cele pe care le vindea el. Un conducător inspirat al Bisericii a ales să nu-i cumpere calculatoarele. Biserica avea să aștepte o tehnologie care, la acel moment, nu fusese nici măcar concepută. Dar, în numeroșii ani care au trecut de-atunci, am învățat că până și cea mai bună tehnologie nu poate înlocui niciodată revelația din cer, ca cea pe care a primit-o acel conducător al Bisericii. Aceasta este o lucrare spirituală, iar Domnul o îndrumă prin Spiritul Său Sfânt.

Cu doar câteva săptămâni în urmă, lucram la istoria familiei mele având un consultant alături de mine și un alt ajutor la telefon. Pe ecranul calculatorului din fața mea era o problemă dincolo de abilitatea mea de muritor de a o rezolva. Am văzut două nume, care-mi fuseseră trimise prin minunea tehnologiei, a unor oameni care poate erau în așteptarea unor rânduieli în templu. Problema era că numele erau diferite, dar erau motive care mă făceau să cred că era vorba de aceeași persoană. Sarcina mea era să văd care era adevărul.

I-am rugat pe consultanții mei să-mi spună. Ei au spus: „Nu, dumneavoastră trebuie să alegeți”. Și erau complet convinși că voi descoperi adevărul. Cu toată puterea și informația calculatorului, binecuvântarea de a mă uita la acele nume de pe ecran, a evalua informațiile disponibile, a face alte cercetări, a mă ruga în gând și a descoperi adevărul era doar a mea. În timp ce m-am rugat, am știut exact ce să fac – așa cum am știut și în alte situații în care a trebuit să mă bizui pe ajutorul divin pentru a rezolva o problemă.

Nu știm ce invenții minunate îi va inspira Dumnezeu pe oameni să creeze pentru a veni în ajutorul lucrării Sale de a-Și aduna familia. Dar, indiferent de ce lucruri minunate se vor inventa, folosirea lor va presupune ca Spiritul să lucreze în oameni ca dumneavoastră și ca mine. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă. La urma urmei, este vorba de fii și fiice iubite ai lui Dumnezeu. El va oferi inspirația de care este nevoie pentru a le oferi prilejul de a se întoarce la El.

În ultimii ani, tinerii din Biserică au răspuns la îndemnurile spiritului lui Ilie într-un mod care ne inspiră. Acum, mulți dețin o recomandare de templu cu utilizare limitată și o folosesc des. Bazinele de botez din templu sunt mai ocupate ca niciodată; unele temple au trebuit chiar să-și modifice orarele pentru a primi numărul din ce în ce mai mare de tineri care vin la templu.

Obișnuia să fie o excepție rară dar binevenită ca tinerii să-și aducă la templu nume de strămoși. Acum, acest lucru a devenit o regulă și, foarte adesea, tinerii sunt cei care și-au găsit acei strămoși.

În plus, mulți tineri au descoperit că faptul de a-și da din timpul lor pentru a face cercetare genealogică și muncă în templu le-a aprofundat mărturia despre planul salvării. Le-a sporit influența Spiritului în viețile lor și a redus influența dușmanului. I-a ajutat să se simtă mai aproape de familiile lor și mai aproape de Domnul Isus Hristos. Au învățat că această lucrare nu îi salvează doar pe cei morți; ne salvează pe toți (vezi D&L 128:18).

Tinerii au înțeles viziunea într-un mod admirabil; acum este timpul ca părinții lor să-i ajungă din urmă. Acum sunt mulți oameni în lumea spiritelor care au acceptat botezul datorită lucrării făcute de tineri și așteaptă alte rânduieli pe care numai adulții le pot înfăptui în temple din această lume. Lucrarea de a aduna familia Tatălui Ceresc nu este doar pentru tineri și nu este doar pentru bunici. Este pentru toată lumea. Noi suntem cei care adunăm.

Aceasta este lucrarea generației noastre, este ceea ce apostolul Pavel a numit „împlinirea vremilor”, când el a spus că Dumnezeu va „uni iarăși într-unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ” (Efeseni 1:10). Acest lucru este posibil prin lucrarea ispășitoare a Fiului Preaiubit al lui Dumnezeu, Isus Hristos. Datorită Lui, membrii familiei noastre „care odinioară [erau] depărtați, [au] fost apropiați prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră, care din doi a făcut unul și a surpat zidul de la mijloc care [ne] despărțea” (Efeseni 2:13-14). Ați simțit aceasta, la fel ca mine, când ați avut un sentiment de dragoste sporită în timp ce v-ați uitat la fotografia unui strămoș. Ați simțit-o în templu, când numele de pe un cartonaș părea a fi mai mult decât un nume și ați simțit că acea persoană vă știa și simțea dragostea dumneavoastră.

Depun mărturie că Dumnezeu Tatăl Își vrea copiii din nou acasă, în familii și în slavă. Salvatorul trăiește. El îndrumă și binecuvântează această lucrare, ne veghează și ne îndrumă. El vă mulțumește pentru slujirea dumneavoastră plină de credință în a aduna familia Tatălui Său și vă promit că veți primi ajutorul inspirat pe care îl căutați și de care aveți nevoie. În numele lui Isus Hristos, amin.