Nu priviți în jur, priviți în sus!
Vârstnicul Yoon Hwan Choi
din Cei Șaptezeci
Scopul nostru este să-i invităm pe alții să vină la Hristos și ne putem îndeplini acest scop privind în sus, către Isus Hristos.
Scopul meu este de a-i „invita pe alții să vină la Hristos”1. Acesta este și scopul dumneavoastră. Putem îndeplini acest scop privind în sus, către Isus Hristos.
Am fost botezat împreună cu părinții mei când aveam 16 ani. Fratele meu mai tânăr, Kyung-Hwan, care avea 14 ani, s-a alăturat Bisericii prin unchiul meu, Young Jik Lee, și ne-a invitat la biserica sa. Toți cei 10 membri ai familiei noastre făceau parte din biserici diferite, prin urmare am fost fericiți să aflăm adevărul și, după ce am fost botezați, am vrut să împărtășim fericirea pe care am găsit-o în Evanghelia lui Isus Hristos.
Dintre noi, tatăl meu a fost cel mai entuziasmat să învețe și să împărtășească adevărul. Obișnuia să se trezească dimineața devreme pentru a studia scripturile mai bine de două ore în fiecare zi. Aproape în fiecare zi, după muncă, el mergea cu misionarii în vizită la familie, prieteni și vecini. După șapte luni de la botezul nostru, 23 de membri ai familiei mele au devenit membri ai Bisericii. Acest lucru a fost urmat, în anul următor, de miracolul de a vedea 130 de oameni botezați datorită muncii misionare a tatălui meu, în calitate de membru.
De asemenea, istoria familiei a fost importantă pentru el și a completat opt generații de strămoși. Din acel moment, roadele convertirii familiei noastre, care a început cu fratele meu în vârstă de 14 ani, s-au înmulțit în nenumărate moduri, nu doar printre cei vii, ci și printre cei morți. Pornind de la lucrarea tatălui meu și a altora, arborele genealogic al familiei noastre cuprinde, acum, 32 de generații, iar noi înfăptuim munca în templu pentru multe rude de alt grad. Astăzi sunt uimit și simt o mare bucurie pentru puntea de legătură creată între strămoșii și urmașii noștri.
Președintele Gordon B. Hinckley a relatat o experiență asemănătoare din Templul Columbus, Ohio:
„În timp ce mă aflam în templu, reflectând la viața [străbunicului, bunicului și tatălui meu], m-am uitat la fiica mea, la fiica ei… și la copiii ei, care sunt strănepoții mei. Am înțeles brusc că eram chiar în mijlocul acestor șapte generații – trei înaintea mea și trei după mine.
În acea casă sacră și venerată, mă gândeam că am colosala obligație de a transmite mai departe generațiilor care au venit după mine ceea ce am primit ca moștenire de la strămoșii mei”2.
Cu toții facem parte dintr-o familie eternă. Rolul nostru poate fi un punct de cotitură în care se pot produce schimbări pozitive sau negative însemnate. Președintele Hinckley a continuat: „Să nu îngăduiți niciodată să deveniți o verigă slabă în lanțul generațiilor dumneavoastră”3. Credința dumneavoastră în Evanghelie vă va întări familia. Cum ne putem asigura că vom fi o verigă puternică în familia noastră eternă?
Într-o zi, la câteva luni de la botezul meu, i-am auzit pe unii membri criticându-se reciproc în biserică. Am fost foarte dezamăgit. M-am dus acasă și i-am spus tatălui meu că poate nu ar trebui să mai merg la biserică. A fost dificil să văd membri criticându-i pe alții în felul acela. După ce m-a ascultat, tatăl meu m-a învățat că Evanghelia a fost restaurată și este perfectă, dar membrii nu sunt încă, nici el însuși și nici eu. El a spus în mod ferm: „Nu-ți pierde credința din cauza oamenilor din jurul tău, ci clădește o relație puternică cu Isus Hristos. Nu privi în jur, privește în sus!”.
Sfatul înțelept al tatălui meu – privește în sus, către Isus Hristos – îmi întărește credința ori de câte ori întâmpin încercări în viață. El m-a învățat cum să pun în practică învățăturile lui Hristos, după cum se regăsesc în aceste cuvinte: „Întoarce-te către Mine în fiecare gând; nu te îndoi, nu te teme”4.
Când am prezidat în misiunea Seattle, Washington, a plouat multe zile ale anului. Cu toate acestea, misionarii noștri erau instruiți să iasă și să facă prozelitism în ploaie. Obișnuiam să le spun: „Mergeți afară în ploaie, priviți spre cer, deschideți gura și beți! Când veți privi în sus, veți fi întăriți să deschideți gura în fața tuturor, fără nicio teamă”. Pentru ei a fost o lecție simbolică de a privi în sus când vor întâmpina încercări, chiar și după misiunea lor. Vă rog să nu încercați acest lucru în zonele poluate.
În timp ce încă slujeam în Misiunea Seattle, am primit un apel telefonic de la fiul meu cel mare, Sunbeam, care este pianist. El a spus că va avea privilegiul de a cânta la pian la Carnegie Hall, New York, deoarece câștigase o competiție internațională. Am fost atât de fericiți și de emoționați pentru el! Cu toate acestea, în seara aceea, în timp ce se ruga cu recunoștință, soția mea și-a dat seama că nu-l puteam însoți la concertul lui și I-a spus Tatălui Ceresc ceva de genul: „Tată Ceresc, sunt recunoscătoare pentru binecuvântarea pe care Tu i-ai oferit-o lui Sunbeam. Printre altele, îmi pare rău că nu pot să merg acolo. Aș fi putut merge, dacă i-ai fi oferit această binecuvântare fie înainte, fie după această misiune. Nu mă plâng, dar am un mic sentiment de regret”.
De îndată ce a terminat acea rugăciune, a auzit un glas distinct: „Pentru că slujești în misiune, și ca atare nu te poți duce, fiului tău i-a fost acordată această binecuvântare. Ai prefera să renunți la binecuvântarea primită de fiul tău?
Soția mea a fost surprinsă. Ea știa că, prin slujirea oferită cu credință a părinților în împărăția Domnului, copiii vor fi binecuvântați, dar era prima dată cand își înțelese rolul atât de clar. Ea I-a răspuns imediat. „Nu, nu, pentru mine este bine să nu merg. Lasă-l să aibă această onoare”.
Dragi frați și surori, nu ne este ușor să recunoaștem dragostea Tatălui Ceresc când privim în jur cu ochii noștri fizici, deoarece vedem mai întâi neplăceri, pierderi, poveri sau singurătate. Pe de altă parte, putem vedea cât am fost de binecuvântați când privim spre Dumnezeu. Domnul a revelat: „Când obținem orice binecuvântare de la Dumnezeu, aceasta este prin supunere față de acea lege pe care este bazată binecuvântarea”5. Toți cei care vă îmbarcați să-L slujiți pe Dumnezeu trebuie să știți că sunteți o punte de legătură prin care sunt asigurate binecuvântări extraordinare pentru generațiile dinaintea dumneavoastră și a celor de după dumneavoastră.
Astăzi, sunt recunoscător să văd că mulți dintre membrii familiei noastre înaintează cu credință pe calea legământului și sunt întristat să-mi imaginez că există membri ai familiei care nu sunt alături de noi. Vârstnicul M. Russell Ballard a spus: „Dacă alegeți să deveniți inactivi sau să părăsiți Biserica restaurată a lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, unde vă veți duce? Ce veți face? Hotărârea de a «nu mai [umbla]» cu membrii Bisericii și conducătorii aleși ai Domnului va avea un impact pe termen lung care nu poate fi mereu înțeles pe moment”6. Președintele Thomas S. Monson ne-a îndemnat: „Fie ca noi să alegem întotdeauna ceea ce este corect, deși mai greu de susținut, și nu ce este greșit, deși mai ușor de susținut”7.
Niciodată nu este prea târziu să priviți în sus, la Isus Hristos. El stă cu brațele deschise ca să vă primească. Există multe generații înaintea noastră și după noi care se bizuie pe alegerea noastră de a-L urma pe Hristos, ca astfel să putem fi o familie eternă a lui Dumnezeu.
Când am fost eliberat din chemarea mea ca președinte de țăruș, fiii mei erau entuziasmați că vor petrece mai mult timp cu mine. Trei săptămâni mai târziu, am fost chemat să slujesc ca membru al Celor Șaptezeci. La început, am crezut că ar putea fi dezamăgiți, dar răspunsul umil al fiului meu cel mic a fost: „Tati, nu-ți face griji. Suntem o familie eternă”. Ce adevăr simplu și clar a fost! M-am îngrijorat un pic pentru că am privit în jur, doar la această viață muritoare, dar fiul meu a fost fericit, pentru că nu a privit în jur, ci a privit în sus, cu ochii îndreptați spre eternitate și scopurile Domnului.
Nu este întotdeauna ușor să priviți în sus când părinții se opun Evangheliei, când sunteți membru al unei ramuri mici a Bisericii, când partenerul de viață nu este membru, când sunteți încă singuri, deși ați făcut tot posibilul să vă căsătoriți, când un copil se rătăcește, când vă aflați în situația de a fi un părinte singur, când sunteți încercați fizic sau emoțional ori când sunteți victima unei tragedii și așa mai departe. În astfel de vremuri grele, păstrați-vă credința. Priviți în sus, la Hristos, pentru putere, echilibru și vindecare. Prin puterea ispășirii lui Isus Hristos, „toate lucrurile lucrează împreună spre binele [dumneavoastră]”8.
Depun mărturie despre Isus Hristos, că El este Salvatorul și Mântuitorul nostru. Când îl urmăm pe profetul nostru în viață, președintele Thomas S. Monson, privim în sus, către Isus Hristos. Pe măsură ce ne rugăm și studiem scripturile în fiecare zi și luăm cu sinceritate din împărtășanie în fiecare săptămână, vom dobândi puterea de a privi mereu în sus, către El. Sunt fericit că sunt membru al acestei Biserici și că fac parte dintr-o familie eternă. Îmi place să împărtășesc altora această minunată Evanghelie. Scopul nostru este să-i invităm pe alții să vină la Hristos și ne putem îndeplini acest scop privind în sus, către Isus Hristos. Depun mărturie despre aceste lucruri, cu umilință, în numele lui Isus Hristos, amin.