Frumusețea sfințeniei

Carol F. McConkie

prima consilieră în Președinția generală a Tinerelor Fete

[Tatăl nostru din Cer] ne-a asigurat tot ceea ce este necesar, astfel ca noi să putem deveni sfinți la fel cum El este sfânt.

În timp ce mă pregăteam pentru această adunare, inima mea s-a îndreptat spre multele surori credincioase pe care le-am întâlnit pretutindeni. Pentru mine, ele sunt cel mai bine descrise într-un psalm de mulțumire al regelui David: „Dați Domnului slavă pentru Numele Lui! Aduceți daruri și veniți înaintea Lui, închinați-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte”¹.

Eu văd frumusețea sfințeniei în surorile ale căror inimi sunt centrate asupra tot ce este bun, care doresc să devină mai asemănătoare Salvatorului. Prin felul în care trăiesc în fiecare zi, ele oferă Domnului tot sufletul, toată inima, toată puterea, tot cugetul și toată tăria lor.² Sfințenia vine prin efortul și strădania de a ține poruncile și de a onora legămintele făcute cu Dumnezeu. Sfințenia înseamnă să facem alegerile care Îl vor menține pe Duhul Sfânt ca îndrumătorul nostru.³ Sfințenia înseamnă să renunțăm la tendințele noastre firești și să devenim sfinți prin ispășirea lui Hristos Domnul.⁴ „Fiecare moment al vieții [noastre] trebuie să fie sfințenie Domnului”⁵.

Dumnezeu din cer a poruncit copiilor lui Israel: „Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfințiți și fiți sfinți, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceți necurați”⁶.

Vârstnicul D. Todd Christofferson ne-a învățat: „Tatăl nostru Ceresc este un Dumnezeu care așteaptă mult de la noi… El ne propune să ne facă sfinți, astfel încât să putem «suporta o glorie celestială» (D&L 88:22) și să «[locuim] în prezența Sa» (Moise 6:57)”⁷. În Lectures on Faith se explică: „Nicio persoană nu se poate bucura de slava Sa fără să dobândească perfecțiunea și sfințenia Sa”⁸. Tatăl nostru din Cer ne cunoaște. El ne iubește și ne-a asigurat tot ceea ce este necesar, astfel ca noi să putem deveni sfinți la fel cum El este sfânt.

Noi suntem fiice ale Tatălui Ceresc și fiecare dintre noi are o moștenire de sfințenie divină. Tatăl nostru din Cer a declarat: „Iată, Eu sunt Dumnezeu; Om al Sfințeniei este numele Meu”⁹. În lumea premuritoare, noi L-am iubit pe Tatăl nostru și L-am preaslăvit. Noi am dorit să devenim ca El. Datorită dragostei Sale părintești perfecte, El L-a dat pe Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, să fie Salvatorul și Mântuitorul nostru. El este Fiul Omului Sfințeniei.¹⁰ Numele Lui este Sfânt¹¹, Cel Sfânt al lui Israel¹².

Speranța noastră de a obține sfințenie este centrată asupra lui Hristos, prin mila și harul Său. Având credință în Isus Hristos și în ispășirea Sa, noi putem deveni curați, fără de pată, când negăm orice necredință¹³ și ne pocăim cu sinceritate. Noi suntem botezați cu apă pentru iertarea păcatelor. Sufletele noastre sunt sfințite când Îl primim pe Duhul Sfânt cu inimile deschise. Săptămânal, noi luăm parte la rânduiala împărtășaniei. Având spiritul pocăinței, cu dorințe sincere de neprihănire, noi facem legământ că suntem dornici să luăm asupra noastră numele lui Hristos, să ne amintim de El și să ținem poruncile Sale, pentru a avea totdeauna Spiritul Domnului cu noi. De-a lungul timpului, când ne străduim continuu să devenim una cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, noi devenim părtași firii Lor divine.¹⁴

Sfințenia înseamnă să ne ținem legămintele

Noi recunoaștem multitudinea încercărilor, ispitelor și suferințelor care ne pot duce departe de tot ceea ce este virtuos, pur și demn de laudă înaintea lui Dumnezeu. Dar experiențele noastre din timpul vieții muritoare ne dau ocazia să alegem sfințenia. De cele mai multe ori, sacrificiile pe care le facem ca să ținem legămintele noastre sunt cele care ne sfințesc și ne fac sfinți.

Am văzut sfințenie pe chipul Evangelinei, o fată în vârstă de 13 ani din Ghana. Una dintre căile pin care ea își ține legămintele este aceea de a-și îndeplini cu credință și sârguință chemarea de președintă a clasei Albină. Ea a explicat cu umilință că merge la casele prietenelor ei, tinere fete mai puțin active, pentru a-i ruga pe părinții lor să le permită să vină la Biserică. Părinții îi spun că este greu deoarece duminica acești copii trebuie să facă treburi gospodărești. În consecință, Evangeline merge și ajută la treburile gospodărești și datorită eforturilor sale, prietenelor ei li se permite deseori să vină la Biserică.

Dacă vom ține legămintele corespunzătoare, rânduielile ne vor schimba, ne vor sfinți și ne vor pregăti să ne întoarcem în prezența Domnului.¹⁵ Noi purtăm greutățile unul altuia; ne întărim unul pe altul. Noi păstrăm iertarea păcatelor când îi mângâiem atât spiritual, cât și material, pe cei săraci, pe cei flămânzi, pe cei goi și pe cei bolnavi.¹⁶ Ne păstrăm neîntinați de lume când ținem ziua de sabat sfântă și luăm, fiind demni, din împărtășanie în ziua sfântă a Domnului.¹⁷

Ne binecuvântăm familiile și facem din căminele noastre locuri sfinte. Punem frâu pasiunilor pentru a putea fi plini de dragoste pură și trainică.¹⁸ Dăm o mână de ajutor altora cu bunătate, compasiune și suntem martori ai lui Dumnezeu. Devenim popor al Sionului, într-o singură inimă și într-un singur gând, un popor pur care trăiește în unitate și dreptate.¹⁹ „Pentru că Sionul trebuie să crească în frumusețe și în sfințenie.”²⁰

Dragi surori, veniți la templu. Dacă vrem să fim un popor sfânt, pregătit să-L primească pe Salvator la venirea Sa, trebuie să ne trezim și să ne punem veșmintele noastre frumoase.²¹ Cu tărie și respect, noi abandonăm căile lumii și ne ținem legămintele pentru a putea fi „înveșmântați cu puritate, da, chiar cu mantia dreptății”²².

Sfințenia înseamnă să-L avem pe Duhul Sfânt ca îndrumătorul nostru

Sfințenia este un dar al Spiritului. Noi acceptăm acest dar când alegem să facem acele lucruri care vor spori puterea de sfințire a Duhului Sfânt în viețile noastre.

Când Marta L-a primit pe Isus Hristos în casa ei, ea a simțit o dorință nemărginită de a-I sluji Domnului cât putea de bine. Sora ei, Maria, a ales să se așeze jos „la picioarele lui Isus” și să asculte cuvintele Sale. Când Marta s-a simțit împovărată de slujire, fără ajutor, s-a plâns: „Doamne, nu-Ți pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură?”

Îmi plac cuvintele celei mai blânde dojeni pe care mi-o pot imagina. Cu o dragoste perfectă și infinită compasiune, Salvatorul a sfătuit-o:

„Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu,

dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua”²³.

Dragi surori, pentru a fi sfinte, trebuie să învățăm să stăm la picioarele Celui Sfânt al lui Israel și să acordăm timp sfințeniei. Punem noi deoparte telefonul, lista nesfârșită cu lucrurile pe care trebuie să le facem și grijile lumești? Rugăciunea, studiul și ascultarea cu atenție a cuvântului lui Dumnezeu invită dragostea Sa care ne purifică și ne vindecă în sufletele noastre. Acordați-vă timp pentru a deveni sfinte astfel încât să putem fi pline de Spiritul Său sacru, care sfințește. Avându-L pe Duhul Sfânt ca îndrumătorul nostru, vom fi pregătite să-L primim pe Salvator în frumusețea sfințeniei.²⁴

Sfințenie înseamnă să devii un sfânt prin ispășirea lui Isus Hristos

Potrivit cuvintelor inspirate ale regelui Beniamin, cei care devin sfinți prin ispășirea lui Isus Hristos sunt cei care sunt ascultători, blânzi, umili, răbdători și plini de dragoste, la fel cum este Salvatorul.²⁵ El a profețit că Isus Hristos, „Domnul Atotputernic care domnește, care a fost și este din veșnicie până la toate veșniciile, va pogorî din cer printre copiii oamenilor și va locui într-un tabernacol de lut”. El a venit să-i binecuvânteze pe cei bolnavi, pe schilozi și pe orbi și să-i aducă la viață pe cei care muriseră. Și totuși, El a suferit „mai mult decât poate să sufere un om, în afară de moarte”²⁶. Și cu toate că El este singurul prin care vine salvarea, El a fost batjocorit, biciuit și răstignit. Dar Fiul lui Dumnezeu S-a ridicat din mormânt pentru ca noi toți să învingem moartea. El este singurul care va sta să judece lumea în dreptate. El este singurul care ne va mântui pe toți. El este Cel Sfânt al lui Israel. Isus Hristos este frumusețea sfințeniei.

Atât de mari au fost umilința și pioșenia oamenilor regelui Beniamin față de harul și slava Dumnezeului nostru, încât ei au căzut la pământ. Ei au recunoscut starea lor carnală. Vedem noi dependența noastră completă de harul și milostenia lui Hristos, Domnul nostru? Recunoaștem noi că fiecare dar bun, temporal și spiritual, vine prin Hristos? Ne amintim noi că, potrivit planului etern al Tatălui, pacea în această viață și gloriile eternității sunt ale noastre doar în și prin Fiul Său sfânt?

Să ne alăturăm oamenilor regelui Beniamin atunci când au strigat într-un singur glas: „O, ai milă și folosește sângele ispășitor al lui Hristos pentru ca noi să putem primi iertarea păcatelor noastre și inimile noastre să fie purificate; căci noi credem în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care a făcut cerul și pământul și toate lucrurile”²⁷.

Depun mărturie că, în timp ce venim la Cel Sfânt al lui Israel, Spiritul Său Se va revărsa asupra noastră, astfel încât să putem fi pline de bucurie, să primim iertarea păcatelor noastre și să avem pace în conștiință.

Tatăl Ceresc ne-a dat darul de a deveni sfinte. Sper să facem tot ceea ce putem pentru a ne ține legămintele și a-L păstra pe Duhul Sfânt drept îndrumătorul nostru. Cu credință în Isus Hristos noi devenim sfinte prin ispășirea Sa, pentru a primi nemurire și viață veșnică și a da lui Dumnezeu, Tatăl nostru, slava cuvenită numelui Său. Sper ca viețile noastre să fie o ofrandă sacră pentru a putea sta în fața Domnului în frumusețea sfințeniei. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.