Limba Evangheliei
vârstnicul Valeri V. Cordón
din Cei Șaptezeci
Predarea serioasă este extrem de importantă pentru păstrarea Evangheliei în familiile noastre și necesită sârguință și efort.
După ce am fost chemat în calitate de autoritate generală, m-am mutat împreună cu familia din Costa Rica în orașul Salt Lake pentru prima mea însărcinare. Aici, în Statele Unite, am fost binecuvântat să vizitez oameni minunați de diferite etnii și culturi. Printre ei, erau mulți care, la fel ca mine, s-au născut în țările din America Latină.
Am observat că, pentru mulți din prima generație de latino-americani de aici, spaniola este limba principală și cunosc suficientă engleză cât să comunice cu alții. A doua generație, care fie s-a născut în Statele Unite, fie a venit la o vârstă fragedă și a mers la școală aici, vorbește foarte bine limba engleză și, poate, un pic de spaniolă stâlcită. Și, deseori, până la a treia generație, spaniola, limba maternă a strămoșilor ei, se pierde.1
În termeni lingvistici, acest fenomen se numește simplu „pierderea limbii”. Pierderea limbii are loc când familiile se mută într-o țară străină în care limba lor maternă nu este predominantă. Are loc nu numai printre latino-americani, ci și printre populațiile din întreaga lume acolo unde limba maternă este înlocuită cu o limbă nouă.2 Chiar și Nefi, un profet din Cartea lui Mormon, era îngrijorat cu privire la pierderea limbii materne a strămoșilor săi când se pregătea să se mute în țara făgăduită. Nefi scrie: „Iată, este în înțelepciunea lui Dumnezeu că noi trebuie să căpătăm aceste cronici pentru ca să putem păstra pentru copiii noștri limba strămoșilor noștri”3.
Dar Nefi era îngrijorat, de asemenea, de pierderea unui altfel de limbă. În versetul următor, el continuă: „Și, de asemenea, ca să păstrăm pentru ei cuvintele spuse de gura tuturor sfinților profeți, care le-au fost date lor de către Spiritul și puterea lui Dumnezeu de la începutul lumii, chiar până acum”4.
Am observat o asemănare între păstrarea limbii materne și păstrarea Evangheliei lui Isus Hristos în viețile noastre.
Astăzi, în analogia mea, aș dori să pun accent nu pe o anumită limbă pământeană, ci pe o limbă eternă care trebuie păstrată în familiile noastre și nu trebuie pierdută niciodată. Vorbesc despre limba5 Evangheliei lui Isus Hristos. Prin „limba Evangheliei”, mă refer la toate învățăturile profeților noștri, supunerea noastră față de acele învățături și respectarea tradițiilor drepte.
Voi discuta despre trei moduri prin care această limbă poate fi păstrată.
Primul: Să fim mai sârguincioși și preocupați acasă
În Doctrină și legăminte, Domnul i-a invitat pe mulți membri proeminenți ai Bisericii, inclusiv pe Newel K. Whitney, să-și pună căminele în ordine. Domnul a spus: „Slujitorul Meu Newel K. Whitney… are, de asemenea, nevoie să fie dojenit și să pună în ordine familia sa și să… fie mai [sârguincios] și [preocupat] acasă și să se roage totdeauna, sau [el] va fi [mutat] din locul [lui]”6.
Un factor care influențează pierderea limbii este atunci când părinții nu petrec timp învățându-i pe copiii lor limba maternă. Nu este suficient să vorbim limba acasă. Dacă părinții doresc să-și păstreze limba, aceasta trebuie predată. Cercetările au arătat că părinții care fac un efort conștient să-și păstreze limba maternă tind să și reușească.7 Așadar, care ar fi un efort conștient de păstrare a limbii Evangheliei?
Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a atras atenția că „predarea slabă a Evangheliei și un exemplu ineficient în cămin” este o cauză importantă care poate rupe lanțul generațiilor de familii care sunt membre ale Bisericii.8
Prin urmare, putem trage concluzia că predarea serioasă este extrem de importantă pentru păstrarea Evangheliei în căminele noastre și necesită sârguință și efort.
Am fost invitați de multe ori să ne facem un obicei din studiul zilnic personal și în familie al scripturilor.9 Multe familii care fac acest lucru sunt binecuvântate în fiecare zi cu mai multă unitate și o relație mai apropiată cu Domnul.
Când va avea loc acest studiu zilnic al scripturilor? Atunci când părinții vor lua scripturile în mâini și, cu dragoste, îi vor invita pe membrii familiei să se adune împreună să studieze. Altfel, este greu să aibă loc.
Tați și mame, nu ratați aceste binecuvântări mărețe! Nu așteptați până e prea târziu!
Al doilea: Să oferim un exemplu eficient în cămin
Un expert în lingvistică a scris că, pentru a păstra limba maternă, „trebuie să o faceți să sune interesant pentru copiii dumneavoastră”10. „Facem ca limba Evangheliei să sune interesant” când învățăturile și exemplul nostru redau același lucru.
Când am fost tânăr, am lucrat la fabrica tatălui meu pe perioada vacanțelor. Prima întrebare pe care mi-o adresa tatăl meu de fiecare dată când primeam salariul era: „Ce ai de gând să faci cu banii tăi?”
Știam răspunsul și spuneam: „Îmi voi plăti zeciuiala și voi economisi pentru misiunea mea”.
După ce am lucrat cu el timp de aproape opt ani și am răspuns mereu la aceeași întrebare, tatăl meu a crezut că mă învățase să-mi plătesc zeciuiala. Lucrul de care nu și-a dat seama era că eu învățasem acest principiu important într-un singur weekend. Dați-mi voie să vă povestesc cum am învățat acest principiu.
În urma unor evenimente legate de un război civil în America Centrală, afacerea tatălui meu a dat faliment. De la aproximativ 200 de angajați cu normă întreagă, a ajuns să aibă mai puțin de cinci croitori care lucrau după cum era nevoie în garajul casei noastre. Într-o zi, în acele vremuri grele, i-am auzit pe părinții mei discutând dacă trebuia să plătească zeciuiala sau să cumpere mâncare pentru copii.
Duminică, l-am urmărit pe tatăl meu să văd ce avea de gând să facă. După adunările Bisericii, l-am văzut luând un plic și punându-și zeciuiala înăuntru. Aceea a fost numai o parte a lecției. Întrebarea la care încă mai căutam răspuns era ce aveam să mâncăm.
Luni dimineața devreme, câțiva oameni au bătut la ușa noastră. Când am deschis, ei m-au rugat să-l chem pe tata. L-am chemat și, când a venit, vizitatorii i-au spus despre o comandă urgentă de croitorie de care aveau nevoie cât de curând posibil. I-au spus că era atât de urgentă, încât aveau să plătească în avans. În ziua aceea, am învățat principiile plătirii zeciuielii și binecuvântările care urmează.
În Noul Testament, Domnul vorbește despre exemplu. El spune: „Adevărat, adevărat vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; și tot ce face Tatăl, face și Fiul întocmai”11.
Nu este suficient doar să vorbim cu copiii noștri despre importanța căsătoriei în templu, post sau ținerea zilei de sabat sfântă. Ei trebuie să ne vadă cum ne facem timp pentru a merge la templu cât de des putem. Ei trebuie să vadă angajamentul nostru de a posti cu regularitate12 și de a ține întreaga zi de sabat sfântă. Dacă tinerii noștri nu pot să postească două mese, să studieze din scripturi cu regularitate și să închidă televizorul când este un meci important duminica, vor avea ei autodisciplina spirituală necesară pentru a rezista ispitelor puternice din lumea solicitantă de astăzi, inclusiv ispitei pornografiei?
Al treilea: Tradițiile
Un alt mod în care limba poate fi pierdută parțial sau în totalitate este atunci când alte limbi și tradiții sunt amestecate cu limba maternă.13
În primii ani ai restaurării Bisericii, Domnul i-a invitat pe mulți membri proeminenți ai Bisericii să-și pună căminele în ordine. El Și-a început invitația vorbind despre două moduri prin care putem pierde lumina și adevărul din căminele noastre: „Și cel rău vine și ia lumina și adevărul de la copiii oamenilor prin nesupunere și din cauza tradițiilor strămoșilor lor”14.
În familiile noastre, noi trebuie să evităm orice tradiție care ne va împiedica să ținem ziua de sabat sfântă sau să studiem scripturile acasă și să ne rugăm zilnic. Trebuie să închidem ușile digitale ale casei noastre pentru a nu lăsa pornografia și alte influențe rele să intre înăuntru. Pentru a lupta împotriva tradițiilor lumești din zilele noastre, trebuie să-i învățăm pe copiii noștri despre identitatea lor divină, scopul lor în viață și misiunea divină a lui Isus Hristos folosind scripturile și glasurile profeților din zilele noastre.
Concluzie
În scripturi, găsim mai multe exemple ale „pierderii limbii”15. De exemplu:
„Acum, s-a întâmplat că erau mulți din generația care se ridica, și care nu puteau înțelege cuvintele regelui Beniamin, ei fiind copii mici atunci când el a vorbit către poporul său; și ei nu au crezut în tradițiile strămoșilor lor…
Și acum, din cauza necredinței lor, ei nu puteau înțelege cuvântul lui Dumnezeu; iar inimile lor erau împietrite”16.
Pentru generația care se ridica, Evanghelia devenise o limbă străină. Și, în timp ce beneficiile păstrării unei limbi materne sunt uneori dezbătute, în contextul planului salvării, nu există nicio dezbatere cu privire la consecințele eterne ale pierderii limbii Evangheliei în căminele noastre.
În calitate de copii ai lui Dumnezeu, suntem oameni imperfecți care încearcă să învețe o limbă perfectă.17 La fel cum o mamă este plină de compasiune cu micuții ei, Tatăl nostru Ceresc este răbdător cu imperfecțiunile și greșelile noastre. El prețuiește și înțelege cele mai plăpânde încercări ale noastre de a ne ruga cu sinceritate, ca și cum ar fi pură poezie. El Se bucură de sunetul primelor noastre cuvinte legate de Evanghelie. El ne învață având dragoste perfectă.
Nicio realizare din această viață, oricât de importantă ar fi, nu va fi relevantă dacă pierdem limba Evangheliei în familiile noastre.18 Mărturia mea este că Tatăl Ceresc ne va binecuvânta în eforturile noastre de a învăța limba Lui, până când vom deveni fluenți în cel mai înalt grad de comunicare, care a fost dintotdeauna limba noastră maternă. În numele lui Isus Hristos, amin.