Mâna Sa care ne îndrumă zilnic
M. Joseph Brough
al doilea consilier în Președinția generală a Tinerilor Băieți
Tatăl Ceresc știe mai bine decât oricine de ce avem, dumneavoastră și cu mine, nevoie.
Unul dintre cele mai îndrăgite instrumente prin care Tatăl Ceresc îi îndrumă pe copiii Săi sunt bunicii neprihăniți. Mama tatălui meu a fost o astfel de femeie. La un moment dat, când eram prea mic să-mi aduc aminte, tatăl meu mă disciplina. Observând cum mă corecta, bunica mea a spus: „Monte, cred că îl corectezi prea dur”.
Tata a răspuns: „Mamă, îmi voi corecta copiii cum vreau”.
Și bunica mea înțeleaptă a spus cu blândețe: „Așa voi face și eu”.
Sunt destul de sigur că, în acea zi, tatăl meu a dat ascultare acelei îndrumări înțelepte a mamei lui.
Când ne gândim la îndrumare, ne-am putea gândi la un imn pe care îl știm și îl îndrăgim cu toții – „Copil al Domnului”. Refrenul conține cuvintele: „Vino să fii lângă mine, drumul să-mi arăți”1.
Până de curând, am crezut că acel refren conține o îndrumare divină pentru părinți. Cugetând asupra acestor cuvinte, am înțeles că, deși conțin acea îndrumare, există un înțeles mult mai măreț. Cu toții ne rugăm, individual, Tatălui Ceresc ca El să fie lângă noi și să ne arate drumul.
Președintele Dieter F. Uchtdorf a explicat: „Tatăl nostru Ceresc știe nevoile copiilor Săi mai bine decât oricine altcineva. Este lucrarea și slava Lui să ne ajute la fiecare pas dându-ne resurse temporale și spirituale minunate care să ne ajute pe calea noastră să ne întoarcem la El”2.
Ascultați aceste cuvinte: Tatăl Ceresc știe mai bine decât oricine de ce avem, dumneavoastră și cu mine, nevoie. Drept urmare, El a pregătit o trusă de ajutor personal potrivită fiecăruia dintre noi. Aceasta are multe componente. Printre acestea se numără Fiul Său și ispășirea, Duhul Sfânt, poruncile, scripturile, rugăciunea, profeții, apostolii, părinții, bunicii, conducătorii locali ai Bisericii și mulți alții – toate acestea pentru a ne ajuta să ne întoarcem într-o zi să trăim alături de El.
Îmi permiteți să vă împărtășesc, astăzi, câteva dintre componentele acestei truse de ajutor care m-au ajutat să recunosc că un Tată iubitor este lângă mine și familia mea și ne arată drumul? Mă rog ca fiecare dintre dumneavoastră să recunoașteți, în experiențele personale, că Tatăl Ceresc este lângă dumneavoastră și vă arată drumul și, cu acea cunoaștere, să mergeți înainte cu încredere știind că nu sunteți niciodată cu adevărat singuri.
Poruncile Tatălui Ceresc sunt componente cheie ale trusei de ajutor. Alma a declarat: „Ticăloșia niciodată nu a fost fericire”3. Tolerarea comportamentul nepotrivit fără corectarea plină de dragoste reprezintă o compasiune falsă și întărește ideea răspândită conform căreia ticăloșia poate fi, de fapt, fericire. Samuel Lamanitul a contrazis, în mod clar, această idee: „Voi ați căutat fericire făcând nedreptate, care lucru este împotriva naturii acelei dreptăți care este în Conducătorul nostru cel Mare și Veșnic”4.
Prin profeții Săi, Tatăl Ceresc ne amintește constant că neprihănirea este fericire. Regele Beniamin, de exemplu, ne-a învățat că Tatăl Ceresc „vă cere ca voi să faceți așa cum v-a poruncit; căci, dacă voi veți face așa, El vă va binecuvânta imediat”5. Într-un alt imn, ne este oferit un memento asemănător:
În preajma zilei în care împlineam 14 ani, am învățat despre unele dintre aceste binecuvântări. Am observat că părinții meu se comportau diferit. Având în vedere ce observasem, i-am întrebat: „Mergem în misiune?”. Șocul de pe chipul mamei mele mi-a confirmat suspiciunea. Mai târziu, într-un consiliu de familie, eu și frații și surorile mele am aflat că părinții noștri fuseseră chemați să prezideze asupra unei misiuni.
Locuiam la o frumoasă fermă din Wyoming. Din perspectiva mea, viața era perfectă. Puteam să vin acasă după școală, să-mi termin sarcinile din cadrul gospodăriei și să plec la vânătoare ori la pescuit sau să explorez împreună cu câinele meu.
La scurt timp după ce am aflat de chemare, mi-am dat seama că va trebuie să renunț la câinele meu, Blue. L-am abordat pe tatăl meu întrebându-l ce urma să fac cu Blue. Voiam să scot în evidență nedreptatea cerinței lui Dumnezeu. Nu voi uita niciodată acel răspuns. El a spus: „Nu sunt sigur. Probabil că nu va putea veni cu noi, așa că ar fi mai bine să-L întrebi pe Tatăl Ceresc”. Acesta nu era răspunsul la care mă așteptam.
Am început să citesc Cartea lui Mormon. M-am rugat cu sinceritate pentru a ști dacă trebuie să-i dau cuiva câinele. Răspunsul meu nu a venit într-o clipă; de fapt, un gând anume îmi tot venea în minte: „Nu fi o povară pentru părinții tăi. Nu fi o povară. Eu i-am chemat pe părinții tăi”.
Știam ce dorea Tatăl Ceresc. Acea cunoaștere nu a diminuat durerea cauzată de faptul că i-am dat altcuiva câinele meu. Totuși, prin acel sacrificiu mic, inima mea s-a înmuiat și am găsit pace căutând să aflu voia Tatălui Ceresc.
Îi mulțumesc Tatălui meu Ceresc pentru binecuvântările și fericirea pe care le-am găsit prin intermediul scripturilor, rugăciunii, Duhului Sfânt și al unui tată pământean demn care și-a acceptat rolul de învățător principal al Evangheliei pentru copiii săi. Ei mi-au arătat drumul și chiar au fost lângă mine – în special, când a trebuit să fac ceva dificil.
Pe lângă componentele trusei de ajutor pe care tocmai le-am menționat, fiecare dintre noi este binecuvântat cu un conducător al preoției care să ne conducă și să ne îndrume.
Președintele Boyd K. Packer a spus: „Episcopii sunt inspirați! Fiecare dintre noi are libertatea de a alege să accepte sau să respingă sfatul conducătorilor noștri, dar nu ignorați niciodată sfatul episcopului dumneavoastră, oferit, fie de la pupitru, fie personal”7.
Acești bărbați se străduiesc să-L reprezinte pe Domnul. Fie că suntem în vârstă sau tineri, când Satana dorește ca noi să credem că totul este pierdut, episcopii sunt acolo pentru a ne îndruma. Când am vorbit cu episcopi, am descoperit o temă comună în ceea ce privește confesiunile persoanelor nesupuse sau ale celor inocente care suferă din cauza unor greșeli teribile. Episcopii doresc să exprime imediat dragostea Tatălui Ceresc pentru acea persoană și dorința de a păși alături de ea pe măsură ce persoana respectivă găsește drumul spre casă.
Probabil că cea mai măreață componentă a trusei de ajutor a Tatălui Ceresc este descrisă în aceste cuvinte: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu”8.
Pentru a ne învăța tot ce trebuie să facem, Isus Hristos ne-a arătat calea oferind exemplul perfect pe care trebuie să încercăm să-l urmăm. El ne imploră cu brațele deschise să venim să-L urmăm.9 Și, atunci când greșim, lucru pe care îl facem cu toții, El ne amintește: „Căci iată, Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toți, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi”10.
Ce dar minunat! Pocăința nu este o pedeapsă; este un privilegiu. Este un privilegiu care ne conduce și ne îndrumă. Nu este de mirare că scripturile declară că nu trebuie să predicăm altceva decât pocăință.11
Tatăl Ceresc are multe resurse, dar, deseori, El folosește o altă persoană care să-L ajute. El ne oferă zilnic ocazii de a fi lângă o persoană nevoiașă și a-i arăta drumul. Trebuie să urmăm exemplul Salvatorului. Și noi trebuie să facem lucrarea Tatălui Ceresc.
În calitate de Președinție generală a Tinerilor Băieți, știm că tinerii sunt binecuvântați când au părinți și conducători care acționează pentru Tatăl Ceresc fiind lângă ei și arătându-le drumul. Sunt trei principii12 care ne vor ajuta să facem parte din trusa de ajutor a Tatălui Ceresc pentru alții.
Primul, stați alături de tineri. Președintele Henry B. Eyring a subliniat acest lucru: „Există unele lucruri pe care le putem face și care ar putea fi cele mai importante. În timp ce predăm doctrina, mai puternice decât cuvintele vor fi exemplele noastre de vieți trăite conform Evangheliei”13. Pentru a-i conduce pe tineri trebuie să stăm alături de ei. Dedicarea timpului este un mod de exprimare a dragostei care ne permite să predăm prin cuvânt și exemplu.
Al doilea, pentru a-i îndruma, cu adevărat, pe tineri, trebuie să-i ajutăm să aibă o legătură directă cu cerul. Întotdeauna vine momentul în care fiecare trebuie să se descurce singur. Doar Tatăl Ceresc poate fi acolo pentru a îndruma în toate timpurile și în toate locurile. Tinerii noștri trebuie să știe cum să caute îndrumarea Tatălui Ceresc.
Al treilea, trebuie să-i lăsăm pe tineri să conducă. Asemenea unui părinte iubitor care ține de mână un copil care învață să meargă, trebuie să-i lăsăm pe tineri de mână pentru ca ei să progreseze. Faptul de a-i lăsa pe tineri să conducă necesită răbdare și dragoste. Este mai greu și durează mai mult decât dacă am conduce noi. Ei se pot împiedica de-a lungul drumului, dar noi mergem lângă ei.
Dragi frați și surori, vor fi momente, în viața noastră, în care binecuvântările îndrumării vor părea a fi departe sau inexistente. Pentru astfel de perioade de disperare, vârstnicul D. Todd Christofferson a promis: „Faceți astfel încât legămintele să fie cel mai important lucru pentru dumneavoastră și faceți ca supunerea dumneavoastră să fie totală. Apoi, puteți cere cu credință, fără să vă îndoiți, ceea ce aveți nevoie și Dumnezeu vă va răspunde. El vă va susține în timp ce lucrați și vegheați. La timpul și în modul pe care El le consideră potrivite, El vă va întinde mâna spunând: «Iată-Mă»”14.
Într-un asemenea moment, am căutat sfatul Tatălui Ceresc, prin rugăciune constantă și sinceră timp de mai bine de un an, pentru a găsi rezolvarea unei situații dificile. Știam din punct de vedere logic că Tatăl Ceresc răspunde la toate rugăciunile sincere. Totuși, într-o zi, simțeam o disperare atât de mare, încât am mers la templu cu o întrebare: „Tată Ceresc, chiar Îți pasă?”.
Stăteam în partea din spate a camerei de așteptare a Templului Logan, Utah, când, spre surprinderea mea, a intrat președintele templului, Vaughn J. Featherstone, un prieten de familie apropiat. El a stat în fața congregației și ne-a urat tuturor bun venit. Când a observat că sunt printre membrii care participă la rânduielile din templu, s-a oprit din vorbit, m-a privit în ochi și, apoi, a spus: „Frate Brough, mă bucur să te văd astăzi în templu”.
Nu voi uita niciodată ce am simțit în acel moment simplu. Era ca și cum – prin acea urare – Tatăl Ceresc Își întindea mâna și spunea „Iată-Mă”.
Tatălui Ceresc Îi pasă cu adevărat și ascultă și răspunde la toate rugăciunile copiilor Săi.15 În calitate de copil al Său, știu că răspunsul la rugăciunile mele vine la timpul ales de Domnul. Și, prin acea experiență, am înțeles mai bine ca niciodată că suntem copii ai lui Dumnezeu și că El ne-a trimis aici, pentru ca noi să-I simțim prezenta acum și să ne întoarcem într-o zi să trăim alături de El.
Depun mărturie că Tatăl Ceresc chiar este lângă noi și ne arată drumul. Pe măsură ce Îl urmăm pe Fiul Său și dăm ascultare slujitorilor Săi, apostolii și profeții, vom găsi calea către viața eternă. În numele lui Isus Hristos, amin.