Să biruim lumea
Vârstnicul Neil L. Andersen
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
Nu biruim lumea printr-un singur moment definitoriu al vieții, ci printr-o viață întreagă alcătuită din momente care ne definesc eternitatea.
Cu mulți ani în urmă, președintele David O. McKay a povestit o experiență frumoasă pe care a avut-o în timp ce naviga cu barca spre Samoa. După ce a adormit, dânsul „a văzut într-o viziune ceva de o splendoare infinită”. Dânsul a spus: „În depărtare, am văzut un oraș alb și frumos… Copaci cu fructe delicioase… și flori înflorite erau peste tot… Grupuri nenumărate de oameni se apropiau de oraș. Fiecare persoană purta o robă albă largă… Imediat, mi-am îndreptat privirea spre conducătorul lor și am crezut că puteam vedea doar silueta Sa… dar L-am recunoscut imediat ca fiind Salvatorul meu. Strălucirea chipului Său era glorioasă… Pacea din jurul Său era divină”.
Președintele McKay a continuat: „Orașul era Orașul Său Etern și oamenii care Îl urmau doreau să stea acolo bucurându-se de pace și fericire eternă”.
Președintele McKay s-a întrebat: „Cine [sunt]? [Cine sunt acești oameni?]”
Dânsul a explicat ce s-a întâmplat după aceea:
„Ca și cum Salvatorul mi-ar fi citit gândurile, El a răspuns arătând către cuvintele cuprinse într-un semicerc care… a apărut deasupra [oamenilor], cuvintele fiind aurite:
«Aceștia sunt aceia care au biruit lumea –
cei care s-au născut din nou!»”1
Timp de decenii, mi-am amintit cuvintele: „Aceștia sunt aceia care au biruit lumea”.
Binecuvântările pe care Domnul le-a promis celor care biruiesc lumea sunt minunate. Ei vor fi „[îmbrăcați] în haine albe… [numele lor vor fi scrise în] cartea vieții”. Domnul „[va] mărturisi numele [lor] înaintea [Tatălui] și înaintea îngerilor Lui”.2 Toți vor avea „parte de prima înviere”3, vor primi viața eternă4, și „nu [vor] mai ieși afară”5 din prezența lui Dumnezeu.
Este posibil să biruim lumea și să primim aceste binecuvântări? Da, este posibil.
Dragoste față de Salvator
Cei care au biruit lumea dezvoltă o dragoste atotcuprinzătoare pentru Domnul și Salvatorul nostru, Isus Hristos.
Nașterea Sa divină, viața Sa perfectă, ispășirea Sa infinită în Ghetsimani și pe Golgota au făcut posibil ca noi toți să fim înviați. Când ne pocăim cu sinceritate, doar El poate să ne curețe de păcatele noastre, permițându-ne să ne întoarcem în prezența lui Dumnezeu. „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi.”6
Isus a spus: „Dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”.7
Mai târziu, El a adăugat: „Vreau să biruiți lumea”.8
Nu biruim lumea printr-un singur moment definitoriu al vieții, ci printr-o viață întreagă alcătuită din momente care ne definesc eternitatea.
Poate începe la fel cum un copil învață să se roage și să cânte cu pioșenie „Eu încerc să fiu ca Isus”.9 Continuă pe măsură ce o persoană studiază viața Salvatorului citind Noul Testament și meditează asupra puterii ispășirii Salvatorului citind Cartea lui Mormon.
Faptul de a ne ruga, a ne pocăi, a-L urma pe Salvator și a primi harul Său ne ajută să înțelegem mai bine de ce suntem aici și cine trebuie să devenim.
Alma descrie acest lucru astfel: „O mare schimbare s-a petrecut în inimile lor și ei s-au umilit și și-au pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu și Adevărat… [rămânând] credincioși până la sfârșit”.10
Cei care biruiesc lumea știu că ei vor fi răspunzători în fața Tatălui lor Ceresc. Faptul de a ne schimba și de a ne pocăi de păcate cu sinceritate nu este ceva care constrânge, ci ceva care eliberează, pe măsură ce „[păcatele] cum e cârmâzul… se vor face albe ca zăpada”.11
A fi răspunzători în fața lui Dumnezeu
Cei din lume cărora le este greu să accepte că sunt răspunzători în fața lui Dumnezeu – sunt precum un copil care dă o petrecere în casa părințior atunci când aceștia sunt plecați din oraș, bucurându-se de muzica dată tare și refuzând să se gândească la consecințele care urmează atunci când părinții se întorc după 24 de ore.
Totuși, lumea este mai interesată să facă pe plac omului firesc decât să-l supună.
A birui lumea nu implică o invazie globală, ci o luptă personală, privată, împotriva propriilor ispite și porniri.
A birui lumea înseamnă a prețui cea mai mare poruncă: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău, și cu toată puterea ta”.12
Scriitorul creștin C. S. Lewis a descris acest lucru astfel: „Hristos a spus: «Dați-Mi tot. Nu vreau o anumită perioadă din timpul tău, o anumită parte din banii tăi sau o parte din munca ta: Pe tine te vreau»”.13
A birui lumea înseamnă să respectăm promisiunile făcute lui Dumnezeu – legămintele noastre de la botez și din templu și jurământul nostru de a fi fideli partenerului nostru etern. Biruim lumea mergând, cu umilință, la masa împărtășaniei în fiecare săptămână pentru a cere iertare și a ne lua angajamentul să „[ne aducem aminte] totdeauna de El, și [să ținem] poruncile pe care El [ni] le-a dat”, pentru ca noi „să [putem] avea totdeauna Spiritul Său cu [noi]”.14
Dragostea noastră pentru ziua de sabat nu se termină atunci când ușile capelei se închid în spatele nostru, ci, mai degrabă, deschide ușa către o zi frumoasă de odihnă de la însărcinările obișnuite, de studiu, de rugăciune și de timp petrecut cu membrii familiei și cu alții care au nevoie de atenția noastră. În loc să răsuflăm ușurați atunci când adunările Bisericii s-au terminat, sperând să găsim repede un televizor înainte ca meciul de fotbal să înceapă, gândurile noastre trebuie să rămână îndreptate asupra Salvatorului și a zilei Sale sfinte.
Lumea este mereu atrasă într-un torent de influențe ispititoare și seducătoare.15
A birui lumea înseamnă a avea încredere în acel glas care ne avertizează, ne alină, ne edifică și ne aduce pace „nu [cum dă] lumea”.16
Altruismul
A birui lumea înseamnă să ne concentrăm asupra altora, aducându-ne aminte de a doua poruncă17: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru”.18 Fericirea soțului nostru sau a soției noastre este mai importantă decât plăcerea noastră. Să ne ajutăm copiii să-L iubească pe Dumnezeu și să țină poruncile Sale este o prioritate principală. Noi împărtășim de bunăvoie binecuvântările noastre materiale plătind zeciuiala și darurile de post și ajutându-i pe cei în nevoie. Și, pe măsură ce continuăm să căutăm îndrumările divine și ne supunem lor, Domnul ne îndrumă către cei pe care îi putem ajuta.
O persoană din lume se gândește doar la sine, afirmând cu mândrie: „Uite cum sunt eu în comparație cu vecinul meu! Privește ce am eu! Vezi cât de important sunt!”
Oamenii din lume se irită cu ușurință, sunt dezinteresați, au cerințe mari, le place să fie admirați de ceilalți, în timp ce oamenii care biruie lumea devin umili, plini de empatie, răbdare și compasiune față de cei diferiți de ei.
Siguranța oferită de profeți
Să biruim lumea va însemna că vom avea întotdeauna anumite crezuri care vor fi batjocorite de lume. Salvatorul a spus:
„Dacă vă urăște lumea, știți că pe Mine M-a urât înaintea voastră.
Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei”.19
În această dimineață, președintele Russel M. Nelson a spus: „Adevărații ucenici ai lui Isus Hristos sunt dornici să fie aparte, să vorbească, dând dovadă de curaj, și să fie diferiți față de oamenii din lume”.20
Un ucenic al lui Hristos nu se îngrijorează dacă o postare despre credința lui nu primește o mie de aprecieri sau chiar câteva emoticoane prietenoase.
A birui lumea înseamnă a fi mai puțin concentrați asupra interacțiunilor noastre online și mai concentrați asupra interacțiunii noastre cu Dumnezeu.
Domnul ne oferă protecție pe măsură ce ascultăm de îndrumările oferite de profeții și apostolii Săi moderni.
Președintele Thomas S. Monson a spus: „Lumea poate fi un loc plin de… încercări… [Pe măsură ce mergem la templu], vom fi mult mai pregătiți să îndurăm fiecare încercare și să biruim fiecare ispită… Vom fi reînnoiți și întăriți”.21
Prin tot mai multe ispite, lucruri care ne distrag și denaturări ale adevărului, lumea încearcă să îi înșele pe cei credincioși ca ei să desconsidere experiențele spirituale puternice pe care le-au trăit în trecut, convingându-i că acestea erau lucruri care i-au păcălit.
Biruim lumea atunci când ne aducem aminte de vremea în care am simțit dragostea și lumina Salvatorului, chiar și când ne simțim descurajați. Vârstnicul Neal A. Maxwell a explicat una dintre aceste experiențe astfel: „Am fost binecuvântat și știu că Dumnezeu știa că eu știam că am fost binecuvântat”.22 Deși, poate că uneori ne simțim uitați de Dumnezeu, noi nu Îl uităm pe Dumnezeu.
A birui lumea nu înseamnă să trăim o viață izolată, protejată de nedreptățile și dificultățile vieții muritoare. Mai degrabă, ne oferă o mai bună înțelegere a credinței, apropiindu-ne de Salvator și de promisiunile Sale.
Deși perfecțiunea nu poate fi atinsă în această viață, a birui lumea menține flacăra speranței noastre aprinsă că, într-o zi, noi „[vom] sta în fața [Mântuitorului nostru] [și] vom vedea fața Lui cu plăcere”23 și Îl vom auzi spunând: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită”.24
Exemplul vârstnicului Bruce D. Porter
Anul trecut, în data de 28 decembrie, dragul nostru prieten și autoritate generală mult iubită, vârstnicul Bruce D. Porter, și-a încheiat viața muritoare. Dânsul avea 64 de ani.
L-am cunoscut pe Bruce când eram studenți la Universitatea Brigham Young. El era unul dintre cei mai buni și cei mai isteți studenți. După ce și-a luat doctoratul la Universitatea Harvard în istoria și politica Rusiei, modul de a gândi și scrie al lui Bruce i-au adus o faimă care ar fi putut să-l ducă într-o direcție greșită din punct de vedere spiritual, dar bogățiile și lauda lumii nu i-au întunecat niciodată vederea.25 El a fost loial Salvatorului său, Isus Hristos, partenerei sale eterne, Susan, copiilor săi și nepoților săi.
Bruce s-a născut cu un defect la rinichi. El a avut o operație, dar, în timp, rinichii săi au continuat să se deterioreze.
În anul 1995, la scurt timp după ce Bruce a fost chemat să fie autoritate generală, noi am slujit împreună cu familiile noastre în Frankfurt, Germania, unde munca sa era legată de Rusia și Europa de Est.
Viața vârstnicului Porter s-a schimbat în mod dramatic în anul 1997, când rinichii i-au cedat și sănătatea lui a început să se deterioreze. Familia Porter s-a întors în orașul Salt Lake.
În cei douăzeci și doi de ani de slujire în cadrul Celor Șaptezeci, Bruce a fost internat în spital de nenumărate ori și a avut zece operații. În două ocazii, doctorii i-au spus lui Susan că Bruce nu va supraviețui până dimineață, dar el a supraviețuit.
Timp de peste 12 ani, în care a slujit ca autoritate generală, Bruce a făcut dializă pentru a-și curăța sângele. Seara, de cinci ori pe săptămână, petrecea o mare parte din timp făcând dializă, fiecare tratament durând patru ore, pentru ca în timpul zilei să poată sluji în chemarea sa și ca la sfârșit de săptămână să se poată ocupa de însărcinările privind conferințele. Când sănătatea sa nu s-a îmbunătățit după ce a primit câteva binecuvântări ale preoției, Bruce a fost nedumerit, dar știa în cine-și pusese încrederea.26
În anul 2010, Bruce a primit un rinichi de la fiul său, David. De data aceasta, corpul nu a respins transplantul. A fost un miracol care i-a adus o sănătate mai bună, permițându-i, în cele din urmă, să se întoarcă cu Susan în Rusia lui mult iubită și să slujească în Președinția Zonei.
Pe 26 decembrie 2016, după ce s-a luptat cu o infecție persistentă într-un spital din orașul Salt Lake, el i-a rugat pe doctori să părăsească camera. Bruce i-a spus lui Susan că „el știa de la Spirit că doctorii nu mai puteau face nimic pentru a-i salva viața. El știa… că Tatăl Ceresc avea să-l ia acasă. El simțea o pace deplină”.27
Pe 28 decembrie, Bruce s-a întors la casa familiei. După câteva ore, fiind înconjurat de cei dragi, el s-a întors în pace la casa sa cerească.
În urmă cu câțiva ani, Bruce Porter le-a scris copiilor săi:
„Mărturia pe care o am despre realitatea și dragostea lui Isus Hristos a fost compasul vieții mele… Este o mărturie pură, intensă de la Spirit că El trăiește, că El este Mântuitorul și Prietenul meu oricând am nevoie”.28
„Încercarea noastră… este de a ajunge să-L cunoaștem pe [Salvator] și, prin intermediul credinței în El, să biruim încercările și ispitele lumii”.29
„Haideți să fim credincioși și fideli având încredere în El”.30
Bruce Douglas Porter a biruit lumea.
Fie ca noi să ne străduim mai mult să biruim lumea, fără să scuzăm greșelile grave, dar să fim totuși răbdători cu micile greșeli și erori, mărind cu entuziasm viteza progresului nostru spiritual și ajutându-i cu generozitate pe alții. Pe măsură ce vă încredeți mai mult în Salvator, vă promit că veți fi binecuvântați cu o pace mai mare în această viață și cu o mai mare asigurare în ceea ce privește destinul dumneavoastră etern, în numele lui Isus Hristos, amin.