Pentru ca lumina noastră să fie un steag pentru națiuni

Vârstnicul Benjamín De Hoyos

din Cei Șaptezeci

Evanghelia Salvatorului și Biserica Sa restaurată ne oferă multe ocazii ca lumina noastră să fie parte din mărețul steag pentru națiuni.

Cu ani în urmă, în timp ce slujeam în calitate de învățător la seminar, l-am auzit pe unul dintre colegii mei rugându-i pe cursanții lui să mediteze asupra următoarei întrebări: Dacă ați fi trăit în zilele Salvatorului, de ce credeți că L-ați fi urmat ca ucenic al Său? Ei au ajuns la concluzia că aceia care Îl urmează pe Salvator în zilele noastre și se străduiesc să fie ucenicii Săi, ar fi făcut, probabil, același lucru și dacă ar fi trăit în zilele Salvatorului.

De atunci, am meditat asupra acestei întrebări și asupra concluziei lor. Deseori, mă întreb ce aș fi simțit ascultându-L pe Salvatorul Însuși când a spus următoarele în cadrul Cuvântării de pe munte:

„Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.

Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă.

Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:14-16).

Vă puteți imagina cum v-ați fi simțit auzind glasul Salvatorului? De fapt, nu trebuie să ne imaginăm. Pentru noi, faptul de a auzi glasul Domnului a devenit o experiență constantă deoarece, când auzim glasul slujitorilor Săi, este același lucru.

În anul 1838, într-un mesaj asemănător celui oferit în Cuvântarea de pe munte, Domnul a declarat următoarele prin profetul Joseph Smith:

„Pentru că așa se va numi Biserica Mea în ultimele zile, chiar Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

Adevărat, vă spun vouă tuturor: Ridicați-vă și străluciți pentru ca lumina voastră să fie un steag pentru națiuni” (D&L 115:4-5).

Zilele noastre sunt atât de extraordinare, încât i-au fost arătate într-o viziune profetului Isaia; și, el a văzut și a profețit despre aceste zile ale restaurării Bisericii lui Isus Hristos și despre scopul acesteia spunând: „El va înălța un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniții lui Israel, și va aduna pe cei risipiți ai lui Iuda, de la cele patru capete ale pământului” (Isaia 11:12).

Într-un context scriptural, un steag sau un stindard este un drapel în jurul căruia oamenii se adună având același scop. În timpurile străvechi, steagurile erau folosite ca simbol care unifica soldații în timpul bătăliei. Simbolic vorbind, Cartea lui Mormon și Biserica restaurată a lui Isus Hristos sunt steaguri pentru toate națiunile. (Vezi Ghid pentru scripturi, „Steag”, scriptures.lds.org.)

Fără îndoială, unul dintre mărețele steaguri ale acestor zile din urmă este această conferință generală magnifică, unde lucrarea minunată și planul minunat ale Tatălui nostru Ceresc, de a „[realiza] nemurirea și viața veșnică a omului” (Moise 1:39), sunt proclamate continuu.

Faptul că au loc conferințe generale în mod continuu constituie una dintre cele mai importante mărturii ale faptului că noi, în calitate de sfinți din zilele din urmă, „credem în tot ceea ce a revelat Dumnezeu, tot ceea ce revelează El în zilele noastre și credem că El va revela încă multe lucruri mărețe și importante referitoare la Împărăția lui Dumnezeu” (Articolele de credință 1:9).

Așadar, ce lucru a revelat Domnul prin intermediul președintelui Thomas S. Monson, lucru pe care noi trebuie să continuăm să-l facem pentru ca lumina noastră să poată fi un steag pentru națiuni? Care sunt unele dintre cele mai importante lucruri pe care le avem de făcut în acest moment minunat al zidirii Sionului și al adunării Israelului?

Domnul ne-a revelat, întotdeauna, voința Sa „rând după rând, precept după precept, aici puțin și acolo puțin” (2 Nefi 28:30). De aceea, nu trebuie să fim surprinși că pot părea doar lucruri mici datorită naturii lor simple și repetitive, pentru că Domnul ne-a sfătuit deja spunându-ne: „binecuvântați sunt aceia care ascultă de preceptele Mele și-și pleacă urechea la sfatul Meu, căci ei vor învăța înțelepciune; căci celui care primește eu îi voi da mai mult” (2 Nefi 28:30).

Depun mărturie că, învățând „rând după rând, precept după precept, aici puțin și acolo puțin” și ascultând sfatul conducătorilor noștri, vom avea untdelemn pentru lămpile noastre, astfel încât vom putea da altora lumină, așa cum ne-a poruncit Domnul.

Deși sunt multe lucruri pe care le putem face pentru a fi o lumină și un stindard pentru alții, aș vrea să mă concentrez asupra următoarelor trei: respectarea zilei de sabat, grăbirea lucrării de salvare de ambele părți ale vălului și faptul de a preda în modul în care a predat Salvatorul.

Lumina despre care vorbim vine din devotamentul pe care îl acordăm respectării zilei de sabat în Biserică și în cămin; este lumina care crește pe măsură ce ne păstrăm neîntinați de lume; este lumina care vine prin oferirea sacramentelor noastre în ziua Sa sfântă și prin exprimarea devoțiunii noastre Celui Preaînalt – toate acestea dându-ne posibilitatea de a avea întotdeauna Spiritul Său cu noi. Este acea lumină care crește și devine vizibilă când ne întoarcem acasă cu sentimentul de iertare despre care a vorbit președintele Henry B. Eyring la conferința generală precedentă, când a spus: „Dintre toate binecuvântările pe care le putem număra, de departe, una dintre cele mai mărețe este sentimentul de iertare pe care îl avem când luăm din împărtășanie. Vom simți o dragoste mai mare și mai multă apreciere pentru Salvator, al cărui sacrificiu infinit a făcut posibilă curățarea noastră de păcat” („Recunoștința în ziua de sabat”, Liahona, nov. 2016, p. 100).

Când ținem ziua de sabat sfântă și luăm din împărtășanie, nu numai că suntem curățați, ci lumina noastră devine mai strălucitoare.

De asemenea, lumina noastră crește când dedicăm și consacrăm timp pentru a găsi numele strămoșilor noștri, a duce numele lor la templu și a ne învăța familia și pe alte persoane să facă același lucru.

Această muncă sacră din templu și de întocmire a istoriei familiei, muncă la care participă sfinții de ambele părți ale vălului, înaintează mai mult ca niciodată, pe măsură ce sunt construite templele Domnului. Acum, deoarece templele au orare speciale pentru grupuri de familie care vin cu propriile cartonașe pentru rânduieli privind familia, soția mea și cu mine am trăit experiențe minunate slujind în templu împreună cu nepoții noștri și copiii noștri.

Când găsim și ducem nume la templu și când îi învățăm pe alții cum să facă același lucru, noi, împreună, strălucim ca un stindard sau ca un steag.

Faptul de a învăța să predăm așa cum a predat Salvatorul este o altă cale prin care ne putem înălța și putem străluci. Mă bucur împreună cu fiecare persoană care învață cum să predea în modul în care a predat Salvatorul. Permiteți-mi să citesc de pe coperta noului manual pentru predare: „Obiectivul fiecărui învățător de Evanghelie – fiecărui părinte, fiecărui învățător chemat vreodată în mod oficial, fiecărui învățător de acasă și fiecărei învățătoare vizitatoare, precum și al fiecărui ucenic al lui Hristos – este de a preda doctrina pură a Evangheliei, cu ajutorul Spiritului, pentru a ajuta copiii lui Dumnezeu să-și clădească credința în Salvator și să devină mai asemănători Lui” (Să predăm în modul Salvatorului [2016]).

Chiar acum, mii dintre învățătorii noștri credincioși țin sus o lumină, pe măsură ce învață cum să predea în modul în care a predat Salvatorul. În acest context, noile adunări ale consiliului învățătorilor constituie un mod de a ne înălța și a străluci, deoarece respectivii cursanți se adună având ca temă standardul doctrinei lui Hristos, întrucât „cheia predării asemenea Salvatorului constă în faptul de a trăi așa cum a trăit Salvatorul” (Să predăm în modul Salvatorului, p. 4).

Pe măsură ce noi, toți, predăm și învățăm în modul Său și devenim mai asemănători Lui, lumina noastră strălucește mai puternic și nu poate fi ascunsă și devine un steag pentru cei care caută lumina Salvatorului.

Dragii mei frați și dragile mele surori, nu ar trebui și nu se cuvine să ne ascundem lumina. Salvatorul nostru ne-a poruncit să lăsăm lumina noastră să strălucească precum un oraș pe o colină sau ca lumina unui sfeșnic. Pe măsură ce vom face acest lucru, Îl vom preaslăvi pe Tatăl nostru din Cer. Evanghelia Salvatorului și Biserica Sa restaurată ne oferă multe ocazii ca lumina noastră să fie parte din mărețul steag pentru națiuni.

Depun mărturie că Isus Hristos este lumina pe care trebuie s-o reflectăm, în numele lui Isus Hristos, amin.