Selecțiuni din cea de-a 187-a Conferință Generală Bianuală
Binecuvântează-l
pe al nostru profet
O, Tu, Doamne.
Ale lui cuvinte
Pe toți să ne-ajute
Pentru a alege
Doar ce-i bine.
(„Binecuvântează-l pe al nostru profet”, Imnuri, nr. 18, cântat în timpul sesiunii de sâmbătă dimineață)
Timp de mai bine de 50 de ani, relatările emoționante ale președintelui Thomas S. Monson și mărturia sa puternică despre Isus Hristos au făcut parte din conferința generală. Dar, din cauza sănătății tot mai precare, atât președintele Monson, cât și vârstnicul Robert D. Hales, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, au lipsit de la conferință.
Au lipsit, dar nu au fost uitați.
Deși președintele Monson a privit conferința de acasă și vârstnicul Hales a murit liniștit la spital chiar înainte de ultima sesiune, ambii au fost în gândurile noastre în timp ce ne-am rugat pentru ei și influența lor a fost evidentă în timpul cuvântărilor.
Președintele Monson a fost citat de mai mult de doisprezece vorbitori, inclusiv de președintele Russell M. Nelson, care a făcut referire cu precădere la invitația președintelui Monson de la ultima conferință, de a „[studia] în fiecare zi, [rugându-ne], din Cartea lui Mormon și [a cugeta] la ea”.1
Vârstnicul Neil L. Andersen, ultimul vorbitor (vezi pagina 122), a împărtășit comentarii pe care vârstnicul Hales le pregătise pentru conferință, dar pe care nu le-a putut transmite: „Când alegem să avem credință, suntem pregătiți să stăm în prezența lui Dumnezeu”, a scris vârstnicul Hales. Cu siguranță, vârstnicul Hales a ales credința.
Absenți, dar nu în totalitate, președintele Monson și vârstnicul Hales nu s-au aflat la amvon, dar au jucat un rol important în a oferi conferinței însemnătate pentru mulți.
Ne rugăm pentru tine, drag profet
Curaj să-ți dea Domnu-n orice moment.
Și când se va-ncreți a ta frunte
Lumina-ți la fel să se reflecte.
Lumina-ți la fel să se reflecte.
(„Ne rugăm pentru tine”, Imnuri, nr. 17, cântat în timpul sesiunii generale a preoției)