Planul și declarația oficială
Vârstnicul Dallin H. Oaks
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
Declarația despre familie este accentul pe care Domnul îl pune din nou pe adevărurile Evangheliei de care avem nevoie pentru a face față presiunilor actuale la care este supusă familia.
După cum reiese din declarația noastră despre familie, membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă sunt binecuvântați cu o doctrină unică și moduri diferite de a percepe lumea. Participăm și chiar excelăm în multe activități sociale, dar, în anumite privințe, stăm deoparte, în timp ce căutăm să urmăm învățăturile lui Isus Hristos și ale apostolilor Săi, cei din vechime și din zilele noastre.
I.
Într-o pildă, Isus i-a descris pe cei care „[aud] Cuvântul”, dar ajung „neroditori” când acel cuvânt este înecat de „îngrijorările veacului acestuia și înșelăciunea bogățiilor” (Matei 13:22). Mai târziu, Isus l-a mustrat pe Petru pentru că „gândurile [sale] nu [erau] gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor”, declarând: „Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul?” (Matei 16:23, 26). În ultimele Sale învățături din viața muritoare, El le-a spus apostolilor Săi: „Dacă ați fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteți din lume… de aceea vă urăște lumea” (Ioan 15:19; vezi, de asemenea, Ioan 17:14, 16).
În mod asemănător, scrierile primilor apostoli ai lui Isus folosesc în mod frecvent metafora „lumii” [sau veacului] pentru a reprezenta opoziția față de învățăturile Evangheliei. „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia” (Romani 12:2), ne-a învățat apostolul Pavel. „Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 3:19). Și, ne-a avertizat el: „Luați seama ca nimeni să nu vă fure… după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos” (Coloseni 2:8). Apostolul Iacov ne-a învățat că „prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu[.] Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu” (Iacov 4:4).
Cartea lui Mormon folosește des această metaforă a opoziției „lumii”. Nefi a profețit distrugerea inevitabilă a celor care caută „să devină [plăcuți] în ochii lumii” și care caută „lucrurile lumești” (1 Nefi 22:23; vezi, de asemenea, 2 Nefi 9:30). Alma i-a condamnat pe cei care „sunt umflați… în lucrurile deșarte ale lumii” (Alma 31:27). Visul lui Lehi ne arată că cei care caută să se țină de bara de fier, cuvântul lui Dumnezeu, vor avea parte de opoziția lumii. Lehi a văzut că atitudinea ocupanților clădirii mari și spațioase „era batjocoritoare și arătau cu degetul… cu dispreț” (1 Nefi 8:27, 33). În viziunea prin care i s-a interpretat acest vis, Nefi a învățat că această ridiculizare și opoziție veneau de la „mulțimile pământului… [de la] lumea și înțelepciunea … [și] mândria lumii” (1 Nefi 11:34-36).
Care este însemnătatea acestor atenționări și porunci scripturale de a nu fi „ai lumii” sau a poruncii din aceste zile de a „abandona lumea” (D&L 53:2)? Președintele Thomas S. Monson a rezumat aceste învățături: „Trebuie să fim vigilenți într-o lume care s-a îndepărtat foarte mult de tot ce este spiritual. Este important să respingem orice nu este conform standardelor noastre, refuzând să renunțăm la ceea ce ne dorim mai mult: viața veșnică în împărăția lui Dumnezeu”1.
Dumnezeu a creat acest pământ conform planului Său de a le oferi copiilor Săi de spirit un loc în care să aibă experiența vieții muritoare ca un pas necesar spre gloriile pe care El le dorește pentru toți copiii Săi. Deși sunt diferite împărății și glorii, dorința cea mai aprinsă a Tatălui nostru Ceresc pentru copiii Săi este ceea ce președintele Monson a numit „viața eternă în împărăția lui Dumnezeu”, care înseamnă exaltare în familii. Aceasta înseamnă mai mult decât salvare. Președintele Russell M. Nelson ne-a reamintit că, „în planul etern al lui Dumnezeu, salvarea este o problemă personală; [dar] exaltarea este o problemă de familie”2.
Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos și inspirata declarație despre familie, despre care voi vorbi mai târziu, sunt învățături esențiale care să ne îndrume în pregătirea din viața muritoare pentru exaltare. Chiar și atunci când trebuie să trăim cu legi legate de căsătorie și alte tradiții ale unei lumi în declin, cei care țintesc spre exaltare trebuie să facă alegeri personale în viața de familie în acord cu felul Domnului, ori de câte ori acestea diferă de felul lumii.
În această viață muritoare, nu ne aducem aminte ce s-a întâmplat înainte de nașterea noastră, iar acum avem parte de opoziție. Ne dezvoltăm și ne maturizăm spiritual alegând să ne supunem poruncilor lui Dumnezeu într-o succesiune de alegeri drepte. Acestea includ legăminte și rânduieli și pocăință atunci când alegerile noastre sunt greșite. Spre deosebire de aceasta, dacă ne lipsește credința în planul lui Dumnezeu și suntem nesupuși sau ne opunem în mod voit cerințelor Sale, ne privăm de acea creștere și maturizare. Cartea lui Mormon ne învață că „această viață este pentru oameni timpul în care să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeu” (Alma 34:32).
II.
Sfinții din zilele din urmă care înțeleg planul salvării întocmit de Dumnezeu au o perspectivă unică despre lume care îi ajută să vadă motivele pentru care Dumnezeu oferă porunci, caracterul neschimbător al rânduielilor Sale necesare și rolul fundamental al Salvatorului nostru, Isus Hristos. Ispășirea Salvatorului nostru ne eliberează de moarte și, dacă ne pocăim, ne salvează de păcat. Cu o asemenea perspectivă despre lume, sfinții din zilele din urmă au priorități și practici distinctive și sunt binecuvântați cu tăria de a îndura frustrările și durerile vieții muritoare.
În mod inevitabil, acțiunile celor care încearcă să urmeze planul salvării întocmit de Dumnezeu pot duce la neînțelegeri sau chiar la conflict cu membrii familiei sau prietenii care nu cred în principiile lor. Acest conflict va exista mereu. Fiecare generație care a căutat să urmeze planul lui Dumnezeu a avut provocări. În vechime, profetul Isaia le-a oferit încurajare israeliților, spunându-le: „Voi cari cunoașteți neprihănirea, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de ocara oamenilor, și nu tremura de ocările lor” (Isaia 51:7; vezi, de asemenea, 2 Nefi 8:7). Dar, indiferent de motivul conflictului cu cei care nu înțeleg sau nu cred planul lui Dumnezeu, celor care îl înțeleg li se poruncește întotdeauna să aleagă calea Domnului, în loc de calea lumii.
III.
Planul Evangheliei pe care ar trebui să îl urmeze fiecare familie pentru a se pregăti pentru viața eternă și exaltare este rezumat în declarația Bisericii din anul 1995: „Familia: o declarație oficială către lume”3. Afirmațiile sale sunt, evident diferite de unele dintre legile, practicile și propaganda lumii în care trăim. În zilele noastre, cele mai evidente deosebiri sunt concubinajul, căsătoria între persoane de același sex și creșterea copiilor în astfel de relații. Cei care nu cred în sau nu aspiră la exaltare și care sunt cel mai ușor de convins de căile lumii consideră această declarație despre familie ca fiind un set de reguli care ar trebui schimbate. Spre deosebire de aceștia, sfinții din zilele din urmă afirmă că declarația despre familie definește tipul de relație de familie în care poate avea loc cea mai importantă parte a dezvoltării noastre eterne.
Am fost martorii unei rapide și crescânde acceptări publice a concubinajului și a căsătoriei între persoanele de același sex. Propaganda media și educația care susțin aceste practici și chiar cerințele profesionale prezintă provocări dificile pentru sfinții din zilele din urmă. Trebuie să încercăm să punem în echilibru cerințele de a urma legea Evangheliei în viețile și învățăturile noastre și faptul de a căuta să arătăm dragoste pentru toți.4 În acest proces, uneori avem parte de ceea ce Isaia a numit „ocara oamenilor”, dar de care nu trebuie să ne temem.
Sfinții din zilele din urmă convertiți cred că declarația despre familie, emisă acum aproape un sfert de secol și tradusă deja în foarte multe limbi, este accentul pe care Domnul îl pune din nou pe adevărurile Evangheliei de care avem nevoie pentru a face față presiunilor actuale la care este supusă familia. Două exemple sunt căsătoria între persoane de același sex și concubinajul. La doar 20 ani după emiterea declarației despre familie, Curtea Supremă a Statelor Unite a autorizat căsătoria între persoane de același sex, anulând miile de ani în care căsătoria era limitată doar la uniunea dintre un bărbat și o femeie. În Statele Unite, procentajul alarmant de copii născuți dintr-o mamă care nu este căsătorită cu tatăl a crescut treptat: 5 procente în 19605, 32 de procente în 19956, iar, acum, 40 de procente.7
IV.
Declarația despre familie începe afirmând: „Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este rânduită de Dumnezeu, familia fiind esențială pentru planul Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Lui”. De asemenea, afirmă că „faptul că un om este bărbat sau femeie reprezintă o caracteristică fundamentală pentru scopul și identitatea individului în existența lui premuritoare, muritoare și eternă”. În continuare, afirmă „că Dumnezeu a poruncit ca sacrele puteri de procreare să fie întrebuințate numai între bărbat și femeie, căsătoriți legal ca soț și soție.
Proclamația afirmă datoria continuă a soțului și a soției de a se înmulți și a umple pământul și „[responsabilitatea lor] sacră, aceea de a se iubi și de a se îngriji unul de celălalt și de copiii lor… Copiii au dreptul de a se naște din părinți căsătoriți și au dreptul de a fi crescuți de un tată și de o mamă care-și onorează jurămintele căsătoriei cu totală fidelitate”. Avertizează ferm împotriva abuzului față de soție, soț sau copii și afirmă că „fericirea în familie poate fi obținută cel mai bine atunci când aceasta se bazează pe învățăturile Domnului Isus Hristos”. În cele din urmă, face apel la conducători „să promoveze acele lucruri menite să mențină și să întărească familia ca unitate fundamentală a societății”.
În anul 1995, președintele Bisericii și alți 14 apostoli ai Domnului au emis aceste declarații doctrinale importante. Fiind unul dintre cei șapte apostoli încă în viață dintre apostolii de atunci, simt că am obligația să împărtășesc ceea ce a dus la declarația despre familie, pentru a-i informa pe cei care o au în vedere.
Conducătorii Bisericii au primit inspirația care a identificat nevoia unei declarații despre familie acum mai bine de 23 de ani. A fost o surpriză pentru unii care credeau că adevărurile doctrinare despre căsătorie și familie erau bine înțelese fără a trebui să fie reafirmate.8 Totuși, am simțit îndemnul și am trecut la treabă. Subiectele au fost identificate și discutate de membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli timp de aproape un an. Conținutul a fost propus, analizat și modificat. Am continuat să-L implorăm pe Domnul în rugăciune pentru a ne inspira să știm ce să spunem și cum să o spunem. Am învățat „rând după rând, precept după precept”, așa cum a promis Domnul (D&L 98:12).
În timpul acestui proces revelator, Primei Președinții, care supervizează și promulgă învățăturile și doctrina Bisericii, i s-a prezentat un text propus. După ce Prima Președinție a făcut alte modificări, declarația despre familie a fost anunțată de președintele Bisericii, Gordon B. Hinckley. În adunarea femeilor de pe 23 septembrie 1995, el a prezentat declarația cu aceste cuvinte: „Având în vedere nenumăratele sofisme care sunt prezentate drept adevăruri, atât de multe minciuni cu privire la standarde și valori și atât de multe ademeniri și ispite de a fi infectați cu virusul lumesc, am simțit că trebuie să avertizăm și să prevenim”9.
Depun mărturie că declarația despre familie este o afirmație despre adevărul etern, voia Domnului pentru copiii Săi care caută viața eternă. A stat la baza învățăturilor și practicilor Bisericii în ultimii 25 de ani și va continua să facă acest lucru în viitor. Tratați-o ca atare, predați despre ea, trăiți în acord cu ea și veți fi binecuvântați în strădania dumneavoastră de a avea viața eternă.
Acum patruzeci de ani, președintele Ezra Taft Benson ne-a învățat că „fiecare generație are încercările sale și ocazia sa de a se ridica și a dovedi că este demnă”10. Cred că atitudinea noastră cu privire la declarația despre familie și felul în care o folosim este una dintre încercările acestei generații. Mă rog ca toți sfinții din zilele din urmă să rămână fermi în această încercare.
Închei cu învățăturile președintelui Gordon B. Hinckley, rostite la doi ani după ce a fost anunțată declarația despre familie. El a spus: „Văd un viitor minunat într-o lume nesigură. Dacă ne vom agăța de valorile noastre, dacă vom clădi pe moștenirea noastră, dacă vom umbla cu credință înaintea Domnului, dacă, pur și simplu, vom trăi în acord cu Evanghelia, vom fi binecuvântați într-un mod extraordinar și minunat. Vom fi priviți ca fiind un popor neobișnuit care a găsit cheia unei fericiri neobișnuite”11.
Mărturisesc despre adevărul și importanța declarației despre familie revelată de Domnul Isus Hristos apostolilor Săi pentru exaltarea copiilor lui Dumnezeu (vezi Doctrină și legăminte 131:1-4), în numele lui Isus Hristos, amin.