Nu vă temeți să faceți bine

Președintele Henry B. Eyring

primul consilier în Prima Președinție

Domnul ne spune că, atunci când stăm cu credință pe stânca Sa, îndoiala și teama sunt diminuate, iar dorința de a face bine crește.

Dragii mei frați și dragile mele surori, mă rog cu umilință ca Spiritul Domnului să fie cu noi în timp ce vă vorbesc astăzi. Inima mea este plină de recunoștință față de Domnul, a cărui Biserică este aceasta, recunoștință pentru inspirația pe care am simțit-o în rugăciunile noastre fierbinți, cuvântările inspirate și cântecele angelice din cadrul acestei conferințe.

În luna aprilie a acestui an, președintele Thomas S. Monson ne-a transmis un mesaj care a impresionat profund inimile oamenilor din lumea întreagă, inclusiv pe a mea. Dânsul a vorbit despre puterea Cărții lui Mormon. Ne-a îndemnat să o studiem, să cugetăm asupra ei și să punem în practică învățăturile ei. Dânsul ne-a promis că, dacă dedicăm timp, în fiecare zi, pentru a studia din Cartea lui Mormon și a cugeta asupra ei și dacă ținem poruncile pe care le cuprinde, vom dobândi o mărturie vitală despre adevărul ei și mărturia despre Hristos cel Viu, care rezultă dacă facem aceste lucruri, ne va conduce în siguranță prin momentele de încercare. (Vezi „Puterea Cărții lui Mormon”, Liahona, mai 2017, p. 86–87.)

Asemenea multora dintre dumneavoastră, am auzit cuvintele profetului, ca fiind glasul Domnului care-mi vorbea. De asemenea, la fel ca mulți dintre dumneavoastră, am hotărât să mă supun acelor cuvinte. De când eram tânăr băiat, am dobândit mărturia că, într-adevăr, Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu, că Tatăl și Fiul i-au apărut lui Joseph Smith și au vorbit cu el și că apostolii din vechime au venit la profetul Joseph pentru a restaura cheile preoției în Biserica Domnului.

Având această mărturie, am citit în fiecare zi din Cartea lui Mormon, timp de mai bine de 50 de ani. Pentru că am făcut acest lucru, puteam, în mod rezonabil, să mă gândesc că acele cuvinte ale președintelui Monson erau pentru altcineva. Totuși, asemenea multora dintre dumneavoastră, am simțit că încurajarea profetului și promisiunea sa mă invită să fac un efort mai mare. Mulți dintre dumneavoastră ați făcut ceea ce am făcut eu: v-ați rugat cu intenție sporită, ați meditat asupra scripturilor cu mai multă atenție și ați încercat să faceți mai multe eforturi de a-L sluji pe Domnul și pe alții în numele Lui.

Pentru mine și pentru mulți dintre dumneavoastră, rezultatul a fost cel promis de profet. Aceia dintre noi care am acceptat acest sfat inspirat am auzit Spiritul mai limpede. Am găsit o putere mai mare de a rezista ispitei și am simțit o credință mai mare în Isus Hristos cel Înviat, în Evanghelia Sa și în Biserica Sa vie.

Într-o vreme în care dezordinea sporește în lume, acele creșteri ale mărturiei au eliminat îndoiala și teama și ne-au adus sentimente de pace. Faptul că am ascultat sfatul președintelui Monson a avut alte două consecințe minunate în viața mea. Prima, Spiritul pe care dânsul L-a promis a determinat un optimism în legătură cu ceea ce se va întâmpla în viitor, chiar în timp ce tulburarea din lume pare să crească. Și, a doua, Domnul mi-a oferit mie – și dumneavoastră – capacitatea de a simți mai puternic dragostea Sa față de cei aflați în necaz. Noi am simțit o creștere a dorinței de a merge să salvăm alți oameni. Acea dorință a fost principiul central al slujirii și al învățăturii președintelui Monson.

Domnul a promis dragoste pentru alții și curaj profetului Joseph Smith și lui Oliver Cowdery atunci când sarcinile care stăteau înaintea lor puteau părea copleșitoare. Domnul a spus că acel curaj de care aveau nevoie avea să vină din credința lor în El, ca stâncă a lor:

„Nu vă temeți să faceți bine fiii Mei, căci ceea ce semănați, aceea veți culege; de aceea, dacă semănați bine, veți culege, de asemenea, bine, drept răsplata voastră.

De aceea, nu te teme turmă mică; faceți bine; lăsați pământul și iadul să se unească împotriva voastră, pentru că, dacă voi sunteți zidiți pe piatra Mea, ei nu pot birui.

Iată, Eu nu te condamn pe tine; du-te și să nu mai păcătuiești; îndeplinește cu seriozitate lucrarea pe care Eu ți-am poruncit-o.

Întoarce-te către Mine în fiecare gând; nu te îndoi, nu te teme.

Privește rănile care Mi-au străpuns coasta şi, de asemenea, semnele cuielor din mâinile și picioarele Mele; fii credincios, păzește poruncile Mele și vei moșteni împărăția cerurilor” (D&L 6:33–37).

Domnul le-a spus conducătorilor pe care i-a numit El să restaureze Biserica și ne spune nouă că, atunci când stăm cu credință pe stânca Sa, îndoiala și teama sunt diminuate, iar dorința de a face bine crește. Când acceptăm invitația președintelui Monson de a sădi adânc în inimile noastre mărturia despre Isus Hristos, noi dobândim puterea, dorința și curajul de a merge să-i ajutăm pe alții fără a ne preocupa de nevoile proprii.

Am văzut acea credință și acel curaj de multe ori, când sfinți din zilele din urmă credincioși au înfruntat încercări teribile. De exemplu, eram în Idaho când barajul Teton s-a rupt în data de 5 iunie 1976. Un zid de apă s-a revărsat. Mii de oameni și-au părăsit căminele. Mii de case și de afaceri au fost distruse. În mod miraculos, au murit mai puțin 15 de oameni.

Ceea ce am văzut acolo, am văzut ori de câte ori sfinții din zilele din urmă stau neclintiți pe stânca mărturiei despre Isus Hristos. Deoarece nu se îndoiesc că El veghează asupra lor, nu au teamă. Ignoră propriile încercări pentru a merge să-i aline pe alții. Și fac acest lucru datorită dragostei pe care o au pentru Domnul și nu cer nicio recompensă.

De exemplu, când barajul Teton s-a rupt, un cuplu de sfinți din zilele din urmă călătorea la mulți kilometri depărtare de căminul lor. De îndată ce au auzit știrea la radio, s-au grăbit să se întoarcă la Rexburg. În loc să se ducă la casa lor să vadă dacă a fost distrusă, ei au mers să-l caute pe episcopul lor. Acesta era într-o clădire din care erau conduse eforturile de recuperare. El ajuta la direcționarea miilor de voluntari care soseau în autobuze galbene, folosite pentru transportul elevilor.

Cuplul s-a apropiat de episcop și au spus: „Tocmai ne-am întors. Stimate episcop, unde putem merge să ajutăm?”. El le-a dat numele unei familii. Acel cuplu a îndepărtat nămolul și apa din multe case. Au muncit din zori și până noaptea timp de multe zile. În sfârșit, au făcut o pauză, să meargă să vadă în ce stare era propria lor casă. Ea fusese luată de torentul de ape, fără să rămână nimic de curățat. Prin urmare, s-au întors repede pentru a merge înapoi, la episcopul lor. Ei au întrebat: „Stimate episcop, ai pe cineva pe care să-l putem ajuta?”.

Acel miracol al curajului plin de calm și al carității – dragostea pură a lui Hristos – a fost repetat de-a lungul anilor în întreaga lume. S-a petrecut în zilele îngrozitoare ale persecuțiilor și încercărilor din vremea profetului Joseph Smith în Missouri. S-a petrecut când Brigham Young a condus exodul din Nauvoo și, apoi, i-a chemat pe sfinți în locuri pustii din tot vestul Statelor Unite, pentru a se ajuta unul pe altul la întemeierea Sionului pentru Domnul.

Dacă citiți înregistrările din jurnalul acelor pionieri, puteți vedea credința înlocuind în mod miraculos îndoiala și teama. Și citiți despre sfinți care își neglijează propriile interese pentru a ajuta pe altcineva în numele Domnului, înainte de a se întoarce la propriile turme sau la propriile câmpuri nearate.

Am văzut același miracol doar cu câteva zile în urmă la distrugerile provocate de uraganul Irma în Puerto Rico, insula Saint Thomas și Florida, unde sfinții din zilele din urmă au colaborat cu reprezentații altor biserici, grupuri din comunitățile locale și organizații naționale pentru a începe eforturile de îndepărtare a efectelor uraganului.

La fel ca prietenii mei din Rexburg, un cuplu care nu face parte din Biserică, din Florida, s-a concentrat asupra ajutorului oferit comunității și nu asupra muncii pentru proprietatea proprie. Când câțiva vecini sfinți din zilele din urmă s-au oferit să ajute la înlăturarea celor doi copaci mari care le blocau aleea ce duce la garaj, ei au explicat că se simțiseră copleșiți și, de aceea, se hotărâseră să-și concentreze eforturile asupra altora, având credință că Domnul le va oferi ajutorul de care aveau nevoie la propria casă. Soțul a împărtășit apoi că, înainte ca membrii Bisericii noastre să ajungă și să le ofere ajutor, cuplul se rugase. Ei primiseră răspuns că ajutorul avea să vină. Ajutorul a venit la câteva ore de la primirea acelei asigurări.

Am auzit un zvon că unii oameni au început să-i numească „Îngerii galbeni” pe sfinții din zilele din urmă care poartă tricourile galbene cu emblema „Mâinile care ajută”. O femeie sfântă din zilele din urmă și-a dus mașina la reparat și omul care o ajuta i-a descris „experiența spirituală” pe care a trăit-o când oameni purtând tricouri galbene au îndepărtat copaci din curtea lui și, apoi, a spus el, „au intonat un cântec despre a fi un copil al lui Dumnezeu”.

O altă persoană din Florida – care, de asemenea, nu face parte din Biserica noastră – a relatat că sfinții din zilele din urmă au venit la casa ei când lucra în curtea ei devastată și se simțea copleșită, îi era prea cald și era aproape să plângă. Voluntarii au făcut, după cum a spus ea, „un miracol adevărat”. Ei au slujit nu doar cu hărnicie, ci și cu râsete și zâmbete, fără să accepte nimic în schimb.

Am văzut acea hărnicie și am auzit acele râsete când, într-o zi de sâmbătă, târziu, am stat de vorbă cu un grup de sfinți din zilele din urmă în Florida. Voluntarii s-au oprit din munca lor de curățare destul timp să-mi permită să strâng câteva mâini. Au spus că, doar cu o seară înainte, 90 de membri ai țărușului lor din Georgia au elaborat un plan de a se alătura acțiunilor de salvare din Florida.

Ei au plecat din Georgia la ora 4:00 dimineața, au condus ore întregi, au lucrat în timpul zilei și al nopții și au planificat să lucreze din nou ziua următoare.

Mi-au vorbit despre acest lucru cu zâmbete și bună dispoziție. Singurul stres pe care am simțit că îl aveau era că doreau să nu li se mai mulțumească, astfel încât să se poată întoarce la muncă. Președintele de țăruș repornise drujba și lucra la un copac doborât și un episcop îndepărta trei ramuri în timp ce noi am urcat în mașină pentru a merge la următoarea echipă de salvare.

Mai devreme în acea zi, în timp ce porneam mașina pentru a pleca dintr-un alt loc, un om s-a apropiat de mașină, și-a scos pălăria și ne-a mulțumit pentru voluntari. El a spus: „Nu sunt membru al Bisericii dumneavoastră. Nu pot să cred ce ați făcut pentru noi. Dumnezeu să vă binecuvânteze”. Voluntarul SZU care stătea lângă el în tricoul său galben, a zâmbit și a ridicat din umeri, ca și când nu merita laude.

În timp ce voluntarii din Georgia veniseră să-l ajute pe acest om căruia nu-i venea să creadă, sute de sfinți din zilele din urmă din acea parte foarte devastată a Floridei merseseră sute de kilometri spre sud, în alt loc din Florida, unde auziseră că oamenii au fost mai grav afectați.

În acea zi, mi-am amintit și am înțeles mai bine cuvintele profetice ale lui Joseph Smith: „Un om plin de dragostea lui Dumnezeu nu se mulțumește să-și binecuvânteze doar familia lui, ci dragostea lui se extinde asupra întregii lumi, fiind dornic să binecuvânteze întreaga rasă umană” (Învățături ale președinților Bisericii: Joseph Smith [2007], p. 450).

Vedem această dragoste în viețile sfinților din zilele din urmă de pretutindeni. De fiecare dată când are loc un eveniment tragic oriunde în lume, sfinți din zilele din urmă donează și se oferă voluntari în eforturile umanitare ale Bisericii. O solicitare de voluntari este rareori necesară. De fapt, în unele ocazii, a trebuit să-i rugăm pe cei care se oferiseră voluntari să aștepte și să nu călătorească spre locul în care era necesar ajutorul până când cei care conduceau munca erau pregătiți să-i primească.

Dorința de a binecuvânta este rodul oamenilor care dobândesc o mărturie despre Isus Hristos, Evanghelia Sa, Biserica Sa restaurată și profetul Său. De aceea, oamenii Domnului nu se îndoiesc și nu se tem. De aceea, misionarii se oferă ca voluntari pentru a sluji în fiecare colț al lumii. De aceea, părinții se roagă împreună cu copiii lor pentru alții. De aceea, conducătorii Bisericii îi invită pe tineri să accepte cu sinceritate cererea președintelui Monson de a studia Cartea lui Mormon în profunzime. Rodul nu se datorează faptului că sunt îndemnați de conducători, ci faptului că tinerii și membrii acționează în acord cu propria credință. Acea credință pusă în acțiune, care necesită sacrificiu altruist, aduce schimbarea în inimă care le permite să simtă dragostea lui Dumnezeu.

Totuși, inimile noastre rămân schimbate doar atâta timp cât continuăm să urmăm sfatul profetului. Dacă ne oprim din încercare după doar un efort semnificativ, schimbarea se va pierde.

Sfinții din zilele din urmă credincioși au sporit credința lor în Domnul Isus Hristos, în faptul că, într-adevăr, Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu și în restaurarea cheilor preoției în Biserica Sa adevărată. Această mărturie sporită ne-a oferit curaj mai mare și grijă față de alți copii ai lui Dumnezeu. Dar încercările și ocaziile care stau înaintea noastră vor cere chiar mai mult.

Nu putem anticipa detaliile, dar cunoaștem, în general, ce se va întâmpla în viitor. Știm că în zilele din urmă, lumea va fi tulburată. Știm că în timpul oricărui necaz care va veni, Domnul îi va conduce pe sfinții din zilele din urmă credincioși să ducă Evanghelia lui Isus Hristos la fiecare națiune, neam, limbă și popor. Și știm că ucenicii adevărați ai Domnului vor fi demni și pregătiți să-L primească atunci când El va veni din nou. Nu trebuie să ne temem.

Astfel, deși am zidit deja credință și curaj în inimile noastre, Domnul așteaptă mai mult de la noi – și de la generațiile care vor veni după noi. Ei vor trebui să fie mai puternici spiritual și mai curajoși pentru că vor face lucruri chiar mai mari și mai grele decât am făcut noi. Și ei se vor confrunta cu opoziție sporită din partea dușmanului sufletelor noastre.

Calea pentru a avea optimism în viitor a fost oferită de Domnul: „Întoarce-te către Mine în fiecare gând; nu te îndoi, nu te teme” (D&L 6:36). Preşedintele Monson ne-a spus cum să facem acest lucru. Trebuie să cugetăm asupra Cărții lui Mormon și asupra cuvintelor profeților și să le punem în practică. Să ne rugăm întotdeauna. Să fim credincioşi. Să-L slujim pe Domnul cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată tăria noastră. Trebuie să ne rugăm cu toată puterea inimii noastre ca să primim darul carității, dragostea pură a lui Hristos (vezi Moroni 7:47–48). Și mai presus de orice, trebuie să fim consecvenți și persistenți în urmarea sfatului profetic.

Când calea este grea, ne putem baza pe promisiunea Domnului – promisiune pe care președintele Monson ne-a reamintit-o când a citat deseori aceste cuvinte ale Salvatorului: „Acolo unde vă primește pe voi, Eu, de asemenea, voi fi, pentru că Eu voi merge în fața voastră. Voi fi la dreapta voastră și la stânga voastră și Spiritul Meu va fi în inima voastră și îngerii mei în jurul vostru pentru a vă susține” (D&L 84:88).

Depun mărturie că Domnul merge în fața dumneavoastră oricând sunteți angajați în lucrarea Sa. Uneori, dumneavoastră veți fi îngerul pe care Domnul îl va trimite să-i susțină pe alții. Alteori, dumneavoastră veți fi cel înconjurat de îngeri care vă vor susține. Dar, întotdeauna, veți avea Spiritul Său în inima dumneavoastră, așa cum vi s-a promis în fiecare adunare de împărtășanie. Trebuie doar să țineți poruncile Sale.

Cele mai bune zile sunt în viitorul împărăției lui Dumnezeu pe pământ. Opoziția ne va întări credința în Isus Hristos, așa cum a făcut începând din vremea profetului Joseph Smith. Credința învinge întotdeauna frica. Lucrând împreună suntem uniți. Și rugăciunile dumneavoastră pentru cei aflați în nevoie sunt auzite de un Dumnezeu iubitor care răspunde la ele. El nici nu ațipește, nici nu doarme.

Vă depun mărturie că Dumnezeu Tatăl trăiește și dorește să veniți acasă, la El. Aceasta este Biserica adevărată a Domnului Isus Hristos. El vă cunoaște, vă iubește, veghează asupra dumneavoastră. El a ispășit pentru păcatele dumneavoastră și ale mele și pentru păcatele tuturor copiilor Tatălui Ceresc. Singura cale spre viața eternă este aceea de a-L urma pe El în viața dumneavoastră și în slujirea pe care o oferiți altora.

Mărturisesc astfel și vă las binecuvântarea mea și dragostea mea. În numele sacru al lui Isus Hristos, amin.