Nevoile celor de lângă noi
Bonnie L. Oscarson
președinta generală a Tinerelor Fete
Unele dintre cele mai importante nevoi pe care le putem împlini sunt cele din cadrul propriilor familii, printre prietenii noștri și în episcopiile și comunitățile noastre.
În ultima perioadă, am fost martori la numeroase dezastre naturale în Mexic, Statele Unite, Asia, regiunea Caraibe și Africa. Acestea au dezvăluit cele mai bune calități ale oamenilor pe măsură ce mii de persoane au acționat pentru a-i ajuta pe cei aflați în pericol sau la nevoie și care au suferit pierderi. Am fost încântată să văd tinere fete din Texas și Florida, care, printre mulți alții, au îmbrăcat tricouri galbene „O mână de ajutor de la mormoni” și ajută la curățarea caselor de dărâmăturile cauzate de uraganele recente. Alte mii v-ați duce bucuroși la locurile cele mai afectate dacă acestea nu ar fi așa departe de dumneavoastră. În schimb, ați făcut donații generoase pentru a alina suferința. Generozitatea și compasiunea dumneavoastră ne inspiră și sunt ca cele ale lui Hristos.
Astăzi, doresc să menționez un aspect al slujirii pe care îl consider important pentru toți – indiferent unde ne-am afla. Pentru aceia dintre noi care am privit știrile despre evenimentele recente și nu am știut ce să facem, este posibil ca răspunsul să fie chiar în fața noastră.
Salvatorul ne-a învățat: „Fiindcă oricine va voi să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va mântui”1. Președintele Thomas S. Monson a spus despre această scriptură următoarele: „Eu cred că Salvatorul ne spune că, dacă nu ne pierdem pe noi înșine în slujire față de alții, nu avem un scop măreț în viață. Cei care trăiesc doar pentru ei înșiși se ofilesc în cele din urmă și își pierd, la figurat, viețile, în timp ce aceia care se pierd în slujire față de alții cresc și înfloresc – și își salvează, într-adevăr, viețile”2.
Facem parte dintr-o cultură în care ne concentrăm, din ce în ce mai mult, la micul ecran din mâinile noastre decât asupra oamenilor din jurul nostru. Acum trimitem mesaje pe telefon și pe rețelele de socializare în loc să privim pe cineva în ochi și să zâmbim sau, mai mult, să avem o conversație față în față. Suntem deseori mai preocupați de numărul persoanelor care ne urmăresc sau ne dau like pe rețelele de socializare decât de faptul de a ne pune brațul pe umărul unui prieten și a-i arăta dragoste, grijă și interes adevărat. Oricât de utilă ar fi tehnologia modernă pentru a răspândi mesajul Evangheliei lui Isus Hristos și a ne ajuta să păstrăm legătura cu membrii familiei și prietenii, dacă nu suntem atenți la cum ne folosim dispozitivele, și noi putem să începem să ne concentrăm doar asupra noastră și să uităm că esența faptului de a trăi conform Evangheliei este slujirea.
Am o dragoste mare pentru aceia dintre dumneavoastră care sunteți adolescenți sau tineri adulți și am credință în dumneavoastră. Am văzut și am simțit dorințele dumneavoastră de a sluji și de a aduce o schimbare în lume. Cred că majoritatea membrilor consideră că slujirea este esența propriilor legăminte și a calității de ucenic. Dar, cred, de asemenea, că, uneori, este ușor să pierdem unele dintre cele mai mari ocazii de a le sluji altora, pentru că ne lăsăm distrași sau căutăm modalități mărețe de a schimba lumea și nu vedem că unele dintre cele mai importante nevoi pe care le putem împlini sunt cele din cadrul propriilor familii, printre prietenii noștri și în episcopiile și comunitățile noastre. Suntem impresionați când vedem suferința și marile nevoi pe care le au cei aflați departe, dar este posibil să nu observăm că, în clasa noastră, stând lângă noi, este cineva care are nevoie de prietenia noastră.
Sora Linda K. Burton a relatat povestirea despre o președintă a Societății de Alinare la nivel de țăruș care, colaborând cu alții, a adunat pături pentru cei nevoiași în anii 1990. „Ea și fiica ei au condus un camion plin cu aceste pături din Londra la Kosovo. Pe drumul spre casă, ea a primit un îndemn spiritual de neconfundat, care a impresionat-o profund. Îndemnul a fost acesta: «Ceea ce ai făcut este un lucru foarte bun. Acum, du-te acasă, mergi de-a lungul străzii și slujește aproapelui tău!»”3.
Ce contează dacă salvăm lumea, dar neglijăm nevoile celor care sunt cel mai aproape de noi și ale celor pe care îi iubim cel mai mult? Ce importanță mai are rezolvarea problemelor lumii dacă oamenii din jurul nostru se chinuie și noi nu observăm? Este posibil ca Tatăl Ceresc să îi fi pus cel mai aproape de noi pe cei care au nevoie de noi, știind că noi suntem cei mai potriviți pentru a le împlini nevoile.
Toată lumea poate găsi modalități de a oferi slujire la fel cum a oferit Hristos. Consiliera mea, sora Carol F. McConkie, mi-a povestit recent despre nepoata dânsei de 10 ani, Sarah, care, atunci când a înțeles că mama ei este bolnavă, a decis singură să ajute. A trezit-o pe sora ei mai mică, a ajutat-o să se îmbrace, să se spele pe dinți, să-și aranjeze părul și să ia micul dejun pentru ca mama ei să se poată odihni. Ea a realizat aceste simple fapte de slujire în liniște, fără să i se ceară acest lucru, deoarece a văzut că este nevoie de ajutor și a dorit să facă acest lucru. Sarah nu doar că a binecuvântat-o pe mama ei, dar sunt sigură că ea a simțit bucurie știind că a ușurat povara cuiva drag și, astfel, și-a întărit și relația cu sora ei. Președintele James E. Faust a spus: „Slujirea oferită altora poate începe la aproape orice vârstă… Nu trebuie să fie cea mai măreață formă de slujire și este cea mai nobilă când este realizată în familie”4.
Voi, dragi copii, înțelegeți cât de important este pentru părinții voștri și membrii familiei să căutați moduri de a sluji acasă? Pentru aceia dintre dumneavoastră care sunt adolescenți, întărirea și slujirea membrilor familiei voastre trebuie să fie printre cele mai mari priorități dacă doriți să căutați modalități de a schimba lumea. Faptul de a arăta bunătate și grijă față de frații, surorile și părinții voștri ajută la crearea unei atmosfere de unitate, iar Spiritul este invitat în casă. Schimbarea lumii începe cu faptul de a vă întări familia.
Un alt aspect asupra căruia ne-am putea concentra slujirea ar putea fi acela de a sluji familiilor din episcopia noastră. Uneori, copiii noștri ne întreabă: „De ce trebuie să mă duc la activitatea comună a Tinerilor Băieți și Tinerelor Fete? Nu beneficiez de mai nimic”.
Dacă ar fi ca, în acel moment, să ofer un sfat inspirat ca părinte aș răspunde: „Ce te face să crezi că mergi la activitatea comună a Tinerilor Băieți și Tinerelor Fete pentru ceea ce poți tu să beneficiezi?”.
Dragii mei tineri prieteni, vă pot garanta că la fiecare întâlnire a Bisericii va fi o persoană care se simte singură, care trece prin dificultăți și are nevoie de un prieten sau care nu consideră că locul ei este acolo. Aveți ceva important cu care puteți contribui la fiecare adunare sau activitate și Domnul dorește ca voi să vă uitați în jur la semenii voștri și, apoi, să le slujiți cum ar face-o El.
Vârstnicul D. Todd Christofferson ne-a învățat: „Un motiv major pentru care Domnul are o Biserică este de a crea o comunitate de sfinți care să se susțină unii pe alții pe «calea strâmtă și îngustă care duce până la viața veșnică»”. Dânsul a continuat spunând: „Această religie nu ne învață că trebuie să ne preocupăm doar de noi; ci cu toții suntem chemați să slujim. Noi suntem ochii, mâinile, capul, picioarele și celelalte membre ale trupului lui Hristos”5.
Este adevărat că participăm la adunările noastre săptămânale la Biserică pentru a lua parte la rânduieli, a învăța doctrina și a fi inspirați, dar un alt motiv important de a participa este acela ca, în calitate de familie la nivel de episcopie și de ucenici ai Salvatorului Isus Hristos, să ne îngrijim unul de celălalt, să ne încurajăm unul pe celălalt și să găsim modalități de a ne sluji și întări unul pe celălalt. Noi nu trebuie doar să primim și să luăm ceea ce ni se oferă la Biserică; este nevoie să oferim și să furnizăm. Dragi tinere fete și dragi tineri băieți, data viitoare când participați la o activitate comună a Tinerilor Băieți și Tinerelor Fete, în loc să vă luați telefonul să vedeți ce fac prietenii voștri, opriți-vă, uitați-vă în jur și întrebați-vă: „Cine are nevoie de mine astăzi?”. Puteți fi cheia prin care se ajunge la un alt tânăr, având o influență pozitivă în viața lui sau prin care poate fi încurajat un prieten care suferă în tăcere.
Rugați-L pe Tatăl vostru Ceresc să vi-i arate pe cei din jurul vostru care au nevoie de ajutorul vostru și să vă inspire pentru a ști cum să le slujiți cel mai bine. Amintiți-vă că, de cele mai multe ori, Salvatorul le-a slujit oamenilor pe rând.
Nepotul nostru Ethan are 17 ani. În această vară, am fost profund impresionată când mi-a spus că, inspirat de exemplul mamei lui, el se roagă zilnic pentru a avea ocazia de a sluji cuiva. Pe măsură ce am petrecut un timp cu familia lui, am observat că Ethan are răbdare, dragoste și bunătate față de frații și surorile sale, își ajută părinții și caută modalități de a-i ajuta pe alții. Am fost impresionată văzând cât de atent este cu cei din jurul său și de dorința lui de a le sluji. El este un exemplu pentru mine. Făcând ceea ce face Ethan – adică invitându-L pe Domnul să ne ajute să găsim modalități de a sluji – îi vom permite Spiritului să ne deschidă ochii pentru a vedea nevoile celor din jurul nostru, a-l vedea pe „cel” care are nevoie de ajutorul nostru în acea zi și a ști cum să-i slujim acelei persoane.
În afara slujirii membrilor familiei și ai episcopiei, căutați ocazii de a sluji în cartierul și în comunitatea dumneavoastră. Deși uneori suntem rugați să ajutăm după ce a avut loc un mare dezastru, noi suntem încurajați să căutăm zilnic ocazii, în zonele noastre, de a-i înălța și ajuta pe cei aflați la nevoie. Am fost instruită recent de un președinte de zonă care slujește într-o țară cu multe încercări de natură temporală, că cea mai bună modalitate de a le sluji celor aflați la nevoie din alte părți ale lumii este de a plăti o donație de post generoasă, de a contribui la Fondul de ajutor umanitar al Bisericii și de a căuta modalități de a le sluji celor din comunitatea noastră, oriunde am locui. Imaginați-vă cum ar fi binecuvântată întreaga lume dacă toți ar urma acest sfat!
Dragi frați și surori și, în special, dragi tineri, pe măsură ce vă străduiți să deveniți mai asemănători Salvatorului Isus Hristos și să trăiți potrivit legămintelor dumneavoastră, veți continua să fiți binecuvântați cu dorințe de a ușura suferința și de a-i ajuta pe cei mai puțin norocoși. Amintiți-vă că unele dintre nevoile cele mai mari ar putea fi chiar acelea din fața dumneavoastră. Începeți-vă slujirea în propriul cămin și în propria familie. Acestea sunt relațiile care pot fi eterne. Chiar dacă – poate, în special dacă – situația familiei dumneavoastră nu este prea bună, puteți găsi modalități de a sluji, de a înălța și de a întări. Începeți acolo unde sunteți, iubiți-i așa cum sunt și pregătiți-vă pentru familia pe care vreți s-o aveți în viitor.
Rugați-vă să fiți ajutați să recunoașteți familiile din episcopia dumneavoastră care au nevoie de dragoste și încurajare. În loc să participăm la adunările Bisericii întrebându-ne „De ce pot beneficia în urma acestei adunări?”, să ne gândim: „Cine are nevoie de mine astăzi? Cum pot contribui?”.
Pe măsură ce îi binecuvântați pe membrii familiei și ai episcopiei dumneavoastră, căutați modalități de a-i binecuvânta pe cei din comunitățile dumneavoastră locale. Fie că aveți mai mult timp să slujiți sau că puteți oferi doar câteva ore pe lună, eforturile dumneavoastră vor binecuvânta vieți și vă vor binecuvânta și pe dumneavoastră în moduri pe care nici nu vi le puteți imagina.
Președintele Spencer W. Kimball a spus: „Dumnezeu ne observă și veghează asupra noastră. Dar, de obicei, El ne împlinește nevoile prin intermediul altei persoane”6. Mă rog ca fiecare dintre noi să recunoască privilegiul și binecuvântarea de a participa la realizarea lucrării Tatălui nostru Ceresc atunci când împlinim nevoile copiilor Săi, în numele lui Isus Hristos, amin.