Prin plan divin
Vârstnicul Ronald A. Rasband
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
Mâna Domnului vă îndrumă. Prin „plan divin”, El este în detaliile mărunte din viața dumneavoastră, precum și în evenimentele majore.
Dragi frați și dragi surori, în timp ce stau aici, la această inspirată conferință generală mondială și simt puterea și spiritul dumneavoastră, este imposibil să nu mă gândesc la cuvintele apostolului Petru: „[Doamne] este bine să fim aici”1.
Nu exact la fel a spus Alma după ce a predicat poporului în Amoniha. Alma a părăsit orașul din cauza ticăloșiei oamenilor. Curând, un înger i s-a înfățișat lui Alma și l-a chemat să se „[întoarcă] în orașul Amoniha și să [predice] din nou oamenilor orașului”2.
Alma s-a întors „în grabă”, intrând „în oraș printr-un loc diferit”3.
„Și pe când intra în oraș, era flămând și a spus unui om: «Vrei să-i dai ceva să mănânce unui umil slujitor al lui Dumnezeu»?
Și omul i-a răspuns: «Eu sunt nefit și știu că ești un profet sfânt al lui Dumnezeu, că tu ești omul căruia un înger i-a spus într-o viziune: Tu vei primi»”4.
Omul era Amulec.
Oare chiar din întâmplare l-a întâlnit Alma pe Amulec? Nu, n-a fost o întâmplare faptul că el a intrat în oraș pe drumul care avea să-l ducă la acest om credincios care avea să devină colegul lui misionar.
Vârstnicul Neal A. Maxwell a explicat odată: „Niciunul dintre noi nu folosește, întotdeauna, din plin, ocaziile posibile (de a iubi, de a sluji și de a învăța) care ne sunt oferite de grupul nostru de prieteni. Dumneavoastră și cu mine numim aceste întâlniri dintre oameni «coincidențe». Este de înțeles că muritorii folosesc acest cuvânt, dar coincidență nu este un cuvânt potrivit pentru a descrie lucrările unui Dumnezeu atotștiutor. El nu face lucrurile prin «coincidență» ci … prin «plan divin»”5.
Viețile noastre sunt ca o tablă de șah și Domnul ne mută dintr-un loc în altul – dacă suntem receptivi la îndemnurile spirituale. Uitându-ne în trecut, putem vedea mâna Sa în viața noastră.
Putem vedea cum are loc o asemenea intervenție cerească în momentul în care Nefi se întoarce să obțină plăcile de la Laban. El „[a] fost condus de Spirit, neștiind dinainte lucrurile pe care trebuia să le [facă]”6. Curând, Laban a fost în fața lui, aproape inconștient din cauza băuturii, și Nefi l-a ucis, a luat plăcile și a fugit înapoi la frații lui. A fost norocos și chiar din întâmplare l-a întâlnit pe Laban? Sau a fost prin „plan divin”?
În Biserică și în Evanghelie, se desfășoară evenimente importante care duc mai departe împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Ele nu au loc din întâmplare, ci prin planul lui Dumnezeu. El, care a creat această lume, poate liniști mările prin cuvântul Său și îi poate îndruma pe Alma și Amulec și pe Nefi și Laban să fie la locul potrivit și exact în momentul potrivit.
În mod asemănător, în viața fiecăruia dintre noi au loc evenimente și asocieri care duc mai departe lucrarea lui Dumnezeu pe pământ.
Vârstnicul drag Joseph B. Wirthlin și-a amintit că, odată, președintele Thomas S. Monson i-a spus: „Există o mână care ne îndrumă mai presus de toate lucrurile. Deseori, când se petrec lucruri, nu este din întâmplare. Într-o zi, când ne uităm în urmă la lucrurile pe care le-am considerat, la timpul respectiv, coincidențe în viața noastră, ne dăm seama că, probabil, ele nu au fost deloc coincidențe”7.
De cele mai multe ori, faptele noastre bune sunt cunoscute doar de câțiva. Totuși, ele sunt consemnate în cer. Într-o zi, vom sta ca martori ai întregului nostru devotament față de faptele dreptății. Nicio încercare sau calamitate nu poate să distrugă planul fericirii întocmit de Dumnezeu. Într-adevăr, prin ”plan divin”, „dimineața [vine] veselia”8. „Eu am venit pe lume pentru ca să îndeplinesc voinţa Tatălui Meu, căci Tatăl Meu M-a trimis pe Mine”9, a spus Isus. Dragi frați și surori, noi trebuie să facem, de asemenea, voința Tatălui.
Din experiențele pe care le-am avut de-a lungul călătoriei vieții mele, știu că Domnul ne va muta pe acea aparentă tablă de șah pentru a realiza lucrarea Sa. Ceea ce pare că are loc din întâmplare, este, de fapt, supravegheat de un Tată iubitor din Cer, care poate număra perii din fiecare cap.10 Nici măcar o vrabie nu cade pe pământ fără ca Tatăl nostru să observe.11 Influența Domnului poate fi văzută în micile detalii ale vieții noastre și acele evenimente și ocazii au loc pentru a ne pregăti să înălțăm familiile noastre și pe alții, pe măsură ce clădim împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amintiți-vă, ce i-a spus Domnul lui Avraam: „Numele Meu este Iehova și Eu știu de la început sfârșitul; de aceea, mâna Mea va fi asupra voastră”12.
Domnul m-a trimis într-un cămin cu părinți iubitori. Potrivit standardelor lumii, ei erau oameni foarte obișnuiți; tatăl meu, un om credincios, a fost șofer de camion; mama mea blândă a fost casnică. Domnul m-a ajutat să-mi găsesc soția iubită, Melanie; El a îndemnat un om de afaceri, care mi-a devenit prieten drag, să-mi ofere un loc de muncă. Domnul m-a chemat să slujesc în misiune atât când eram tânăr băiat, cât și ca președinte de misiune; El m-a chemat în Cvorumul celor Șaptezeci și acum m-a chemat în calitate de apostol. Privind înapoi, îmi dau seama că eu nu am planificat niciuna dintre aceste mutări; Domnul a făcut-o, în același mod în care planifică mutări importante pentru dumneavoastră și pentru cei pe care îi iubiți.
Ce ar trebui să căutați în viața dumneavoastră? Care sunt miracolele care vă amintesc că El este aproape și spune: „Sunt aici”? Gândiți-vă la acele momente, unele fiind zilnice, în care Domnul a acționat în viața dumneavoastră – și a acționat apoi din nou. Prețuiți-le ca momente în care Domnul a arătat încredere în dumneavoastră și în alegerile pe care le-ați făcut. Dar permiteți-I să facă din dumneavoastră o persoană mai însemnată decât aceea pe care ați putea să o faceți singur. Prețuiți implicarea Sa. Uneori, ne gândim că schimbările făcute din planurile noastre sunt greșeli făcute în călătoria noastră. Gândiți-vă la ele mai mult ca la primii pași făcuți pentru a fi „în lucrarea Domnului”13.
În urmă cu câteva luni, nepoata noastră s-a alăturat unui grup de tineri care urma să facă turul câtorva locuri importante pentru istoria Bisericii. Itinerariul final menționa că ea avea să treacă exact prin zona în care fratele ei misionar, nepotul nostru, slujea. Nepoata noastră nu avut intenția de a-l vedea pe fratele ei care era în misiune. Totuși, când autobuzul a intrat în orașul în care slujea fratele ei, doi misionari au putut fi văzuți mergând pe stradă. Unul dintre misionari era fratele ei.
Nerăbdarea i-a cuprins pe tinerii din autobuz când l-au rugat pe șofer să oprească pentru ca ea să-și poată saluta fratele. În mai puțin de un minut, după lacrimi și cuvinte plăcute, fratele ei era înapoi pe drumul său pentru a-și îndeplini îndatoririle misionare. Am aflat mai târziu că fratele ei fusese pe acea stradă mai puțin de cinci minute venind de la o întâlnire în legătură cu mașina lui.
Tatăl Ceresc ne poate pune în unele situații pentru un anumit scop. El a făcut astfel în viața mea și face astfel în viața dumneavoastră, la fel cum a făcut în viața dragilor noștri nepoți.
Fiecare dintre noi este prețios și iubit de Dumnezeu, care are grijă, care șoptește și care veghează, într-un mod unic, asupra fiecăruia dintre noi. El este infinit mai înțelept și mai puternic decât oamenii muritori. El cunoaște încercările noastre, succesele noastre și dorințele drepte ale inimilor noastre.
Cu mai mult de un an în urmă, când treceam prin Piața Templului, una dintre surorile misionare s-a apropiat de mine și a întrebat: „Vă amintiți de mine? Sunt din Florida”. Mi-a spus numele ei, sora Aida Chilan. Da, mi-aminteam de ea și familia ei. Președintele ei de țăruș, îmi sugerase să-i vizitez familia. A fost evident că noi am fost acolo pentru fiica lor, Aida, care nu fusese botezată. După vizita noastră și după mai mult de un an de predare și înfrățire, Aida a˛fost botezată.
După ce ne-am văzut în Piața Templului, ea mi-a scris o scrisoare. Ea spunea: „Știu din toată inima mea că Tatăl Ceresc ne cunoaște pe fiecare dintre noi și că El continuă să ne plaseze pe unii în calea altora datorită unui motiv. Vă mulțumesc că ați fost unul dintre misionarii mei, pentru că ați avut grijă de mine și m-ați găsit acum cinci ani”14. Aida mi-a trimis, de asemenea, povestea convertirii ei descriind „coincidențe divine” care au avut loc în viața ei, care au condus-o la botez și confirmare, la slujirea în misiune în Piața Templului și la recenta ei căsătorie în templu.15
A fost o simplă coincidență faptul că președintele de țăruș ne îndrumase spre casa familiei Chilan sau că, ea și cu mine, ne-am întâlnit mai târziu în Piața Templului? Mărturia Aidei consemnează faptul că toate acestea au făcut parte din „planul divin” al lui Dumnezeu.
Lui Dumnezeu îi place să fie cu noi. Nu este o coincidență faptul că, atunci când simțiți Spiritul Său și acționați la primul îndemn, Îl simțiți așa cum v-a promis: „Eu voi merge în fața voastră. Voi fi la dreapta voastră și la stânga voastră și Spiritul Meu va fi în inima voastră și îngerii Mei în jurul vostru pentru a vă susține”16.
Nouă, tuturor, ni se întâmplă lucruri similare în viață. Întâlnim pe cineva care ne pare cunoscut, revedem o cunoștință sau găsim că avem ceva în comun cu un străin. Când se întâmplă astfel, poate că Domnul ne amintește că toți suntem, cu adevărat, frați și surori. Suntem cu adevărat angajați în aceeași cauză – în ceea ce Joseph Smith numea „cauza lui Hristos”17.
Acum, unde se încadrează libertatea noastră de a alege într-un „plan divin”? Noi avem de ales să-L urmăm sau nu pe Salvatorul nostru și, de asemenea, pe conducătorii aleși de El. Modelul este clar în Cartea lui Mormon când se arată cum s-au îndepărtat nefiții de Domnul. Mormon se plângea:
„Și ei au văzut… că Spiritul Domnului nu-i mai apăra; da, Acesta s-a îndepărtat de ei pentru că Spiritul Domnului nu trăiește în temple nesfințite –
De aceea, Domnul a încetat să-i mai apere pe ei prin puterea Sa miraculoasă și fără de egal, căci ei căzuseră într-o stare de necredință și de ticăloșie îngrozitoare”18.
Nu tot ceea ce ne cere Domnul este rezultatul a cât suntem de puternici, cât suntem de credincioși sau a ceea ce știm. Gândiți-vă la Saul, pe care Domnul l-a oprit pe drumul spre Damasc. El mergea într-o direcție greșită în viața lui care nu avea nimic de-a face cu nord sau sud. Saul a fost redirecționat în mod divin. Când a fost cunoscut mai târziu ca Pavel, slujirea sa apostolică a reflectat ceea ce Domnul știa deja că el era capabil să facă, nu ceea ce pornise el să facă fiind Saul. În același mod, Domnul știe ce este capabil să facă și să devină fiecare dintre noi. Ce a propovăduit apostolul Pavel? „De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume, spre binele celor ce sunt chemați potrivit planului Său.”19
Când suntem drepți, binevoitori și capabili, când ne străduim să fim demni și calificați, noi progresăm în locuri în care nu ne-am imaginat niciodată că vom fi și devenim parte a „planului divin” al Tatălui Ceresc. Fiecare dintre noi are în sinea lui Divinitatea. Când Îl vedem pe Dumnezeu lucrând prin noi și cu noi, putem fi încurajați, chiar recunoscători pentru acea îndrumare. Când Tatăl nostru din Cer a spus: „Aceasta este lucrarea Mea și slava Mea – să realizez nemurirea și viața veșnică a omului”20, El vorbea despre toți copiii Săi – și, în mod deosebit, despre dumneavoastră.
Mâna Domnului vă îndrumă. Prin „plan divin”, El este atât în detaliile mărunte din viața dumneavoastră, cât și în evenimentele majore. După cum este scris în Proverbe: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta … și El îți va netezi cărările”21. Depun mărturie că El vă va binecuvânta, vă va sprijini și vă va aduce pace. În numele lui Isus Hristos, amin.