Dificila călătorie continuă!

Vârstnicul M. Russell Ballard

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Dificila călătorie înapoi la Tatăl nostru Ceresc este cea mai importantă călătorie din viața noastră.

În urmă cu o sută șaptezeci de ani, Brigham Young a privit, pentru prima dată, Valea Salt Lake și a spus: „Acesta este locul potrivit!”¹. El a știut locul, deoarece Domnul i-l revelase.

Până în anul 1869, peste 70.000 de sfinți făcuseră o călătorie dificilă asemănătoare. În pofida numeroaselor diferențe de limbă, cultură și naționalitate existente între ei, aveau în comun mărturia despre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos și dorința de a clădi Sionul – un loc al păcii, fericirii și frumuseții în vederea pregătirii pentru a Doua Venire a Salvatorului.

Printre acei primi sfinți care au sosit în Utah, a fost și Jane Manning James – fiica unui sclav eliberat, o convertită la Biserica restaurată și una dintre cele mai remarcabile ucenice care a avut parte de încercări mari. Sora James a rămas o sfântă din zilele din urmă credincioasă până când a murit, în anul 1908.

Ea a scris: „Vreau să spun chiar acum că credința mea în Evanghelia lui Isus Hristos, așa cum este propovăduită de Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, este la fel de puternică astăzi, de fapt, este mai puternică decât în ziua în care am fost botezată. Îmi plătesc zeciuiala și îmi ofer donațiile, țin Cuvântul de înțelepciune, mă culc devreme și mă trezesc devreme, încerc, deși mă simt slabă, să fiu un bun exemplu pentru toți”².

Sora James, asemenea multor altor sfinți din zilele din urmă, nu doar că a clădit Sionul cu sânge, sudoare și lacrimi, dar a și căutat binecuvântările Domnului trăind potrivit principiilor Evangheliei cât a putut ea de bine și continuând să-și întărească credința în Isus Hristos – Mărețul Vindecător al tuturor celor care-L caută cu sinceritate.

Primii sfinți nu au fost perfecți, însă au stabilit o temelie pe care noi clădim familii și o societate care îndrăgesc și țin legămintele, care sunt prezentate în diferite știri din întreaga lumea datorită devotamentului nostru față de Isus Hristos și a acțiunilor noastre voluntare de a-i ajuta pe cei de aproape și pe cei de departe.³

Președinte Eyring, vă rog să-mi permiteți ca, alături de omagiul adus de dumneavoastră, să-mi exprim și eu recunoștința față de zecile de mii de îngeri îmbrăcați cu tricouri galbene care slujesc în Texas, Mexic și în alte locuri.

Am convingerea profundă că, dacă ne-am pierde legătura cu cei care au fost înaintea noastră, inclusiv străbunicii noștri pionieri, am pierde o uriașă comoară. În trecut, am vorbit despre „Credință în orice pas” și o voi face și în viitor, deoarece știu că generațiile care se ridică trebuie să aibă același tip de credință pe care primii sfinți au avut-o în Domnul Isus Hristos și în Evanghelia Sa restaurată.⁴

Propriii străbunici s-au numărat printre acei pionieri credincioși care au împins cărucioare, au călătorit cu căruța și au mers pe jos până în Utah. Ei, asemenea surorii Jane Manning James, au avut o credință puternică în fiecare pas făcut de-a lungul călătoriei lor dificile.

Jurnalele lor sunt pline cu descrieri legate de greutăți, foamete și boală, precum și cu mărturii despre credința lor în Dumnezeu și în Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos.

Ei au avut foarte puține bunuri lumești, dar au avut parte de un belșug de binecuvântări ca urmare a înfrățirii pe care au găsit-o în Biserica lui Isus Hristos. Când au putut, i-au încurajat pe cei oprimați și i-au binecuvântat pe cei bolnavi prin intermediul slujirii reciproce și al preoției lui Dumnezeu.

Surorile din Valea Cache, Utah, au slujit sfinților în spiritul Societății de Alinare de a „lucra în unitate pentru a le sluji celor nevoiași”⁵. Străbunica mea, Margaret McNeil Ballard, a slujit alături de soțul ei, Henry, când el a prezidat, timp de 40 de ani, în calitate de episcop al Episcopiei Logan Second. Margaret a fost președinta Societății de Alinare din acea episcopie 30 de ani dintre acei 40. Ea i-a primit în casa lor pe cei săraci, pe cei bolnavi, pe văduve și pe orfani; ea chiar i-a îmbrăcat pe cei morți în hainele lor curate de templu.

Deși este bine și important să ne aducem aminte de dificila călătorie istorică a pionierilor mormoni din secolul al XIX-lea, trebuie să ne aducem aminte că „dificila călătorie prin viață continuă” pentru fiecare dintre noi în timp ce ne demonstrăm „credința în orice pas”.

Membrii se adună în congregațiile locale

Nou convertiții nu se mai adună în așezările pionierilor din vestul Statelor Unite. În schimb, convertiții se adună în congregațiile locale, unde sfinții Îl preaslăvesc pe Tatăl lor Ceresc în numele lui Isus Hristos. Având peste 30.000 de congregații stabilite în întreaga lume, toți sunt adunați în propriul Sion. Scriptura ne spune: „Pentru că asta înseamnă Sion – cei care au inima pură”⁶.

Pe măsură ce pășim pe cărarea vieții, suntem puși la încercare pentru a se vedea dacă vom „[respecta] tot ceea ce [Domnul ne-a] poruncit”⁷.

Mulți dintre noi se află în călătorii minunate de descoperire – care duc la împlinire și progres spiritual personale. Însă, unii dintre noi sunt într-o călătorie dificilă care duce la tristețe, păcat, chin și disperare.

În acest context, vă rog să vă întrebați: Care este destinația dumneavoastră finală? Unde vă duc pașii? Vă duce călătoria dumneavoastră la acea „multitudine de binecuvântări” pe care a promis-o Salvatorul?⁸

Dificila călătorie înapoi la Tatăl nostru Ceresc este cea mai importantă călătorie din viața noastră, iar ea continuă în fiecare zi, în fiecare săptămână, în fiecare lună și în fiecare an în timp ce ne sporim credința în El și în Preaiubitul Său Fiu, Isus Hristos.

Trebuie să fim atenți unde ne duc pașii în viață. Trebuie să fim vigilenți și să dăm ascultare sfatului pe care Isus l-a dat ucenicilor Săi când a răspuns la următoarele întrebări: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Și care va fi semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului acestuia?

Drept răspuns, Isus le-a zis: «Băgați de seamă să nu vă înșele [niciun bărbat și nicio femeie]»”⁹.

Astăzi, repet un sfat dat la început de conducătorii Bisericii.

Dragi frați și surori, păstrați pură doctrina lui Hristos și să nu fiți înșelați niciodată de cei care denaturează doctrina. Evanghelia Tatălui și a Fiului a fost restaurată prin intermediul lui Joseph Smith, profetul acestei ultime dispensații.
Nu dați ascultare celor care nu au fost rânduiți și/sau puși deoparte în chemarea lor din cadrul Bisericii și nu au fost recunoscuți, prin consimțământ comun, de membrii Bisericii.¹⁰
Aveți grijă în ceea ce privește organizațiile, grupurile sau persoanele care pretind să aibă răspunsuri secrete la întrebări doctrinare despre care spun că apostolii și profeții din zilele noastre nu le au sau nu le înțeleg.
Nu le dați ascultare celor care vă ademenesc cu jocuri piramidale. Membrii noștri au pierdut mult prea mulți bani, așadar aveți grijă.

În unele locuri, prea mulți dintre oamenii noștri se uită dincolo de limite și caută cunoaștere secretă prin practici scumpe și îndoielnice pentru a avea parte de vindecare și sprijin.

Într-o declarație oficială a Bisericii, emisă în urmă cu un an, se afirmă: „Îi îndemnăm pe membrii Bisericii să fie prudenți în legătură cu implicarea în orice grup care promite – contra cost – vindecări miraculoase sau care pretinde să aibă metode speciale de a accesa puteri vindecătoare, în afara deținătorilor preoției rânduiți în mod corespunzător”¹¹.

Manualul Bisericii ne sfătuiește: „Membrii nu trebuie să apeleze la practici medicale care sunt îndoielnice din punct de vedere etic sau legal. Conducătorii locali trebuie să sfătuiască membrii care au probleme de sănătate să se consulte cu doctori competenți și licențiați în țările în care profesează”¹².

Dragi frați și surori, fiți înțelepți și conștienți că astfel de practici pot face apel la sentimentele dumneavoastră, însă, în cele din urmă, se vor dovedi dăunătoare spiritual și fizic.

Pentru strămoșii noștri pionieri, independența și bizuirea pe forțele proprii au fost vitale, însă spiritul lor de comunitate a fost la fel de important. Ei au conlucrat și s-au ajutat unul pe altul să biruiască încercările fizice și psihice din vremurile lor. Pentru bărbați, era cvorumul preoției, iar femeile au fost slujite de Societatea de Alinare. Aceste lucruri nu s-au schimbat în zilele noastre.

Societatea de Alinare și cvorumurile preoției se îngrijesc de bunăstarea spirituală și temporală a membrilor noștri.

Rămâneți pe calea Evangheliei având „credință în orice pas”, astfel încât să vă puteți întoarce, în siguranță, în prezența Tatălui Ceresc și a Domnului Isus Hristos. Domnul este prețiosul nostru Salvator. El este Mântuitorul lumii. Trebuie să cinstim numele Său și să nu-l folosim greșit în niciun fel, străduindu-ne mereu să ținem poruncile Sale. Dacă vom face astfel, El ne va binecuvânta și ne va conduce acasă în siguranță.

Îi invit pe toți cei care îmi aud glasul să-i întâmpine cu căldură și să-i accepte pe toți cei care, astăzi, își croiesc calea, indiferent unde s-ar afla în călătoria lor.

Vă rog să vă aduceți aminte că nu există binecuvântare pe care cineva s-o poată împărtăși mai mare decât mesajul restaurării, care, atunci când este primit și pus în practică, promite bucurie și pace nepieritoare – însăși viața eternă. Fie ca noi să ne folosim energia, tăria și mărturia pentru a-i ajuta pe misionarii noștri să găsească, să predea și să boteze copiii lui Dumnezeu, astfel încât ei să aibă puterea doctrinei Evangheliei care să le îndrume viața de zi cu zi!

Trebuie să-i acceptăm, dând dovadă de compasiune, pe copiii lui Dumnezeu și să eliminăm orice prejudecată, inclusiv rasismul, sexismul și naționalismul. Să se spună că noi credem cu adevărat că binecuvântările Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos sunt pentru fiecare copil al lui Dumnezeu!

Vă depun mărturie că „dificila călătorie continuă” și vă invit să rămâneți pe calea Evangheliei în timp ce înaintați continuu ajutându-i pe toți copiii lui Dumnezeu, cu dragoste și compasiune, astfel încât, uniți, să facem ca inimile noastre să devină pure și mâinile noastre să fie curate pentru a primi „[multitudinea] de binecuvântări” care-i așteaptă pe toți care-I iubesc cu adevărat pe Tatăl nostru Ceresc și pe Preaiubitul Său Fiu; pentru aceasta mă rog cu umilință în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.