Avem noi încredere în El? Este bine să fie greu

Vârstnicul Stanley G. Ellis

din Cei Şaptezeci

Indiferent de situație, este bine să fie greu pentru cei care înaintează cu credință și au încredere în Domnul și în planul Său.

În octombrie 2006, am rostit prima mea cuvântare în cadrul unei conferinţe generale. Am simțit că propoziția „Domnul are încredere în noi!” era un mesaj important pentru membrii Bisericii din întreaga lume.

El chiar are încredere în noi în atât de multe feluri. El ne-a dat Evanghelia lui Isus Hristos și, în această dispensație, plenitudinea ei. Ne-a încredințat autoritatea preoției Sale complete împreună cu cheile necesare pentru a o folosi în mod potrivit. Cu această putere, putem oferi binecuvântări, putem sluji, primi rânduieli și face legăminte. El are atâta încredere în noi, încât ne-a dat Biserica Sa restaurată, inclusiv templul sfânt. El are atâta încredere în slujitorii Săi, încât le-a dat puterea de a pecetlui – astfel încât orice va fi legat pe pământ, va fi legat și în ceruri! Are atâta încredere în noi, încât ne-a dat chiar și ocazia de a fi părinți pământești, învățători și tutori pentru copiii Săi.

După toți acești ani în care am slujit în calitate de autoritate generală în multe părți ale lumii, declar cu și mai multă certitudine: El are încredere în noi.

La această conferință, întrebarea pe care o adresez este: „Avem noi încredere în El?”.

Avem noi încredere în El?

Președintele Thomas S. Monson ne amintește deseori: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept!” (Proverbele 3:5–7).

Avem noi încredere că poruncile Lui sunt pentru binele nostru? Avem noi încredere în conducătorii Săi, că ne vor conduce bine deși sunt imperfecți? Că promisiunile Sale sunt sigure? Avem noi încredere că Tatăl Ceresc și Isus Hristos ne cunosc și doresc să ne ajute? Chiar și în mijlocul încercărilor, situațiilor dificile și vremurilor grele, continuăm noi să avem încredere în El?

De-a lungul vieții mele, unele dintre cele mai bune lecții pe care le-am învățat au fost cele din timpul vremurilor cele mai grele – fie că am fost tânăr, misionar, nou angajat, fie că m-am străduit să-mi îndeplinesc chemarea cu credință și sârguință, să cresc o familie numeroasă sau să mă bazez pe forțele proprii. Pare clar faptul că este bine să fie greu!

Este bine să fie greu

Greul ne face mai puternici, mai umili și ne oferă ocazia de a ne dovedi caracterul. Iubiții noștri pionieri care au făcut parte din campania de cărucioare au ajuns să-L cunoască pe Dumnezeu în circumstanțe extreme ale vieții lor. De ce a fost nevoie de două capitole ca Nefi și fraţii lui să obțină plăcile de alamă şi numai de trei versete pentru a convinge familia lui Ismael să li se alăture în pustietate? Se pare că Domnul a vrut să-l întărească pe Nefi prin efortul de obținere a plăcilor.

Lucrurile grele din viața noastră nu trebuie să ne surprindă. Unul dintre primele legăminte pe care le facem cu Domnul este acela de a trăi potrivit legii sacrificiului. Sacrificiul înseamnă să renunțăm la ceva ce ne dorim. Odată ce căpătăm experiență, ne dăm seama că sacrificiul pe care îl plătim are un preț nesemnificativ în comparație cu binecuvântările care urmează. Joseph Smith a spus: „O religie care nu cere sacrificarea tuturor lucrurilor nu va avea niciodată suficientă putere pentru a genera credinţa necesară pentru viaţă şi salvare”¹.

Membrii Dumnezeirii știu ce înseamnă să-ți fie greu. Dumnezeu Tatăl Și-a sacrificat Singurul Fiu Născut lăsându-L să treacă prin suferința cumplită a ispășirii și a morții pe cruce. Scriptura spune că Isus Hristos a învățat „să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit” (Evrei 5:8). El a suferit de bunăvoie agonia ispăşirii. Duhul Sfânt trebuie să fie îndelung răbdător când ne îndeamnă, avertizează și îndrumă, fiind de multe ori ignorat, interpretat greșit sau uitat.

Parte din plan

Greul face parte din planul Evangheliei. Unul dintre scopurile aceste vieți este să fim puși la încercare (vezi Avraam 3:25). Poporul lui Alma a fost unul dintre puținele popoare care au suferit fără vină. Acest popor a fugit de ticălosul rege Noe, dar a devenit sclavul lamaniților! Prin aceste încercări, Domnul i-a învățat că El îl pedepsește pe poporul Său și pune la încercare „răbdarea și credința lor” (Mosia 23:21).

În timpul zilelor cumplite petrecute în închisoarea Liberty, Domnul l-a învățat pe Joseph Smith să „[îndure] bine” (D&L 121:8) și a promis că, dacă va îndura, „toate aceste lucruri [îi] vor da experienţă şi vor fi pentru binele [său]” (D&L 122:7).

Președintele Monson ne-a rugat: „Fie ca noi să alegem întotdeauna ceea ce este corect, deşi mai greu de susţinut, şi nu ce este greşit, deşi mai uşor de susţinut”². În privința templelor noastre, dânsul a declarat că „niciun sacrificiu nu este prea mare, niciun preț nu este prea exagerat, niciun efort nu este prea greu pentru a primi [binecuvântările templului]”³.

În natură, greul face parte din viață. Este greu pentru un puișor să iasă din ou. Dar, atunci când cineva încearcă să-l ajute, puișorul nu-și dezvoltă puterea necesară pentru a trăi. În mod asemănător, faptul că un fluture se chinuie să iasă din gogoașa de mătase îl întărește pentru viață.

Vedem în aceste exemple că greul este un principiu constant! Noi toţi avem parte de greutăți. Variabila este reacția noastră în fața greutăților.

La un moment dat, un popor din Cartea lui Mormon, a suferit „mari persecuții” și „multe nenorociri” (Helaman 3:34). Cum au reacţionat? „Ei au postit şi s-au rugat adeseori şi au devenit din ce în ce mai puternici în umilinţa lor şi din ce în ce mai întăriţi în credinţa în Hristos pentru umplerea sufletelor lor de bucurie şi consolare” (Helaman 3:35). Un alt exemplu s-a petrecut după mulți ani de război. „Dar iată, din cauza duratei nespus de mari a războiului dintre nefiţi şi lamaniţi, mulţi se împietriseră… şi mulţi erau îmblânziţi din cauza suferinţelor lor într-atât, încât s-au umilit în faţa lui Dumnezeu” (Alma 62:41).

Fiecare dintre noi alege cum reacționează la greu.

Aveți grijă cu lucrurile ușoare

Înainte de a primi această chemare, am fost consultant financiar în Houston, Texas. Mare parte din munca mea era în folosul unor antreprenori multimilionari. Aproape toți își creaseră afacerile de succes de la zero, prin muncă asiduă. Pentru mine, cel mai trist lucru era să îi aud pe unii dintre ei spunând că doreau ca pentru copiii lor lucrurile să fie mai ușoare. Nu doreau ca fiii și fiicele lor să sufere la fel cum au suferit ei. Cu alte cuvinte, i-ar fi privat pe copiii lor tocmai de lucrul care le-a adus lor succesul.

La pol opus, am cunoscut o familie care a procedat altfel. Părinții s-au inspirat din experiența lui J.C. Penny, când tatăl lui i-a spus la împlinirea vârstei de opt ani că era pe cont propriu din punct de vedere financiar. Ei au modificat puțin lucrurile: după ce fiecare copil a absolvit liceul, a fost pe cont propriu din punct de vedere financiar – trebuia să-și plătească singur studiile (facultatea, masteratul etc.) și trebuia să se întrețină (să se bazeze cu adevărat pe forțele proprii) (vezi D&L 83:4). Din fericire, copiii au reacționat înțelept. Toți au absolvit facultatea, unii au făcut și studii postuniversitare – pe cont propriu. Nu a fost uşor, dar au reușit. Au reușit prin muncă grea și credință.

Credință pentru a avea încredere în El

Întrebarea dacă avem noi încredere în El ar putea fi mai bine formulată, avem noi credință pentru a avea încredere în El?

Avem credință pentru a avea încredere în promisiunile Sale legate de zeciuială, că ne vom descurca mai bine cu 90% din venit plus ajutorul Domnului, decât cu 100% din venit dar pe cont propriu?

Avem suficientă credință pentru a avea încredere că El ne va vizita în suferințele noastre (vezi Mosia 24:14), că Se va lupta cu cei care se luptă cu noi (vezi Isaia 49:25; 2 Nefi 6:17) și că va sfinți suferințele noastre spre binele nostru (vezi 2 Nefi 2:2)?

Vom da dovadă de credința necesară pentru a ține poruncile Sale ca El să ne poată binecuvânta atât temporal, cât și spiritual? Și vom continua noi cu credință până la sfârșit ca El să ne poată primi în prezența Sa? (vezi Mosia 2:41).

Frați și surori, putem avea credinţa de a avea încredere în El! El doreşte ce e mai bun pentru noi (vezi Moise 1:39). El ne va răspunde la rugăciuni (vezi D&L 112:10). El Își va ține promisiunile (vezi D&L 1:38). El are puterea de a-Și ține acele promisiuni (vezi Alma 37:16). El știe totul! Și, cel mai important, El știe ce este cel mai bine (vezi Isaia 55:8–9).

O lume periculoasă

Lumea în care trăim este dificilă. Răul și corupția sunt foarte răspândite în fiecare națiune, terorismul ajunge chiar și în locuri sigure, există colaps economic, șomaj, boală, dezastre naturale, războaie civile, conducători nedrepți etc. Ce trebuie să facem? Să fugim sau să luptăm? Care este alegerea corectă? Fiecare poate fi periculoasă. A fost periculos pentru George Washington și armatele sale să lupte dar a fost, de asemenea, periculos pentru strămoșii noștri pionieri să fugă. A fost periculos pentru Nelson Mandela să lupte pentru libertate. Pentru ca răul să triumfe, se spune că trebuie doar ca oamenii buni să nu facă nimic.⁴

Nu vă temeți!

Orice am face, nu trebuie să luăm decizii sau să acționăm din teamă. Cu adevărat, „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică” (2 Timotei 1:7). (Vă dați seama cât de subliniată este ideea „nu vă temeți” în scripturi?) Domnul m-a învățat că descurajarea și teama sunt uneltele dușmanului. Soluția Domnului în vremuri grele este să înaintăm cu credință.

Ce este greu?

Fiecare dintre noi poate avem păreri diferite despre ceea ce este greu. Unii consideră că este greu să plătească zeciuiala când au dificultăți din punct de vedere financiar. Conducătorii consideră uneori că este greu să se aștepte ca săracii să plătească zeciuiala. Pentru unii, poate fi greu să înainteze cu credință și să se căsătorească sau să aibă o familie. Altora le este greu să „[se mulțumească] cu lucrurile pe care Domnul [li le-a] dat” (Alma 29:3). Poate fi greu să fim mulțumiți cu chemarea noastră actuală (vezi Alma 29:6). Disciplina din cadrul Bisericii poate părea grea, dar, pentru unii, este începutul adevăratului proces de pocăință.

Indiferent de situație, este bine să fie greu pentru cei care vor înainta cu credință și vor avea încredere în Domnul și în planul Său.

Mărturia mea

Dragi frați și surori, depun mărturie că acești conducători din spatele meu sunt chemați de Dumnezeu. Dorința lor este să-L slujească bine pe Domnul şi să ne ajute să scriem Evanghelia în inima noastră. Îi iubesc şi îi susţin.

Îl iubesc pe Salvatorul nostru, Isus Hristos. Mă minunez de faptul că El L-a iubit pe Tatăl și pe noi într-atât, încât a devenit Salvatorul și Mântuitorul nostru și a suferit atât de mult încât suferințele L-au făcut „să [tremure] de durere şi să [sângereze] din fiecare por şi să [sufere] atât în trup, cât şi în spirit” (D&L 19:18). Totuși, în fața acestei situații teribile și înțelegând necesitatea ei, El i-a spus Tatălui: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Cuvintele îngerului: „Nu este aici; a înviat” (Matei 28:6) îmi aduc bucurie.

Exemplul Său a reprezentat, cu adevărat, „calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). Numai urmând acel exemplu putem găsi „[pacea] în această lume şi viaţă veşnică în lumea care vine” (D&C59:23).

Cele mai mari dorințe ale mele sunt să fiu împreună cu Mormon un ucenic adevărat al lui Isus Hristos (vezi 3 Nefi 5:13) și, într-o zi, să-L aud spunându-mi cu gura Lui: „Bine, rob bun și credincios” (Matei 25:21). În numele lui Isus Hristos, amin.