Capitolul 13

Preoţia

Ce este preoţia?

Pentru învăţători Acest capitol cuprinde cinci secţiuni. Fiecare secţiune cuprinde o întrebare despre preoţie. Puteţi folosi aceste întrebări ca îndrumar pentru lecţia dumneavoastră. Dacă aranjamentul din clasă permite formarea de mici grupuri care să discute, împărţiţi membrii clasei în două până la patru grupuri. Repartizaţi fiecărui grup o secţiune din capitol (în clasele mai mari, unele secţiuni pot fi repartizate mai multor grupuri). Rugaţi fiecare grup să facă următoarele: (1) să citească şi să discute secţiunea desemnată; (2) să găsească scripturile care îi ajută să răspundă la întrebarea din titlul secţiunii; (3) să împărtăşească experienţe personale pe tema secţiunii. Rugaţi apoi membrii clasei să împărtăşească întregii clase câteva dintre aceste experienţe.

Preoţia este puterea şi autoritatea veşnică a lui Dumnezeu. Prin preoţie, El a creat şi guvernează cerurile şi pământul. Prin această putere, universul este menţinut într-o ordine perfectă. Prin această putere, El îndeplineşte lucrarea şi slava Sa, adică „să [realizeze] nemurirea şi viaţa veşnică a omului” (Moise 1:39).

Tatăl nostru Ceresc delegă puterea preoţiei Sale bărbaţilor care sunt membri demni ai Bisericii. Preoţia îi împuterniceşte să acţioneze în numele lui Dumnezeu pentru salvarea familiei umane. Prin ea, ei pot fi autorizaţi să predice Evanghelia, să administreze rânduielile salvării şi să guverneze împărăţia lui Dumnezeu pe pământ.

• Gândiţi-vă la importanţa faptului că Dumnezeu permite bărbaţilor şi băieţilor demni să deţină preoţia Sa.

De ce avem nevoie de preoţie pe pământ?

Trebuie să avem autoritatea preoţiei pentru a acţiona în numele lui Dumnezeu când înfăptuim rânduielile sacre ale Evangheliei, cum ar fi botezul, confirmarea, administrarea împărtăşaniei şi căsătoria în templu. Dacă un bărbat nu are preoţia, chiar dacă este onest, Domnul nu va recunoaşte rânduielile pe care el le înfăptuieşte (vezi Matei 7:21–23; Articolele de credinţă 1:5). Aceste rânduieli importante trebuie să fie înfăptuite pe pământ de către bărbaţii care deţin preoţia.

Bărbaţii au nevoie de preoţie pentru a prezida în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi pentru a conduce lucrarea Bisericii în toate părţile lumii. Când Hristos a trăit pe pământ, el Şi-a ales apostoli şi i-a rânduit, astfel încât ei să poată conduce Biserica Sa. El le-a dat puterea şi autoritatea preoţiei de a acţiona în numele Lui (vezi Marcu 3:13–15; Ioan 15:16).

Un alt motiv pentru care preoţia este necesară pe pământ este acela ca noi să putem înţelege voinţa Domnului şi să îndeplinim scopurile Sale. Dumnezeu dezvăluie voinţa Sa reprezentantului Său autorizat al preoţiei pe pământ, profetul. Profetul, care este preşedintele Bisericii, slujeşte ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu în faţa tuturor membrilor Bisericii şi tuturor oamenilor de pe pământ.

• De ce este esenţial ca un bărbat să deţină autoritatea corespunzătoare atunci când înfăptuieşte o rânduială?

Cum primesc bărbaţii preoţia?

Domnul a pregătit o cale bine rânduită pentru ca preoţia Lui să fie dată fiilor Săi de pe pământ. Un bărbat, membru demn al Bisericii, primeşte preoţia prin „aşezarea mâinilor de către aceia care deţin autoritatea de a predica Evanghelia şi de a administra rânduielile acesteia” (Articolele de credinţă 1:5).

În acelaşi fel au primit bărbaţii preoţia cu mult timp înainte, chiar în zilele lui Moise: „Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron” (Evrei 5:4). Aaron a primit preoţia de la Moise, conducătorul său în preoţie (vezi Exodul 28:1). Numai cei care deţin preoţia pot să-i rânduiască pe alţii şi pot face aceasta numai când sunt autorizaţi de aceia care deţin cheile pentru rânduirea respectivă (vezi capitolul 14 din această carte).

Bărbaţii nu pot să cumpere şi să vândă puterea şi autoritatea preoţiei. Nici nu pot să-şi însuşească această autoritate. În Noul Testament, citim despre un om, pe nume Simon, care a trăit în perioada în care apostolii lui Hristos prezidau asupra Bisericii. Simon s-a convertit şi a fost botezat în Biserică. Deoarece el era un magician iscusit, oamenii au crezut că el avea puterea lui Dumnezeu. Dar Simon nu avea preoţia şi el ştia acest lucru.

Simon ştia că apostolii şi ceilalţi conducători ai Bisericii aveau adevărata putere a lui Dumnezeu. El i-a văzut folosind preoţia lor pentru a face lucrarea Domnului şi dorea şi el această putere. El a oferit bani pentru a cumpăra preoţia (vezi Faptele apostolilor 8:9–19). Dar Petru, conducătorul apostolilor, a spus: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!” (Faptele apostolilor 8:20).

• De ce este important faptul că „nimeni nu-şi ia cinstea aceasta [a preoţiei] singur”?

Cum folosesc bărbaţii în mod corect preoţia?

Preoţia trebuie folosită pentru a binecuvânta vieţile copiilor Tatălui nostru Ceresc aici, pe pământ. Deţinătorii preoţiei trebuie să prezideze cu dragoste şi cu blândeţe. Ei nu trebuie să-şi forţeze familiile sau pe alţii să li se supună. Domnul ne-a spus că puterea preoţiei nu poate fi folosită decât în acord cu principiile dreptăţii (vezi D&L 121:36). Când încercăm să folosim preoţia pentru a câştiga bunăstare, onoare sau alte scopuri egoiste „iată, cerurile se retrag; Spiritul Domnului este întristat; şi când este retras, amin preoţiei sau autorităţii acelui om” (D&L 121:37).

Când un om foloseşte preoţia „prin convingere, prin răbdare îndelungată, prin bunătate şi blândeţe şi prin dragoste sinceră” (D&L 121:41), el poate face multe lucruri minunate pentru familia lui şi pentru alţii. El poate boteza, confirma şi administra împărtăşania când este autorizat de către aceia care deţine cheile pentru aceste rânduieli. El îi poate binecuvânta pe bolnavi. El poate da binecuvântări ale preoţiei membrilor familiei lui pentru a-i încuraja şi a-i ocroti când au nevoi deosebite. El poate, de asemenea, să ajute alte familii cu aceste rânduieli şi binecuvântări când este rugat să facă aceasta.

Bărbaţii folosesc autoritatea preoţiei pentru a conduce în Biserică în chemări, cum ar fi, preşedinte de ramură, episcop, preşedinte de cvorum, preşedinte de ţăruş şi preşedinte de misiune. Bărbaţii şi femeile care deţin, în Biserică, funcţii ca oficianţi şi învăţători lucrează sub conducerea conducătorilor preoţiei şi sub îndrumarea Duhului Sfânt.

Ce binecuvântări primim când folosim în mod corect preoţia?

Domnul a promis mari binecuvântări deţinătorilor neprihăniţi ai preoţiei care folosesc preoţia pentru a-i binecuvânta pe alţii:

„Atunci încrederea ta va creşte puternic în prezenţa lui Dumnezeu; şi doctrina preoţiei va cădea deasupra sufletului tău ca roua din cer.

Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent şi sceptrul tău un sceptru neschimbat al dreptăţii şi al adevărului; şi stăpânirea ta va fi o stăpânire nepieritoare şi, fără mijloace de constrângere, va curge spre tine în vecii vecilor” (D&L 121:45–46).

Preşedintele David O. McKay a promis fiecărui bărbat care foloseşte preoţia în dreptate că el „va constata că viaţa lui se va înfrumuseţa, puterea lui de discernământ se va ascuţi pentru a deosebi repede binele de rău, sentimentele sale vor fi blânde şi milostive, iar spiritul său va fi puternic şi curajos în apărarea dreptăţii; el va constata că preoţia este o sursă nesecată de fericire – un izvor de apă vie ţâşnind în viaţa veşnică” (Teachings of Presidents of the Church: David O. McKay [2003], p. 116).

• Care sunt unele dintre binecuvântările pe care le-aţi primit prin preoţie?

Scripturi suplimentare

• D&L 84; 107 (revelaţii despre preoţie, inclusiv jurământul şi legământul preoţiei în D&L 84:33–40)

• D&L 20:38–67 (îndatoririle preoţiei sunt explicate)