Cărți și lecții
Capitolul 2: Familia noastră cerească

Capitolul 2

Familia noastră cerească

Hubble image of the galaxy

Noi suntem copii ai Tatălui nostru Ceresc

  • Ce ne învaţă scripturile şi profeţii din zilele din urmă despre relaţia noastră cu Dumnezeu?

Dumnezeu nu este doar Stăpânul şi Creatorul nostru; El este, de asemenea, Tatăl nostru Ceresc. Toţi bărbaţii şi toate femeile sunt, cu adevărat, fiii şi fiicele lui Dumnezeu. „Omul, ca spirit, a fost zămislit şi născut din părinţi cereşti şi a crescut, ajungând la maturitate, în locuinţa eternă a Tatălui, înainte de a veni pe pământ într-un trup [fizic] temporal” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph F. Smith [1998], p. 335).

Fiecare persoană care s-a născut vreodată pe pământ este fratele sau sora noastră de spirit. Pentru că noi suntem copiii de spirit ai lui Dumnezeu, noi am moştenit potenţialul de a dobândi calităţile Sale divine. Prin ispăşirea lui Isus Hristos, putem deveni asemănători Tatălui nostru Ceresc şi putem primi plenitudinea bucuriei.

  • În ce fel vă influenţează gândurile, cuvintele şi faptele faptul că ştiţi că sunteţi un copil al lui Dumnezeu?

Noi ne-am dezvoltat personalitatea şi talentele în timp ce am trăit în cer

  • Gândiţi-vă la talentele şi darurile cu care aţi fost binecuvântaţi.

Scripturile ne învaţă că profeţii, în timp ce erau încă spirite în cer, s-au pregătit să devină conducători pe pământ (vezi Alma 13:1–3). Dumnezeu i-a prerânduit (ales) să fie conducători pe pământ înainte de a fi născuţi în trupuri muritoare. Isus, Adam şi Avraam au fost unii dintre aceşti conducători (vezi Avraam 3:22–23). Joseph Smith ne-a învăţat că: „Fiecare om care are o chemare de a sluji locuitorilor pământului a fost [pre]rânduit chiar pentru acel scop” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph Smith [2007], p. 511). Totuşi, fiecare om de pe pământ este liber să accepte sau să refuze orice prilej de a sluji.

Noi n-am fost toţi la fel în cer. Noi ştim, de exemplu, că suntem fii şi fiice ai unor părinţi cereşti – bărbaţi şi femei (vezi „Familia: o declaraţie oficială către lume”, Ensign, noiembrie 1995, p. 102). Noi avem talente şi aptitudini diferite şi am fost chemaţi să facem lucruri diferite pe pământ. Când primim binecuvântarea noastră patriarhală, putem afla mai multe despre „posibilităţile [noastre] veşnice” (vezi Thomas S. Monson, în Conference Report, octombrie 1986, p. 82; sau Ensign, noiembrie 1986, p. 66).

Amintirile noastre despre viaţa premuritoare sunt acoperite de un văl, dar Tatăl nostru din Cer ştie cine suntem şi ce am făcut înainte de a veni aici. El a ales momentul şi locul naşterii noastre pentru ca noi să putem învăţa lecţiile de care avem nevoie fiecare în parte şi să putem face ceea ce este cel mai bine cu talentele şi personalitatea noastră.

  • În ce fel v-au binecuvântat talentele altor persoane? În ce fel îi pot binecuvânta pe alţii talentele şi darurile dumneavoastră?

Tatăl nostru Ceresc ne-a prezentat un plan pentru a deveni ca El

  • Cum ne ajută viaţa pământeană să ne pregătim să devenim ca Tatăl nostru Ceresc?

Tatăl nostru Ceresc a ştiut că noi nu puteam progresa peste un anumit nivel dacă nu plecam din prezenţa Sa pentru o vreme. El a dorit ca noi să ne dezvoltăm calităţile divine pe care le are El. Pentru a face aceasta, a fost nevoie să ne părăsim căminul din viaţa premuritoare ca să fim puşi la încercare şi să câştigăm experienţă. Spiritele noastre trebuiau să primească trupuri fizice în care să locuiască. La moarte, trebuie să părăsim trupurile noastre fizice şi să fim reuniţi cu ele la înviere. După aceea, noi primim trupuri nemuritoare, ca cel al Tatălui nostru Ceresc. Dacă trecem testele noastre, noi vom primi o plenitudine de bucurie pe care a primit-o Tatăl nostru Ceresc (vezi D&L 93:30–34).

Tatăl nostru Ceresc a convocat un Mare Consiliu pentru a prezenta planul Său pentru progresul nostru (vezi Teachings of Presidents of the Church: Joseph Smith, p. 209, 511). Am aflat că, dacă vom urma planul Său, vom deveni ca El. Vom fi înviaţi, vom avea toată puterea în cer şi pe pământ; vom deveni părinţi cereşti şi vom avea copii de spirit exact aşa cum are El (vezi D&L 132:19–20).

Am aflat că El va asigura pentru noi un pământ unde vom fi puşi la încercare (vezi Avraam 3:24–26). Un văl avea să ne acopere amintirile şi aveam să uităm de căminul nostru ceresc. Acest lucru era necesar pentru ca noi să ne putem exercita libertatea de a alege pentru a alege binele sau răul fără să fim influenţaţi de amintirile din perioada în care am trăit alături de Tatăl nostru Ceresc. Astfel, ne putem supune Lui datorită credinţei noastre în El şi nu datorită cunoştinţelor sau amintirilor noastre despre El. El urma să ne ajute să recunoaştem adevărul când îl vom auzi din nou pe pământ (vezi Ioan 18:37).

La Marele Consiliu am aflat, de asemenea, scopul progresului nostru: pentru a avea o plenitudine de bucurii. Totuşi, am învăţat, de asemenea, că unii vor fi înşelaţi, vor alege alte căi şi îşi vor pierde calea. Am învăţat că noi, toţi, vom avea încercări în vieţile noastre: boală, dezamăgire, suferinţă, tristeţe şi moarte. Dar, am înţeles că acestea ne vor fi date pentru experienţa şi spre binele nostru (vezi D&L 122:7). Dacă vom permite, aceste încercări ne vor purifica, nu ne vor distruge. Ele ne vor învăţa să avem rezistenţă, răbdare şi caritate (vezi Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 15–16).

În cadrul acestui consiliu, am aflat, de asemenea, că din cauza slăbiciunilor noastre noi, toţi, cu excepţia copilaşilor, vom păcătui (vezi D&L 29:46–47). Am aflat că ni se va da un Salvator pentru a putea învinge păcatele noastre şi pentru a înfrânge moartea prin înviere. Am învăţat că, dacă vom crede în El, supunându-ne cuvântului Său şi urmând exemplul Său, vom fi exaltaţi şi vom deveni ca Tatăl nostru Ceresc. Vom primi o plenitudine de bucurii.

  • Întocmiţi o listă cu unele dintre caracteristicile Tatălui Ceresc. În ce mod ne ajută planul salvării să ne dezvoltăm aceste caracteristici?

Scripturi suplimentare