Cărți și lecții
Capitolul 35: Supunerea

Capitolul 35

Supunerea

An angel appearing to Adam and Eve as they prepare to offer a lamb as a burnt offering. The illustration depicts the angel explaining to Adam and Eve that the animal sacrifice was symbolic of the sacrifice to be made by Jesus Christ.

Trebuie să ne supunem de bunăvoie lui Dumnezeu

  • Care este diferenţa dintre supunerea de bunăvoie şi cea fără bunăvoinţă?

Când Isus a fost pe pământ, un învăţător al legii I-a adresat o întrebare:

„«Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?».

Isus i-a răspuns: «Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău».

Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.

Iar a doua, asemenea ei, este: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi».

În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii” (Matei 22:36–40).

Din aceste scripturi învăţăm cât este de important ca noi să-L iubim pe Domnul şi pe aproapele nostru. Dar cum ne arătăm dragostea faţă de Domnul?

Isus a răspuns la această întrebare când a spus: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu” (Ioan 14:21).

Cu toţii trebuie să ne întrebăm de ce ne supunem poruncilor lui Dumnezeu. Este oare pentru că ne este frică de pedeapsă? Este oare pentru că dorim să fim răsplătiţi pentru că ducem o viaţă bună? Este oare pentru că Îi iubim pe Dumnezeu şi pe Isus Hristos şi dorim să Le slujim?

Este mai bine să respectăm poruncile pentru că ne este frică de pedeapsă, decât să nu le respectăm deloc. Dar vom fi mult mai fericiţi dacă ne supunem lui Dumnezeu pentru că Îl iubim şi dorim să ne supunem Lui. Când ne supunem Lui fără să fim constrânşi, El ne poate binecuvânta cu generozitate. El a spus: „Eu, Domnul… îi cinstesc pe aceia care Mă slujesc în dreptate şi adevăr până la sfârşit” (D&L 76:5). Supunerea ne ajută, de asemenea, să progresăm şi să devenim mai asemănători Tatălui nostru Ceresc. Dar aceia care nu fac nimic până când nu li se porunceşte şi care, după aceea, ţin poruncile fără bunăvoinţă îşi pierde răsplata (vezi D&L 58:26–29).

  • Cum putem să ne dezvoltăm dorinţa de a ne supune?

Noi putem să ne supunem fără a înţelege motivul

  • De ce nu este necesar ca noi să înţelegem întotdeauna scopurile Domnului pentru a fi supuşi?

Prin ţinerea poruncilor lui Dumnezeu, noi ne pregătim pentru viaţa veşnică şi pentru exaltare. Câteodată, noi nu cunoaştem motivul pentru care s-a dat o anumită poruncă. Cu toate acestea, ne arătăm credinţa şi încrederea în Dumnezeu când ne supunem Lui fără să ştim de ce.

Lui Adam şi Evei li s-a poruncit să ofere sacrificii lui Dumnezeu. Într-o zi, un înger i-a apărut lui Adam şi l-a întrebat de ce aducea sacrificii. Adam a răspuns că nu cunoştea motivul. El făcea acest lucru deoarece Domnul îi poruncise (vezi Moise 5:5–6 şi ilustraţia din acest capitol).

După aceea, îngerul i-a predicat lui Adam Evanghelia şi i-a spus despre Salvatorul care urma să vină. Duhul Sfânt s-a coborât asupra lui Adam şi el a profeţit despre locuitorii pământului până la ultima generaţie (vezi Moise 5:7–10; D&L 107:56). Adam a avut parte de această cunoaştere şi de aceste mari binecuvântări deoarece a fost supus.

Dumnezeu va pregăti o cale

Cartea lui Mormon ne relatează că Nefi şi fraţii lui mai mari au primit o însărcinare foarte grea de la Domnul (vezi 1 Nefi 3:1–6). Fraţii lui Nefi se plângeau, spunând că Domnul le-a cerut un lucru greu. Dar Nefi a spus: „Mă voi duce şi voi face lucrurile pe care Domnul le-a poruncit, căci eu ştiu că Domnul nu dă porunci copiilor oamenilor fără să pregătească o cale pentru ei, ca ei să îndeplinească lucrurile pe care El le-a poruncit” (1 Nefi 3:7). Când ni se pare greu să ne supunem unei porunci dată de Domnul, trebuie să ne amintim de cuvintele lui Nefi.

  • Când a pregătit Domnul o cale pentru dumneavoastră pentru a vă supune Lui?

Nicio poruncă nu este prea mică sau prea mare pentru a fi respectată

Uneori, putem crede că o poruncă nu este foarte importantă. Scripturile ne povestesc despre un bărbat, numit Naaman, care a gândit în acest fel. Naaman avea o boală groaznică şi a călătorit din Siria până în ţara lui Israel pentru a-i cere profetului Elisei să-l vindece. Naaman era un om important în ţara lui, astfel încât s-a simţit jignit când Elisei nu a venit personal să-l întâmpine, ci şi-a trimis, în loc, slujitorul. Naaman a fost şi mai ofensat când a primit mesajul lui Elisei: să se scalde de şapte ori în Iordan. „Nu sunt oare râurile Damascului… mai bune decât toate apele lui Israel? N-aş fi putut oare să mă spăl în ele şi să mă fac curat?”, a întrebat el. El s-a întors şi a plecat plin de mânie. Dar slujitorii lui l-au întrebat: „Dacă prorocul ţi-ar fi cerut un lucru greu, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult trebuie să faci ce ţi-a spus: «Scaldă-te, şi vei fi curat»”. Naaman era suficient de înţelept să înţeleagă că era important să-l asculte pe profetul lui Dumnezeu, chiar dacă acesta îi ceruse un lucru mărunt. Aşa că s-a scăldat în Iordan şi a fost vindecat (vezi 2 Împăraţi 5:1–14).

Uneori, putem crede că o poruncă este prea grea pentru noi pentru a o ţine. La fel ca şi fraţii lui Nefi, noi am putea spune: „Este un lucru greu ceea ce Dumnezeu ne cere”. Totuşi, la fel ca şi Nefi, noi putem fi siguri că Dumnezeu nu ne va da nicio poruncă fără ca El să pregătească o cale prin care noi să ne supunem Lui.

A fost „un lucru greu” când Domnul i-a poruncit lui Avraam să-l ofere ca jertfă pe fiul lui preaiubit Isaac (vezi Genesa 22:1–13; vezi, de asemenea, capitolul 26 din această carte). Avraam aşteptase mulţi ani naşterea lui Isaac, fiul pe care Dumnezeu i-l promisese. Cum ar fi putut să-şi piardă fiul în acest fel? Această poruncă trebuie să fi fost extrem de grea pentru Avraam. Totuşi, el a ales să se supună lui Dumnezeu.

Noi, de asemenea, trebuie să fim dornici să facem orice ne cere Dumnezeu. Profetul Joseph Smith a spus: „Eu am făcut din aceasta regula mea: Când Domnul porunceşte, execută” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph Smith [2007], p. 160). Aceasta poate fi şi regula noastră.

  • Când aţi primit binecuvântări ca urmare a supunerii dumneavoastră faţă de porunci ce păreau a fi mai puţin importante?

Isus Hristos S-a supus Tatălui Său

  • Ce exemple vă vin în minte atunci când vă gândiţi la Isus Hristos supunându-se Tatălui Său?

Isus Hristos a fost exemplul suprem de supunere faţă de Tatăl nostru Ceresc. El a spus: „M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38). Întreaga Sa viaţă a fost devotată supunerii faţă de Tatăl Său, deşi nu I-a fost întotdeauna uşor. El a fost ispitit în toate lucrurile ca şi ceilalţi muritori (vezi Evrei 4:15). În Grădina Ghetsimani, El S-a rugat spunând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei 26:39).

Deoarece Isus S-a supus voinţei Tatălui în toate lucrurile, El a făcut ca salvarea să fie posibilă pentru noi toţi.

  • În ce fel amintirea exemplului Salvatorului ne poate ajuta să fim supuşi?

Rezultatele supunerii şi ale nesupunerii

  • Care sunt consecinţele supunerii sau nesupunerii faţă de poruncile Domnului?

Împărăţia cerului este guvernată prin lege şi, când primim o binecuvântare, acest lucru se întâmplă datorită supunerii faţă de legea pe care este bazată acea binecuvântare (vezi D&L 130:20–21; 132:5). Domnul ne-a spus că, prin supunerea şi sârguinţa noastră, putem dobândi cunoaştere şi inteligenţă (vezi D&L 130:18–19). Putem, de asemenea, să creştem din punct de vedere spiritual (vezi Ieremia 7:23–24). Pe de altă parte, nesupunerea aduce dezamăgire şi conduce la pierderea binecuvântărilor. „Cine sunt Eu, spune Domnul, ca să fac o promisiune şi să nu o îndeplinesc? Eu am poruncit, şi oamenii nu se supun; Eu revoc, şi ei nu mai primesc binecuvântarea. Şi atunci, ei spun în inima lor: Aceasta nu este lucrarea Domnului, pentru că promisiunile Lui nu s-au îndeplinit” (D&L 58:31–33).

Când ţinem poruncile lui Dumnezeu, El Îşi îndeplineşte promisiunile, aşa cum regele Beniamin a spus poporului său: „El vă cere ca voi să faceţi aşa cum v-a poruncit; căci, dacă voi veţi face aşa, El vă va binecuvânta imediat” (Mosia 2:24).

Cel care este supus, dobândeşte viaţă veşnică

Domnul ne sfătuieşte: „Şi dacă ţii poruncile Mele şi înduri până la sfârşit, vei avea viaţă veşnică, care este cel mai mare dar dintre toate darurile lui Dumnezeu” (D&L 14:7).

Domnul a descris şi alte binecuvântări pe care le vor primi cei care se supun Lui în dreptate şi adevăr până la sfârşit:

„Pentru că aşa spune Domnul – Eu, Domnul, sunt milostiv şi binevoitor faţă de aceia care se tem de Mine şi îi cinstesc pe aceia care Mă slujesc în dreptate şi adevăr până la sfârşit.

Mare va fi răsplata lor şi veşnică va fi slava lor.

Şi lor le voi dezvălui toate tainele, da, toate tainele ascunse ale împărăţiei Mele din zilele de odinioară şi, pentru timpurile ce vor veni, le voi face cunoscută buna plăcere a voinţei Mele referitoare la toate lucrurile care privesc împărăţia Mea.

Da, ei vor cunoaşte chiar minunile eternităţii şi Eu le voi arăta lucrurile care vor veni, chiar lucrurile multor generaţii.

Şi înţelepciunea lor va fi mare, şi înţelegerea lor va ajunge până în cer …

Pentru că prin Spiritul Meu îi voi lumina şi prin puterea Mea le voi face cunoscute secretele voinţei Mele – da, chiar acelea pe care nici ochiul nu le-a văzut, nici urechea nu le-a auzit, nici nu au intrat încă în inima omului” (D&L 76:5–10).

  • Ce înseamnă pentru dumneavoastră expresia „a îndura până la sfârşit”?

  • Ce putem face pentru a rămâne fideli principiilor Evangheliei chiar şi atunci când acest lucru nu este la modă? Cum îi putem ajuta pe copii şi pe tineri să rămână fideli principiilor Evangheliei?

Scripturi suplimentare