Cărți și lecții
Capitolul 31: Cinstea

Capitolul 31

Cinstea

Two men shaking hands

Cinstea este un principiu al salvării

  • Cum ar fi societatea dacă toată lumea ar fi foarte cinstită?

În al treisprezecelea articol de credinţă se afirmă: „Noi credem că trebuie să fim cinstiţi”. Cartea lui Mormon ne relatează despre un grup de oameni care erau „deosebiţi pentru zelul lor faţă de Dumnezeu, precum şi faţă de oameni; căci erau foarte cinstiţi şi drepţi în toate lucrurile; şi erau neclintiţi în credinţa lor în Hristos, chiar până la sfârşit” (Alma 27:27). Datorită cinstei lor, aceşti oameni au fost remarcaţi de semenii lor şi de Dumnezeu. Este important să învăţăm ce înseamnă cinstea, felul în care putem fi ispitiţi să fim necinstiţi şi cum putem învinge această ispită.

Cinstea deplină este necesară pentru salvarea noastră. Preşedintele Brigham Young a spus: „Dacă acceptăm salvarea în condiţiile în care ne este oferită, trebuie să fim cinstiţi în fiecare gând, în fiecare comentariu, în cugetările noastre, în mediile noastre private, în treburile noastre, în declaraţiile noastre şi în fiecare faptă din viaţa noastră” (Teachings of Presidents of the Church: Brigham Young [1997], p. 293).

Dumnezeu este cinstit şi drept în toate lucrurile (vezi Alma 7:20). Ş noi trebuie să fim cinstiţi în toate lucrurile pentru a deveni asemănători Lui. Fratele lui Iared a mărturisit: „Da, Doamne, eu ştiu că Tu… eşti un Dumnezeu al adevărului şi nu poţi să minţi” (Eter 3:12). Pe de altă parte, diavolul este un mincinos. De fapt, el este tatăl minciunilor (vezi 2 Nefi 9:9). „Aceia care aleg să trişeze, să mintă, să înşele şi să denatureze devin sclavii lui” (Mark E. Petersen, în Conference Report, octombrie 1971, p. 65 sau Ensign, decembrie 1971, p. 73).

Oamenii cinstiţi iubesc adevărul şi dreptatea. Ei sunt cinstiţi în cuvintele şi în faptele lor. Ei nu mint, nu fură, nu înşeală.

Este necinstit să minţi

A minţi înseamnă a-i înşela intenţionat pe alţii. Depunerea unei mărturii false este o formă a minciunii. Domnul le-a dat copiilor lui Israel următoarea poruncă: „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău” (Exodul 20:16). Isus a propovăduit, de asemenea, acest lucru atunci când a fost pe pământ (vezi Matei 19:18). Există multe alte forme ale minciunii. Când spunem lucruri neadevărate, suntem vinovaţi de minciună. De asemenea, îi putem înşela dinadins pe alţii printr-un gest sau o privire, prin tăcere sau spunând numai o parte din adevăr. Ori de câte ori îi determinăm pe oameni, în vreun fel, să creadă ceva ce nu este adevărat, nu suntem cinstiţi.

Domnului nu îi sunt plăcute asemenea lucruri necinstite, iar noi va trebui să dăm socoteală pentru minciunile noastre. Satana vrea să ne facă să credem că este bine să minţim. El spune: „Da, minţiţi puţin… nu este nimic rău în aceasta” (2 Nefi 28:8). Satana ne încurajează să găsim scuze pentru minciunile noastre. Oamenii cinstiţi vor recunoaşte ispitele lui Satana şi vor spune întregul adevăr, chiar dacă acest lucru poate fi în dezavantajul lor.

Este necinstit să furi

Isus ne-a învăţat: „Să nu furi” (Matei 19:18). A fura înseamnă a lua ceva ce nu ne aparţine. Când luăm ceva ce aparţine altcuiva sau când luăm ceva dintr-un magazin sau ceva ce aparţine comunităţii fără a avea permisiune, înseamnă că furăm. Luarea unor produse sau a unor bunuri de la un angajator înseamnă furt. Copierea de muzică, filme, poze sau de text scris fără acordul celor care au drept de autor este o dovadă de necinste şi este o formă de hoţie. Acceptarea de bani sau bunuri peste cât ni se cuvine este o formă de necinste. A lua mai mult decât ni se cuvine din orice, reprezintă un furt.

Este necinstit să înşeli

Noi înşelăm atunci când dăm mai puţin decât datorăm sau când primim ceva ce nu merităm. Unii angajaţi îşi înşeală angajatorii atunci când nu lucrează pe toată durata programului şi acceptă totuşi plata integrală. Unii angajatori nu sunt corecţi faţă de angajaţii lor; îi plătesc mai puţin decât ar trebui. Satana spune: „Profitaţi de cineva din cauza vorbelor lui, săpaţi groapa vecinului” (2 Nefi 28:8). A profita pe nedrept este o formă de necinste. Asigurarea de servicii sau de mărfuri de calitate inferioară este înşelătorie.

Nu trebuie să găsim scuze pentru necinstea noastră

  • Ce ni se întâmplă, din punct de vedere spiritual, când găsim scuze pentru necinstea noastră?

Oamenii folosesc multe scuze când sunt necinstiţi. Oamenii mint pentru a se autoapăra sau pentru a-i face pe alţii să aibă o părere bună despre ei. Unii îşi găsesc scuze atunci când fură, gândind că merită ceea ce au luat, că au de gând să înapoieze ce au luat sau că ei au mai mult nevoie de acel lucru decât posesorul de la care l-au luat. Unii copiază pentru a obţine note mai bune la şcoală, pentru că „toţi fac la fel” sau pentru a se răzbuna.

Aceste scuze şi multe altele, sunt date drept motive pentru necinste. Pentru Domnul, acestea nu sunt motive ce pot fi acceptate. Atunci când ne găsim scuze, ne înşelăm singuri şi Spiritul lui Dumnezeu încetează să mai fie cu noi. Devenim din ce în ce mai necinstiţi.

Putem să fim pe deplin cinstiţi

  • Ce înseamnă să fim pe deplin cinstiţi?

Pentru a deveni pe deplin cinstiţi, trebuie să ne analizăm viaţa cu atenţie. Dacă sunt unele situaţii în care suntem chiar şi foarte puţin necinstiţi, trebuie să ne pocăim imediat.

Când suntem pe deplin cinstiţi, nu putem fi corupţi. Suntem demni de încredere, suntem fideli fiecărei responsabilităţi, fiecărui angajament sau legământ, chiar dacă acest lucru ne costă bani, prieteni sau viaţa noastră. Atunci, putem să-L privim pe Domnul, ne putem privi pe noi înşine şi-i putem privi pe alţii fără să ne fie ruşine. Preşedintele Joseph F. Smith ne-a sfătuit: „Fie ca viaţa fiecărui om să fie astfel încât personalitatea sa să poată suporta cea mai amănunţită examinare şi să poată fi văzută ca o carte deschisă, aşa încât nimic să nu-l facă să-i fie jenă sau să se ruşineze” (Gospel Doctrine, a cincea ediţie. [1939], p. 252).

  • În ce feluri ne influenţează cinstea sau necinstea părerea despre noi înşine?

Scripturi suplimentare