Capitolul 15
Poporul de legământ al Domnului
Natura legămintelor
-
Ce este un legământ? De ce sunt numiţi sfinţii din zilele din urmă popor de legământ?
De la început, Domnul a făcut legăminte cu copiii Săi de pe pământ. Când oamenii din poporul Său fac legăminte (sau promisiuni) cu El, ei ştiu ceea ce aşteaptă El de la ei şi ce binecuvântări pot aştepta ei de la El. Ei pot îndeplini mai bine lucrarea Sa pe pământ. Oamenii care fac legământ cu Domnul şi cei cu care Domnul face legăminte sunt cunoscuţi ca poporul de legământ al Domnului. Membrii Bisericii fac parte din poporul de legământ al Domnului.
În cadrul Evangheliei, un legământ înseamnă o înţelegere sacră sau o promisiune reciprocă între Dumnezeu şi o persoană sau un grup de persoane. Când face un legământ, Dumnezeu promite o binecuvântare datorată supunerii faţă de anumite porunci. El stabileşte condiţiile legământului Său şi dezvăluie aceste condiţii prin profeţii Săi. Dacă alegem să ne supunem condiţiilor legământului, primim binecuvântările promise. Dacă alegem să nu ne supunem, El va retrage binecuvântările, iar în unele cazuri o pedeapsă este, de asemenea, dată.
De exemplu, când ne alăturăm Bisericii, facem câteva legăminte cu Dumnezeu (vezi capitolul 20 din această carte). La botez, noi facem legământ cu Salvatorul să luăm asupra noastră numele Său. El promite că „toţi aceia care se pocăiesc şi sunt botezaţi în numele Meu, care este Isus Hristos, şi îndură până la sfârşit, vor fi salvaţi” (D&L 18:22). Noi facem legământ cu Domnul când luăm din împărtăşanie (vezi capitolul 23 din această carte). Noi promitem să luăm numele Său asupra noastră, să ne amintim de El şi să ne supunem poruncilor Sale. Nouă ni se promite că Duhul Sfânt va fi cu noi (vezi D&L 20:77–79). Când primim rânduielile din templu, noi facem alte legăminte sacre şi ni se promite exaltarea datorită supunerii credincioase (vezi D&L 132; vezi, de asemenea, capitolul 47 din această carte).
De asemenea, Dumnezeu a făcut legăminte speciale cu anumite persoane sau grupuri. El a făcut legăminte speciale cu Adam, cu Enoh, cu Noe, cu copiii lui Israel şi cu Lehi (vezi Moise 6:31–36, 52; Genesa 9:9–17; Exodul 19:5–6; 2 Nefi 1). El a făcut un legământ special cu Avraam şi urmaşii lui, care îi binecuvântează pe membrii Bisericii şi pe toate naţiunile, de pe pământ, astăzi.
-
Gândiţi-vă la legămintele pe care le-aţi făcut cu Dumnezeu şi la binecuvântările pe care El vi le promite dacă ţineţi aceste legăminte.
Legământul lui Dumnezeu cu Avraam şi cu urmaşii lui
-
Ce este legământul avraamic?
Avraam, un profet din Vechiului Testament, a fost un om neprihănit (vezi ilustraţia din acest capitol). El a refuzat să preaslăvească pe idolii tatălui său. El a ţinut toate poruncile Domnului. Datorită neprihănirii lui Avraam, Domnul a făcut un legământ cu el şi cu urmaşii lui.
Domnul i-a promis lui Avraam că el va avea nenumăraţi urmaşi. El a promis că ei toţi vor avea dreptul să primească Evanghelia, binecuvântările preoţiei şi toate rânduielile exaltării. Aceşti urmaşi, prin puterea preoţiei, aveau să ducă Evanghelia tuturor naţiunilor. Prin ei, toate familiile de pe pământ aveau să fie binecuvântate (vezi Avraam 2:11). Mai mult, Dumnezeu a promis că, dacă ei vor fi neprihăniţi, El va stabili legământul Său cu toate generaţiile copiilor lui Avraam (vezi Genesa 17:4–8).
-
În ce fel ni se aplică nouă poruncile şi promisiunile legământului avraamic? (Gândiţi-vă la modul în care se aplică această întrebare diferitelor situaţii: acasă, la serviciu, în comunitate sau ca misionari.)
Membrii Bisericii sunt un popor de legământ
-
Ce binecuvântări şi responsabilităţi are poporul de legământ al lui Dumnezeu astăzi?
Urmaşii direcţi ai lui Avraam nu sunt singurii numiţi de Dumnezeu poporul Său de legământ. Vorbind lui Avraam, Dumnezeu a spus: „Toţi aceia care vor primi această Evanghelie vor fi numiţi după numele tău şi vor fi consideraţi seminţia ta [urmaşii tăi] şi se vor ridica şi te vor binecuvânta ca pe tatăl lor” (Avraam 2:10). Astfel, două grupuri de oameni sunt cuprinşi în legământul făcut cu Avraam: (1) urmaşii neprihăniţi direcţi ai lui Avraam şi (2) cei adoptaţi ca urmaşi ai lui datorită faptului că au acceptat Evanghelia lui Isus Hristos şi au trăit potrivit principiilor ei (vezi 2 Nefi 30:2).
Când suntem botezaţi în Biserică, intrăm în legământul pe care Domnul l-a făcut cu Avraam, Isaac şi Iacov (vezi Galateni 3:26–29). Dacă suntem supuşi, moştenim binecuvântările acestui legământ. Avem dreptul să primim ajutor şi îndrumare de la Duhul Sfânt. Bărbaţii demni au dreptul să deţină preoţia. Familiile pot primi binecuvântările preoţiei. Putem dobândi viaţa veşnică în împărăţia celestială. Nu există binecuvântări mai mari decât acestea.
Împreună cu binecuvântările pe care le primim ca popor de legământ al Domnului, noi primim şi mari responsabilităţi. Domnul i-a promis lui Avraam că, prin urmaşii săi, Evanghelia va fi dusă pe tot pământul. Noi îndeplinim această responsabilitate prin programul misionarilor cu timp deplin din cadrul Bisericii şi prin munca misionară efectuată de membri. Această ocazie de a predica Evanghelia în întreaga lume aparţine numai Bisericii Domnului şi poporului Său de legământ.
Ca popor de legământ al Domnului, noi trebuie să ţinem poruncile Sale. Domnul a spus: „Eu, Domnul, sunt obligat când faceţi ceea ce spun Eu; dar, când nu faceţi ceea ce spun, nu aveţi promisiuni” (D&L 82:10). Dacă respingem legământul nostru după ce am acceptat Evanghelia, legământul devine nul şi noi vom sta condamnaţi înaintea lui Dumnezeu (vezi D&L 132:4). El a spus: „Abţineţi-vă de la păcate, ca nu cumva judecăţi severe să cadă asupra capetelor voastre. Deoarece, cui i s-a dat mult, i se va cere mult; şi acela care păcătuieşte împotriva luminii mai mari va primi o condamnare mai mare” (D&L 82:2–3).
Noul şi nepieritorul legământ
-
Ce promitem să facem când acceptăm Evanghelia? Ce binecuvântări ne dă Tatăl Ceresc când respectăm aceste promisiuni?
Plenitudinea Evangheliei este numită noul şi nepieritorul legământ. El include legămintele făcute la botez, în timpul împărtăşaniei, în templu şi cu orice altă ocazie. Domnul îl numeşte nepieritor deoarece el este rânduit de un Dumnezeu nepieritor şi deoarece legământul nu va fi niciodată schimbat. El a făcut acelaşi legământ cu Adam, Enoh, Noe, Avraam şi alţi profeţi. În acest sens, el nu este nou. Dar Domnul îl numeşte nou deoarece, de fiecare dată când Evanghelia este restaurată după ce a fost luată de pe pământ, el este nou pentru oamenii care îl acceptă (vezi Ieremia 31:31–34; Ezechiel 37:26).
Când acceptăm noul şi nepieritorul legământ, suntem de acord să ne pocăim, să fim botezaţi, să-L primim pe Duhul Sfânt, să primim înzestrările noastre, să primim legământul căsătoriei în templu, să-L urmăm pe Hristos şi să ne supunem Lui până la sfârşitul vieţilor noastre. Când ţinem legămintele noastre, Tatăl nostru Ceresc ne promite că vom primi exaltarea în împărăţia celestială (vezi D&L 132:20–24; vezi, de asemenea, capitolul 47 din această carte).
Muritorilor le este greu să înţeleagă măreţia acestei promisiuni. Poruncile pe care ni le dă El sunt spre folosul nostru şi, dacă suntem credincioşi, ne putem bucura întotdeauna de binecuvântările şi frumuseţile cerului şi ale pământului. Putem trăi în prezenţa Sa, având parte de dragostea, de compasiunea, de puterea, de măreţia, de cunoaşterea, de înţelepciunea, de slava şi de stăpânirile Sale.
-
Ce legătură are apartenenţa la poporul de legământ al Domnului cu felul în care ne îmbrăcăm, ne comportăm şi ţinem poruncile lui Dumnezeu?
Scripturi suplimentare şi alte surse
-
1 Petru 2:9–10 (oameni deosebiţi)
-
D&L 54:4–6 (efectele legămintelor ţinute sau încălcate)
-
D&L 132:7 (legăminte făcute prin autoritatea corespunzătoare)
-
D&L 133:57–60 (scopul legămintelor)
-
D&L 35:24 (promisiuni pentru supunerea faţă de legăminte)
-
Evrei 8:6 (Isus Hristos este Mijlocitorul unui legământ mai bun)
-
Ghid pentru scripturi, „Legământ”, p. 116