Cărți și lecții
Capitolul 8: Să ne rugăm Tatălui nostru Ceresc

Capitolul 8

Să ne rugăm Tatălui nostru Ceresc

Imagine
A woman sitting at a desk with the scriptures open in front of her. She has her hands clasped and eyes closed in prayer.

Ce este rugăciunea?

Isus ne-a învăţat: „Voi trebuie întotdeauna să vă rugaţi la Tatăl în numele Meu” (3 Nefi 18:19).

Rugăciunea este una dintre cele mai mari binecuvântări pe care le avem aici pe pământ. Prin rugăciune, noi putem comunica cu Tatăl nostru Ceresc şi putem căuta, zilnic, îndrumarea Sa.

Rugăciunea este o convorbire sinceră, din toată inima, cu Tatăl nostru Ceresc. Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu şi nimănui altcuiva. Nu ne rugăm niciunei alte fiinţe sau altui lucru făcut de om sau de Dumnezeu (vezi Exodul 20:3–5).

De ce ne rugăm?

Rugăciunea a fost o parte importantă a Evangheliei încă de la începutul lumii. Un înger al Domnului le-a poruncit lui Adam şi Evei să se pocăiască şi să-L cheme pe Dumnezeu în numele Fiului (vezi Moise 5:8). Această poruncă nu a fost niciodată retrasă. Rugăciunea ne va ajuta să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Toate gândurile, cuvintele şi faptele noastre sunt influenţate de rugăciunile noastre.

Trebuie să ne rugăm pentru tăria de a rezista ispitelor lui Satana şi a adepţilor lui (vezi 3 Nefi 18:15; D&L 10:5). Trebuie să ne rugăm pentru a mărturisi păcatele noastre lui Dumnezeu şi pentru a-I cere să ne ierte (vezi Alma 38:14).

Trebuie să ne rugăm pentru îndrumarea şi ajutorul Domnului în viaţa noastră zilnică. Trebuie să ne rugăm pentru familiile şi prietenii noştri, pentru vecini, pentru recoltele şi animalele noastre, pentru munca noastră zilnică şi pentru celelalte activităţi ale noastre. Trebuie să ne rugăm să fim apăraţi de duşmanii noştri (vezi Alma 34:17–27).

Noi trebuie să ne rugăm pentru a ne exprima dragostea faţă de Tatăl nostru Ceresc şi pentru a ne simţi mai aproape de El. Trebuie să ne rugăm Tatălui nostru ca să-I mulţumim pentru bunăstarea, alinarea şi pentru toate lucrurile pe care ni le dă în fiecare zi (vezi 1 Tesaloniceni 5:18). Este necesar să ne rugăm pentru a cere Tatălui nostru Ceresc tăria de a trăi potrivit Evangheliei.

Trebuie să ne rugăm pentru a putea rămâne pe cărarea strâmtă şi îngustă care duce spre viaţa veşnică. Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu, sursa întregii neprihăniri, astfel încât să putem fi neprihăniţi în gândurile, în cuvintele şi în faptele noastre.

  • Cum v-a ajutat rugăciunea să vă apropiaţi mai mult de Tatăl Ceresc?

Când trebuie să ne rugăm?

Putem să ne rugăm oricând simţim nevoia să comunicăm cu Tatăl nostru Ceresc, fie în şoaptă, fie cu glas tare. Uneori, trebuie să fim singuri într-un loc în care să ne putem revărsa sufletul în rugăciune către El (vezi Matei 6:6). În plus, ne putem ruga în timpul activităţilor noastre zilnice. Ne putem ruga când suntem la o adunare a Bisericii, acasă, când mergem pe un drum sau pe o stradă, când muncim, când pregătim o mâncare sau oriunde am fi şi orice am face. Putem să ne rugăm în orice moment din zi sau din noapte. Ne putem ruga când suntem singuri sau când suntem împreună cu alte persoane. Ne putem îndrepta gândurile către Tatăl nostru Ceresc oricând (vezi Alma 34:27). Ne putem ruga „tot timpul” (D&L 10:5).

Uneori, s-ar putea să nu dorim să ne rugăm. Am putea fi supăraţi, descurajaţi sau mânioşi. În aceste perioade, trebuie să facem un efort special pentru a ne ruga (vezi 2 Nefi 32:8–9).

Fiecare dintre noi trebuie să se roage, în particular, cel puţin în fiecare seară şi în fiecare dimineaţă. Scripturile spun să ne rugăm dimineaţa, la amiază şi seara (vezi Alma 34:21).

Ni s-a poruncit să ne rugăm în familie pentru ca familiile noastre să fie binecuvântate (vezi 3 Nefi 18:21). Conducătorii Bisericii noastre ne-au sfătuit să ne rugăm în familie în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară.

De asemenea, avem privilegiul de a ne ruga pentru a aduce mulţumire şi a cere o binecuvântare pentru mâncare înaintea fiecărei mese.

Noi deschidem şi încheiem cu o rugăciune toate adunările noastre de la Biserică. Îi mulţumim Domnului pentru binecuvântările Sale şi Îi cerem ajutorul pentru a putea să-L preaslăvim într-un mod plăcut Lui.

Cum trebuie să ne rugăm?

Oriunde ne aflăm, dacă stăm în picioare sau în genunchi, dacă ne rugăm cu glas tare sau în tăcere, dacă ne rugăm în particular sau în numele unui grup, trebuie să ne rugăm, întotdeauna, cu credinţă, „cu inima sinceră, cu intenţie adevărată” (Moroni 10:4).

În timp ce ne rugăm Tatălui nostru Ceresc, trebuie să-I spunem ceea ce simţim cu adevărat în inimile noastre, să ne confesăm Lui, să-L rugăm să ne ierte, să-I cerem ajutorul, să-I mulţumim, să ne exprimăm dragostea faţă de El. Nu trebuie să repetăm cuvinte şi fraze lipsite de sens (vezi Matei 6:7–8). Trebuie să cerem mereu să se facă voia Sa, amintindu-ne că dorinţa noastră s-ar putea să nu fie cel mai bun lucru pentru noi (vezi 3 Nefi 18:20). La sfârşitul rugăciunii, încheiem în numele lui Isus Hristos (vezi 3 Nefi 18:19).

Cum se răspunde la rugăciuni?

  • De ce credeţi că răspunsurile la rugăciuni nu sunt întotdeauna evidente? De ce credeţi că răspunsurile la rugăciuni nu vin întotdeauna când vrem noi sau în modul în care vrem noi?

Rugăciunile noastre sincere primesc întotdeauna răspunsuri. Câteodată, răspunsul poate fi negativ, deoarece ceea ce am cerut nu ar fi cel mai bun lucru pentru noi. Uneori, răspunsul este afirmativ, iar noi avem un sentiment de mulţumire, plăcut, despre ceea ce trebuie să facem (vezi D&L 9:8–9). Alteori, răspunsul este „aşteaptă puţin”. Rugăciunile noastre primesc întotdeauna răspunsuri într-un moment şi pe o cale considerate de Domnul că ne vor ajuta cel mai mult.

Uneori, Domnul răspunde la rugăciunile noastre prin alţi oameni. Un prieten bun, soţul sau soţia, un părinte sau alt membru al familiei, un conducător din Biserică, un misionar – oricare dintre aceste persoane poate fi inspirată să acţioneze în moduri care vor răspunde la rugăciunile noastre. Un astfel de exemplu îl constituie experienţa unei tinere mame al cărei copil a fost rănit într-un accident petrecut în casă. Ea nu avea nicio posibilitate să-l ducă pe copil la doctor . Era recent mutată în acel cartier şi nu-şi cunoştea vecinii. Tânăra mamă s-a rugat pentru ajutor. În câteva minute, o vecină a venit la uşă, spunând: „Am avut sentimentul că trebuie să vin să văd dacă nu ai nevoie de vreun ajutor”. Vecina a ajutat-o pe tânăra mamă să-l ducă pe copil la doctor.

Deseori, Dumnezeu ne dă puterea să găsim răspunsul la propriile rugăciuni. Când ne rugăm pentru ajutor, trebuie să facem tot ceea ce putem pentru a realiza ceea ce dorim.

Dacă trăim potrivit Evangheliei lui Isus Hristos şi ne rugăm întotdeauna, vom avea bucurie şi fericire. „Fii umil; şi Domnul, Dumnezeul tău, te va conduce de mână şi îţi va răspunde la rugăciunile tale” (D&L 112:10).

  • În ce fel a răspuns Tatăl Ceresc rugăciunilor dumneavoastră?

Scripturi suplimentare şi alte surse

Tipărește