Cărți și lecții
Capitolul 18: Credinţa în Isus Hristos

Capitolul 18

Credinţa în Isus Hristos

Full length profile portrait of Jesus Christ. He is depicted wearing a white robe with a blue belt. He has one hand extended. His other hand is touching His chest.

Ce este credinţa?

Credinţa în Domnul Isus Hristos este primul principiu al Evangheliei. Este un dar spiritual şi este necesară pentru salvarea noastră. Regele Beniamin a declarat: „Salvarea nu vine la nimeni, decât prin pocăinţă şi credinţă în Domnul Isus Hristos” (Mosia 3:12).

Credinţa este „[speranţa] în lucruri care nu se văd, care sunt adevărate” (Alma 32:21; vezi, de asemenea, Evrei 11:1). Credinţa este un principiu al acţiunii şi forţa care ne motivează în activităţile de zi cu zi.

Oare am studia şi am învăţa dacă nu am crede că putem obţine înţelepciune şi cunoaştere? Oare am mai munci în fiecare zi dacă nu am spera că prin aceasta putem realiza ceva? Oare un agricultor ar mai semăna dacă nu s-ar aştepta să strângă recoltă? În fiecare zi, acţionăm pentru a realiza lucruri în care sperăm atunci când nu putem vedea rezultatul final. Aceasta este credinţa (vezi Evrei 11:3).

Multe povestiri din scripturi ne relatează despre lucruri măreţe care au fost realizate prin credinţă.

Prin credinţă Noe a construit o arcă şi şi-a salvat familia de la potop (vezi Evrei 11:7). Moise a despărţit apele Mării Roşii (vezi Evrei 11:29). Ilie a chemat foc din cer (vezi 1 Împăraţi 18:17–40). Nefi a cerut o foamete (vezi Helaman 11:3–5). Tot el L-a rugat pe Domnul ca foametea să înceteze (vezi Helaman 11:9–17). Mările au fost potolite, s-au primit viziuni, rugăciunile au primit răspuns, toate prin puterea credinţei.

Atunci când studiem scripturile cu atenţie, aflăm despre credinţă că ea este o convingere puternică despre adevăr primită în sufletele noastre, care ne motivează să facem bine. Acest lucru ne face să ne întrebăm: În cine trebuie să avem credinţă?

  • Gândiţi-vă la activităţile dumneavoastră de fiecare zi. Care sunt lucrurile pentru a căror realizare acţionaţi în fiecare zi dar al căror rezultat final nu-l puteţi vedea? În ce fel vă îndeamnă credinţa să acţionaţi?

De ce trebuie să avem credinţă în Isus Hristos?

Credinţa noastră trebuie să se concentreze asupra Domnului Isus Hristos.

A avea credinţă în Isus Hristos înseamnă să avem o încredere atât de mare în El, încât să ne supunem la tot ceea ce ne porunceşte El. Atunci când avem credinţă în Isus Hristos, devenind ucenicii Săi supuşi, Tatăl Ceresc ne va ierta păcatele şi ne va pregăti să ne întoarcem la El.

Apostolul Petru a spus că „nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi” (Faptele apostolilor 4:12; vezi, de asemenea, Mosia 3:17). Iacov ne-a învăţat că oamenii trebuie să aibă o „credinţă desăvârşită în Cel Sfânt al lui Israel [Isus Hristos], căci altfel ei nu vor putea fi salvaţi în Împărăţia lui Dumnezeu” (2 Nefi 9:23). Prin credinţa în Salvator şi prin pocăinţă, noi facem ca ispăşirea Sa să fie pe deplin utilă în vieţile noastre. Prin credinţă putem, de asemenea, primi tăria de a rezista ispitelor (vezi Alma 37:33).

Nu putem avea credinţă în Isus Hristos fără a avea, de asemenea, credinţă în Tatăl nostru Ceresc. Dacă avem credinţă în Ei, vom avea, de asemenea, credinţa că Duhul Sfânt, trimis de Ei, ne va învăţa întregul adevăr şi ne va aduce alinare.

  • Cum poate credinţa în Isus Hristos să ne influenţeze în îndeplinirea chemărilor noastre în Biserică, în relaţiile de familie sau la locul de muncă? Cum ne influenţează credinţa în Isus Hristos speranţa în viaţa veşnică?

Cum ne putem întări credinţa în Isus Hristos?

Cunoscând multele binecuvântări care vin prin exercitarea credinţei în Isus Hristos, noi trebuie să căutăm să ne întărim credinţa în El. Salvatorul a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar… nimic nu v-ar fi cu neputinţă” (Matei 17:20). Sămânţa de muştar este foarte mică, dar din ea creşte un pom de dimensiuni mari.

Cum ne putem întări credinţa? În acelaşi fel în care ne sporim sau ne dezvoltăm oricare altă însuşire. Cum ne putem dezvolta îndemânarea de a ciopli în lemn, de a ţese, de a picta, de a găti, de a lucra în lut sau de a cânta la un instrument muzical? Studiem, exersăm şi perseverăm. Făcând aceasta, ne perfecţionăm. La fel este şi cu credinţa. Dacă dorim să ne întărim credinţa în Isus Hristos, trebuie să ne perfecţionăm în această direcţie. Profetul Alma a comparat cuvântul lui Dumnezeu cu o sămânţă care trebuie hrănită cu credinţă:

„Dar iată, dacă vă veţi trezi şi vă veţi deştepta aptitudinile, chiar pentru a pune la încercare cuvintele mele şi dacă dovediţi un pic de credinţă, da, chiar dacă nu faceţi nimic mai mult decât să doriţi să credeţi, lăsaţi această dorinţă să lucreze în voi, chiar până când credeţi într-un fel în care puteţi face loc pentru o parte din cuvintele mele.

Acum, noi vom asemăna cuvântul cu o sămânţă. Acum, dacă voi faceţi loc ca o sămânţă să fie plantată în inima voastră, iată, dacă aceasta este o sămânţa adevărată sau o sămânţă bună, dacă voi nu o aruncaţi afară prin necredinţa voastră şi dacă nu vă împotriviţi Spiritului Domnului, iată, ea va începe să crească înăuntrul piepturilor voastre; şi atunci când voi simţiţi aceste mişcări de creştere, voi veţi începe să ziceţi în sinea voastră – Aceasta trebuie să fie o sămânţă bună sau cuvântul este bun, căci el începe să-mi lărgească sufletul; da, începe să-mi lumineze înţelegerea …

Acum iată, nu ar mări aceasta credinţa voastră?” (Alma 32:27–29).

Astfel, putem să ne întărim credinţa în Dumnezeu, acţionând conform dorinţei noastre de a avea credinţă în El.

De asemenea, putem să ne întărim credinţa rugându-ne Tatălui Ceresc în legătură cu speranţele, dorinţele şi nevoile noastre (vezi Alma 34:17–26). Dar nu trebuie să presupunem că tot ceea ce trebuie să facem este să cerem. În scripturi ni se spune: „Credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi” (Iacov 2:17). Următoarea povestire se referă la un om a cărui credinţă a fost arătată prin faptele sale.

Acest om dorea să studieze scripturile, dar nu ştia să citească. El s-a rugat Tatălui Ceresc să-l ajute să înveţe să citească. La un moment dat, un învăţător a venit în satul lui, iar omul l-a rugat pe învăţător să-l ajute. A învăţat alfabetul. A studiat sunetele şi a învăţat cum să alăture literele pentru a forma cuvinte. În scurt timp, ajunsese să poată citi cuvinte simple. Cu cât exersa mai mult, cu atât învăţa mai mult. El I-a mulţumit Domnului pentru că i-a trimis învăţătorul şi pentru că l-a ajutat să înveţe să citească. Acest om şi-a mărit credinţa, sentimentul de umilinţă şi cunoaştere în aşa măsură încât a slujit în calitate de preşedinte de ramură în Biserică.

Preşedintele Spencer W. Kimball a explicat: „Trebuie să existe fapte făcute cu credinţă. Cât de nesăbuit ar fi să-i cerem Domnului să ne dea cunoaştere, dar cât de înţelept ar fi să-i cerem Domnului să ne ajute să dobândim cunoaştere, să studiem în mod constructiv, să gândim clar şi să putem reţine lucrurile pe care le-am învăţat” (Faith Precedes the Miracle, [1972], p. 205; litere cursive în original).

Credinţa înseamnă să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a îndeplini lucrurile pe care le sperăm şi pentru care ne rugăm. Preşedintele Kimball a spus: „Cu credinţă plantăm sămânţa şi, în scurt timp, vedem miracolul înfloririi. Adesea, oamenii au înţeles greşit acest proces şi l-au inversat”. El a continuat explicând că mulţi dintre noi doresc să aibă sănătate şi putere fără să respecte legile sănătăţii. Dorim să avem prosperitate fără a ne plăti zeciuiala. Dorim să fim aproape de Domnul, dar nu dorim să postim şi să ne rugăm. Dorim să avem ploaie la vremea potrivită şi să avem pace în ţară fără să respectăm ziua de sabat ca pe o zi sfântă şi fără să ţinem celelalte porunci ale Domnului (vezi Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 142).

O modalitate importantă de a ne întări credinţa este de a asculta şi de a studia cuvântul Domnului. Noi auzim cuvântul Domnului la adunările noastre din Biserică. Putem studia cuvântul Său în scripturi. „Şi, cum nu au toţi credinţă, căutaţi cu sârguinţă şi învăţaţi-vă unul pe altul cuvinte de înţelepciune; da, căutaţi cuvintele de înţelepciune în cele mai bune cărţi; căutaţi să învăţaţi, chiar prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă” (D&L 88:118).

  • Ce legătură vedeţi între credinţa noastră şi faptele noastre?

Care sunt câteva dintre binecuvântările care vin datorită credinţei?

Prin darul credinţei sunt îndeplinite miracole, apar îngeri, sunt date alte daruri ale Spiritului, rugăciunile primesc răspuns, iar oamenii devin fiii lui Dumnezeu (vezi Moroni 7:25–26, 36–37).

„Atunci când vine credinţa, ea aduce… apostoli, profeţi, evanghelişti, pastori, învăţători, daruri, înţelepciune, cunoaştere, miracole, vindecări, darul învăţării limbilor, interpretarea limbilor etc. Toate acestea apar atunci când credinţa apare pe pământ şi dispar când ea dispare de pe pământ; căci acestea sunt efectele credinţei… Iar cel care o are va dobândi prin ea toată cunoaşterea şi înţelepciunea necesare, până va ajunge să-I cunoască pe Dumnezeu şi pe Domnul Isus Hristos, pe care El L-a trimis – iar a-I cunoaşte pe Ei înseamnă viaţă veşnică” (Lectures on Faith [1985], p. 83).

  • În ce povestiri din scripturi se relatează despre oameni care au devenit mai puternici pentru că au avut credinţă în Isus Hristos? Cum aţi văzut acest lucru întâmplându-se în viaţa dumneavoastră?

Scripturi suplimentare