Capitolul 14

Organizarea preoţiei

Preoţia este pe pământ astăzi

Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este condusă prin preoţie. Preoţia, care este întotdeauna asociată cu lucrarea lui Dumnezeu, „continuă să existe în Biserica lui Dumnezeu în toate generaţiile şi este fără început al zilelor sau sfârşit al anilor” (D&L 84:17). Ea este pe pământ astăzi. Bărbaţii tineri şi cei în vârstă sunt botezaţi în Biserică şi, când sunt consideraţi demni, ei sunt rânduiţi la preoţie. Lor li se dă autoritatea de a acţiona în numele Domnului şi de a face lucrarea Sa pe pământ.

Cele două diviziuni ale preoţiei

• Cum şi-au primit numele Preoţia lui Melhisedec şi Preoţia aaronică?

Pentru învăţători Folosiţi întrebările de la începutul unei secţiuni pentru a începe discuţiile şi trimiteţi-i la text pe membrii clasei sau membrii familiei pentru a afla mai multe informaţii. Folosiţi întrebările de la sfârşitul unei secţiuni pentru a-i ajuta pe membrii clasei sau pe membrii familiei să mediteze şi să discute despre înţelesul a ceea ce au citit şi să pună acele lucruri în practică în vieţile lor.

Preoţia este împărţită în două părţi: Preoţia lui Melhisedec şi Preoţia aaronică (vezi D&L 107:1). „Prima este denumită Preoţia lui Melhisedec deoarece Melhisedec a fost un înalt preot atât de mare.

Înainte de timpul lui, ea se numea Preoţia Sfântă după Ordinul Fiului lui Dumnezeu.

Dar, din respect sau reverenţă faţă de numele Fiinţei Supreme, pentru a evita prea frecventa repetare a numelui Său, ei, Biserica, în timpurile străvechi, au numit acea preoţie după Melhisedec sau Preoţia lui Melhisedec” (D&L 107:2–4; litere cursive în original).

Preoţia mai mică este o anexă a Preoţiei lui Melhisedec. Ea se numeşte Preoţia aaronică, deoarece a fost conferită lui Aaron şi fiilor lui de-a lungul tuturor generaţiilor lor. Cei care deţin Preoţia aaronică au autoritatea de a administra rânduielile temporale ale împărtăşaniei şi ale botezului (vezi D&L 20:46; 107:13–14, 20).

Cei care deţin Preoţia lui Melhisedec au puterea şi autoritatea de a conduce Biserica şi de a îndruma predicarea Evangheliei în toate colţurile lumii. Ei administrează toată lucrarea spirituală a Bisericii (vezi D&L 84:19–22; 107:8). Ei conduc munca făcută în temple; ei prezidează asupra episcopiilor, ramurilor, ţăruşilor şi a misiunilor. Profetul ales al Domnului, preşedintele Bisericii, este înaltul preot care prezidează asupra Preoţiei lui Melhisedec (vezi D&L 107:65–67).

Cheile preoţiei

• Care este diferenţa între preoţie şi cheile preoţiei? Care dintre conducătorii preoţiei primesc cheile?

Există o diferenţă între a fi rânduit într-un oficiu al preoţiei şi a primi cheile preoţiei. Preşedintele Joseph F. Smith ne-a învăţat:

„Preoţia, în general, este autoritatea dată bărbatului de a acţiona în numele lui Dumnezeu. Fiecărui bărbat care a fost rânduit în orice oficiu al preoţiei i s-a delegat această autoritate.

Dar este necesar ca fiecare acţiune înfăptuită prin această autoritate să fie făcută la timpul potrivit şi la locul potrivit, în mod corect şi după ordinea corectă a preoţiei. Puterea de a conduce aceste acţiuni este numită cheile preoţiei. Cheile, în plenitudinea lor, sunt deţinute doar de o singură persoană la un moment dat, de profetul şi preşedintele Bisericii. El poate delega altcuiva orice parte a acestei puteri, situaţie în care acea persoană deţine cheile pentru lucrarea respectivă. Astfel, preşedintele templului, preşedintele de ţăruş, episcopul unei episcopii, preşedintele unei misiuni, preşedintele unui cvorum, fiecare dintre aceştia deţine cheile lucrărilor înfăptuite în grupul sau locul respectiv. Preoţia sa nu este mărită prin acea însărcinare specială… preşedintele unui cvorum al vârstnicilor, de exemplu, nu are mai multă preoţie decât oricare membru al acelui cvorum. Dar el deţine puterea de a conduce lucrările oficiale înfăptuite în… cvorum sau, cu alte cuvinte, cheile acelei părţi a acelei lucrări” (Teachings of Presidents of the Church: Joseph F. Smith [1998], p. 141; litere cursive în original).

• Cum protejează cheile preoţiei Biserica?

Oficiile şi îndatoririle Preoţiei aaronice

• În ce moduri slujesc deţinătorii Preoţiei aaronice?

Atunci când Preoţia aaronică este conferită unui bărbat sau unui băiat, el este rânduit într-un oficiu al acelei preoţii. Oficiile Preoţiei aaronice sunt: diacon, învăţător, preot şi episcop. Fiecare oficiu are îndatoriri şi responsabilităţi. Fiecare cvorum este prezidat de un preşedinte de cvorum care îi învaţă pe membri îndatoririle lor şi le cere să-şi îndeplinească sarcinile.

Unii bărbaţi se alătură Bisericii sau devin activi după ce au trecut de vârsta obişnuită la care se fac rânduirile în oficiile acestei preoţii. De obicei, ei sunt rânduiţi într-un oficiu în cadrul Preoţiei aaronice şi pot, curând, să fie rânduiţi în alte oficii dacă rămân demni.

Diacon

Un tânăr băiat care a fost botezat şi confirmat ca membru al Bisericii şi este demn poate fi rânduit la oficiul de diacon, când împlineşte vârsta de 12 ani. Diaconii sunt de obicei desemnaţi să împartă împărtăşania membrilor Bisericii, să menţină în ordine clădirile şi terenurile Bisericii, să acţioneze ca mesageri pentru conducătorii preoţiei şi să îndeplinească însărcinări speciale, cum ar fi colectarea donaţiilor de post.

Învăţător

Un tânăr băiat demn poate fi rânduit învăţător când are vârsta de 14 ani sau mai mult. Învăţătorii au toate îndatoririle, drepturile şi puterile oficiului de diacon plus unele suplimentare. Învăţătorii din Preoţia aaronică au responsabilitatea să-i ajute pe membrii Bisericii să trăiască potrivit poruncilor (vezi D&L 20:53–59). Pentru a fi ajutaţi să îndeplinească această responsabilitate, ei sunt, de obicei, desemnaţi să slujească în calitate de învăţători de acasă. Ei îi vizitează acasă pe membrii Bisericii şi îi îndeamnă să trăiască potrivit principiilor Evangheliei. Lor li s-a poruncit să predea adevărurile Evangheliei din scripturi (vezi D&L 42:12). De asemenea, învăţătorii pregătesc pâinea şi apa pentru împărtăşanie.

Preot

Un tânăr băiat demn poate fi rânduit preot când are vârsta de 16 ani sau mai mult. Preoţii au toate îndatoririle, drepturile şi puterile oficiilor de diacon şi de învăţător plus unele suplimentare (vezi D&L 20:46–51). Un preot poate boteza. El poate, de asemenea, să administreze împărtăşania. El poate rândui alţi preoţi, învăţători şi diaconi. Un preot poate să conducă adunări atunci când nu este prezent niciun deţinător al Preoţiei lui Melhisedec. El are responsabilitatea să predice Evanghelia celor din jurul lui.

Episcop

Un episcop este rânduit şi pus deoparte pentru a prezida asupra Preoţiei aaronice dintr-o episcopie. El este preşedintele cvorumului preoţilor (vezi D&L 107:87–88). Când acţionează în oficiul său din cadrul Preoţiei aaronice, un episcop se ocupă, în principal, de probleme temporale, cum ar fi administrarea finanţelor şi a înregistrărilor şi coordonarea ajutorului acordat săracilor şi nevoiaşilor (vezi D&L 107:68).

Un episcop este, de asemenea, rânduit ca înalt preot pentru a putea prezida asupra tuturor membrilor din episcopie (vezi D&L 107:71–73; 68:15). Un episcop este un judecător în Israel (vezi D&L 107:74) şi el îi intervievează pe membri pentru a primi recomandările pentru templu, rânduirile în preoţie şi pentru alte nevoi. Este dreptul lui de a avea darul discernământului.

• Cum aţi fost binecuvântaţi prin slujirea deţinătorilor Preoţiei aaronice?

Oficiile şi îndatoririle Preoţiei lui Melhisedec

• În ce moduri slujesc deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec?

Oficiile Preoţiei lui Melhisedec sunt: vârstnic, înalt preot, patriarh, membru în cadrul Celor Şaptezeci şi apostol.

Vârstnic

Vârstnicii sunt chemaţi să predea, să explice, să îndemne, să boteze şi să vegheze asupra Bisericii (vezi D&L 20:42). Toţi deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec sunt rânduiţi în oficiul de vârstnic. Ei au autoritatea de a acorda darul Duhului Sfânt prin aşezarea mâinilor (vezi D&L 20:43). Vârstnicii trebuie să conducă adunările Bisericii după cum sunt îndrumaţi de Duhul Sfânt (vezi D&L 20:45; 46:2). Vârstnicii îi pot binecuvânta pe cei bolnavi (vezi D&L 42:44) şi îi pot binecuvânta pe copiii mici (vezi D&L 20:70). Vârstnicii pot prezida adunările Bisericii atunci când nu este prezent niciun înalt preot (vezi D&L 107:11).

Înalt preot

Un înalt preot are autoritatea de a oficia în Biserică şi de a administra lucrurile spirituale (vezi D&L 107:10, 12). El poate, de asemenea, să slujească în toate oficiile mai mici (vezi D&L 68:19). Preşedinţii de ţăruş, preşedinţii de misiune, înalţii consilieri, episcopii şi alţi conducători ai Bisericii sunt rânduiţi înalţi preoţi.

Patriarh

Patriarhii sunt rânduiţi de către autorităţile generale sau de către preşedinţii de ţăruş când aceştia sunt autorizaţi de Consiliul celor Doisprezece, pentru a da binecuvântări patriarhale membrilor Bisericii. Aceste binecuvântări ne fac să înţelegem mai bine chemările noastre pe pământ. Ele sunt cuvântul Domnului adresat nouă direct. Patriarhii sunt, de asemenea, rânduiţi înalţi preoţi (vezi D&L 107:39–56).

Cei Şaptezeci

Cei Şaptezeci sunt martori speciali ai lui Isus Hristos în toată lumea, ei ajută la clădirea Bisericii şi la reglementarea activităţii acesteia sub îndrumarea Primei Preşedinţii şi a Cvorumului celor Doisprezece Apostoli (vezi D&L 107:25, 34, 38, 93–97).

Apostol

Un apostol este un martor special al numelui lui Isus Hristos în întreaga lume (vezi D&L 107:23). Apostolii administrează treburile Bisericii în lumea întreagă. Cei care sunt rânduiţi în oficiul de apostol în Preoţia lui Melhisedec sunt, de obicei, puşi deoparte ca membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Fiecăruia îi sunt conferite toate cheile împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, dar numai apostolul senior, care este preşedintele Bisericii, foloseşte, în mod real, toate aceste chei. Ceilalţi lucrează sub conducerea sa.

• Cum aţi fost binecuvântaţi prin slujirea deţinătorilor Preoţiei lui Melhisedec?

Cvorumurile Preoţiei aaronice

Domnul a poruncit ca deţinătorii preoţiei să fie organizaţi în cvorumuri. Un cvorum este un grup de fraţi care deţin acelaşi oficiu al preoţiei.

Există trei cvorumuri ale Preoţiei aaronice:

1. Cvorumul diaconilor, care cuprinde cel mult 12 diaconi (vezi D&L 107:85). Preşedinţia cvorumului diaconilor este chemată de către episcop din rândul membrilor cvorumului.

2. Cvorumul învăţătorilor, care cuprinde cel mult 24 de învăţători (vezi D&L 107:86). Preşedinţia cvorumului învăţătorilor este chemată de către episcop din rândul membrilor cvorumului.

3. Cvorumul preoţilor, care cuprinde cel mult 48 de preoţi (vezi D&L 107:87–88). Acesta este prezidat de episcopul episcopiei căreia îi aparţine cvorumul. Episcopul este un înalt preot şi, astfel, aparţine, de asemenea, cvorumului înalţilor preoţi.

Când numărul de membri indicat pentru un cvorum este depăşit, cvorumul poate fi împărţit.

Cvorumurile Preoţiei lui Melhisedec

La nivelul conducerii generale a Bisericii, membrii Primei Preşedinţii formează un cvorum, iar Cei Doisprezece formează, la rândul lor, un cvorum. Cei Şaptezeci sunt, de asemenea, organizaţi în cvorumuri.

La nivel local – în episcopiile, ramurile, ţăruşii şi districtele Bisericii – deţinătorii Preoţiei lui Melhisedec sunt organizaţi în cvorumurile menţionate mai jos.

Cvorumul vârstnicilor

Fiecare cvorum al vârstnicilor „este instituit pentru slujitorii permanenţi; deşi pot călători, ei sunt rânduiţi pentru a fi slujitori permanenţi” (D&L 124:137). Ei desfăşoară cea mai mare parte a activităţii lor în apropierea caselor lor. Cvorumul este format din cel mult 96 de vârstnici şi este prezidat de preşedinţia cvorumului. Când acest număr de membri este depăşit, cvorumul poate fi divizat.

Cvorumul înalţilor preoţi

Fiecare cvorum îi include pe toţi înalţii preoţi care locuiesc în cadrul graniţelor ţăruşului, inclusiv pe patriarhi şi episcopi. Preşedintele de ţăruş şi consilierii săi formează preşedinţia acestui cvorum. Înalţii preoţi dintr-o episcopie sunt organizaţi într-un grup, având un conducător al grupului.

Importanţa cvorumurilor preoţiei

• În ce fel pot ajuta cvorumurile preoţiei la întărirea fiecărei persoane şi a familiilor?

Când este rânduit la preoţie, un bărbat sau un băiat devine automat membru al unui cvorum al preoţiei. Din acel moment, de-a lungul întregii vieţi, se aşteaptă ca el să-şi păstreze calitatea de membru într-un cvorum al preoţiei potrivit oficiului său (vezi Boyd K. Packer, „What Every Elder Should Know—and Every Sister as Well: A Primer on Principles of Priesthood Government”, Ensign, februarie 1993, p. 9).

Când un cvorum al preoţiei funcţionează corect, membrii cvorumului sunt încurajaţi, binecuvântaţi şi se înfrăţesc, iar Evanghelia le este predată de conducătorii lor. Chiar dacă un bărbat este eliberat dintr-o chemare în Biserică, cum ar fi învăţător, preşedinte de cvorum, episcop, înalt consilier sau preşedinte de ţăruş, calitatea lui de membru al cvorumului din care face parte nu se schimbă. Calitatea de membru al unui cvorum al preoţiei trebuie considerată un privilegiu sacru.

Organizaţiile auxiliare preoţiei

• În ce fel pot ajuta organizaţiile auxiliare preoţiei la întărirea fiecărei persoane şi a familiilor?

Toate organizaţiile din Biserică activează sub îndrumarea conducătorilor preoţiei şi îi ajută să ducă la îndeplinire lucrarea Domnului. De exemplu preşedinţiile Societăţii de Alinare, Tinerelor Fete, Tinerilor Băieţi, Societăţii Primare şi Şcolii de duminică din cadrul unei episcopii slujesc sub îndrumare episcopatului. Aceste organizaţii se numesc organizaţii auxiliare preoţiei.

• Ce rol aveţi ca persoană în buna desfăşurare a activităţilor cvorumurilor preoţiei şi ale organizaţiilor auxiliare?

Scripturi suplimentare

• Alma 13:1–19 (modul în care au fost rânduiţi bărbaţii la preoţie)

• Matei 16:19; D&L 68:12 (apostolilor li se dă puterea şi cheile preoţiei; ceea ce pecetluiesc pe pământ este pecetluit în cer)

• D&L 20:38–67 (îndatoririle vârstnicilor, preoţilor, învăţătorilor, diaconilor)

• D&L 84; 107 (revelaţii despre preoţie)

• 1 Corinteni 12:14–31 (toate oficiile preoţiei sunt importante)