Cărți și lecții
Capitolul 22: Darurile Spiritului

Capitolul 22

Darurile Spiritului

Imagine
Two elder missionaries in Korea talking to a young man. They are standing on a sidewalk.

Darurile Spiritului

  • Ce daruri spirituale ne dă Domnul?

După botez, fiecăruia dintre noi ni se aşează mâinile pe cap pentru a primi darul Duhul Sfânt. Dacă suntem credincioşi, putem avea parte permanent de influenţa Sa. Prin El, fiecare dintre noi poate fi binecuvântat cu anumite puteri spirituale numite daruri ale Spiritului. Aceste daruri sunt date celor care sunt Îi credincioşi lui Hristos. „Toate aceste daruri vin de la Dumnezeu, pentru folosul copiilor lui Dumnezeu” (D&L 46:26). Ele ne ajută să cunoaştem şi să propovăduim adevărurile Evangheliei. Ele ne vor ajuta să-i binecuvântăm pe alţii. Ele ne vor îndruma pe calea de întoarcere la Tatăl nostru Ceresc. Pentru a folosi darurile noastre cu înţelepciune, trebuie să ştim care sunt ele, cum le putem dezvolta şi cum putem recunoaşte imitaţiile acestora făcute de Satana.

Scripturile menţionează multe daruri ale Spiritului. Aceste daruri au fost date membrilor adevăratei Biserici ori de câte ori Biserica a fost stabilită pe pământ (vezi Marcu 16:16–18). Printre aceste daruri ale Spiritului se numără cele menţionate mai jos.

Darul de a vorbi în alte limbi (D&L 46:24)

Uneori este necesar să transmitem Evanghelia într-o limbă pe care nu o cunoaştem. Când se întâmplă aceasta, Domnul ne poate binecuvânta dându-ne capacitatea de a vorbi acea limbă. Mulţi misionari au primit darul de a vorbi în alte limbi (vezi ilustraţia din acest capitol). De exemplu, vârstnicul Alonzo A. Hinckley, era misionar în Olanda şi înţelegea şi vorbea foarte puţin limba olandeză, deşi se rugase mult şi studiase din greu. Când s-a întors la casa unei persoane pe care o mai vizitase, o doamnă i-a deschis uşa şi a început să-i vorbească foarte mânioasă în limba olandeză. Spre uimirea sa, el a putut înţelege fiecare cuvânt. El a simţit o dorinţă puternică să-şi depună mărturia în faţa ei în limba olandeză. A început să vorbească, iar cuvintele erau pronunţate foarte clar în limba olandeză. Dar când s-a întors pentru a-i arăta preşedintelui de misiune că putea vorbi limba olandeză, această capacitate îl părăsise. Mulţi membri credincioşi au fost binecuvântaţi cu darul de a vorbi în alte limbi (vezi Joseph Fielding Smith, Answers to Gospel Questions, compilaţie realizată de Joseph Fielding Smith Jr., 5 volume [1957–1966], 2:32–33.)

Darul interpretării limbilor (D&L 46:25)

Acest dar ne este, uneori, dat atunci când nu înţelegem limba şi trebuie să primim un mesaj important de la Dumnezeu. De exemplu, preşedintele David O. McKay a avut o mare dorinţă de a se adresa sfinţilor din Noua Zeelandă fără a folosi un interpret. El le-a spus că spera ca Domnul să-i binecuvânteze pentru ca ei să-l înţeleagă. El a vorbit în limba engleză. Mesajul lui a durat aproximativ 40 de minute. Pe măsură ce vorbea, putea să-şi dea seama după expresiile de pe feţele lor şi după lacrimile din ochii lor că ei înţelegeau mesajul lui (vezi Answers to Gospel Questions, 2:30–31).

Darul de a traduce (D&L 5:4)

Dacă am fost chemaţi de către conducătorii Bisericii pentru a traduce cuvântul Domnului, putem primi un dar de a traduce, care depăşeşte capacitatea noastră naturală. Ca în cazul tuturor darurilor, noi trebuie să trăim în mod neprihănit, să studiem mult şi să ne rugăm să-l primim. Când facem aceste lucruri, Domnul ne face să avem un sentiment interior arzător în legătură cu corectitudinea traducerii (vezi D&L 9:8–9). Joseph Smith a avut darul de a traduce atunci când a tradus Cartea lui Mormon. El primea acest dar numai când era demn de îndrumările Spiritului.

Darul înţelepciunii (D&L 46:17)

Unii dintre noi au fost binecuvântaţi cu capacitatea de a înţelege oamenii şi principiile Evangheliei, ca şi aplicarea acestora în vieţile noastre. Ni se spune:

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.

Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.

Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul” (Iacov 1:5–7).

Domnul a spus: „Nu căutaţi bogăţii, ci înţelepciune şi iată, tainele lui Dumnezeu vă vor fi dezvăluite vouă” (D&L 6:7).

Darul cunoaşterii (D&L 46:18)

Fiecare persoană care devine precum Tatăl Ceresc va ajunge să cunoască în final toate lucrurile. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi a legilor Sale este revelată de către Duhul Sfânt (vezi D&L 121:26). Noi nu putem fi salvaţi dacă nu cunoaştem aceste legi (vezi D&L 131:6).

Domnul a revelat: „Dacă o persoană câştigă prin sârguinţa şi supunerea sa mai multă cunoaştere şi inteligenţă în această viaţă, decât altă persoană, ea va fi cu atât mai mult avantajată în lumea care va veni” (D&L 130:19). Domnul ne-a poruncit să învăţăm cât mai mult cu putinţă despre lucrarea Sa. El vrea ca noi să învăţăm despre ceruri, despre pământ, despre lucruri care au fost sau care vor fi, despre lucruri care sunt în ţară şi lucruri care sunt în străinătate (vezi D&L 88:78–79). Totuşi, există oameni care caută să obţină cunoaştere numai prin studiul personal. Ei nu cer ajutorul Duhului Sfânt. Aceştia sunt oamenii care învaţă întotdeauna, dar nu ajung niciodată la adevăr (vezi 2 Timotei 3:7). Când primim cunoaştere prin revelaţie de la Duhul Sfânt, Spiritul Său vorbeşte minţilor şi inimilor noastre (vezi D&L 6:15, 22–24; 8:2; 9:7–9).

Darul predării înţelepciunii şi cunoaşterii (Moroni 10:9–10)

Unora dintre oameni le este dată o capacitate specială de a explica şi de a mărturisi despre adevărurile Evangheliei. Acest dar poate fi folosit atunci când predăm într-o clasă. El poate fi folosit de părinţi pentru a-şi învăţa copiii. Darul ne poate ajuta, de asemenea, să-i instruim pe alţii, astfel încât ei să poată înţelege Evanghelia.

Darul de a şti că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu (D&L 46:13)

Acesta a fost darul profeţilor şi apostolilor care au fost chemaţi ca martori speciali ai lui Isus Hristos. Totuşi, acest dar este dat şi altor oameni. Fiecare persoană poate avea o mărturie ascultând şoaptele Spiritului Sfânt. Preşedintele David O. McKay ne-a învăţat: „Unora le este dat, spune Domnul în Doctrină şi legăminte, să ştie, prin Duhul Sfânt, că Isus este Fiul lui Dumnezeu şi că El a fost răstignit pentru păcatele lumii [vezi D&L 46:13]. La aceştia mă refer când spun că stau neclintiţi pe stânca revelaţiei în ceea ce priveşte mărturia pe care o depun în faţa lumii (Teachings of Presidents of the Church: David O. McKay [2003], p. 166).

Darul de a crede mărturia altora (D&L 46:14)

Prin puterea Duhului Sfânt noi putem cunoaşte adevărul despre toate lucrurile. Dacă dorim să ştim dacă cineva rosteşte adevărul, trebuie să-L întrebăm pe Dumnezeu cu credinţă. Dacă lucrul în legătură cu care ne rugăm este adevărat, Domnul va aduce pacea în minţile noastre (vezi D&L 6:22–23). În acest fel putem şti dacă o altă persoană, chiar şi profetul, a primit revelaţie. Nefi I-a cerut Domnului să-l lase să vadă, să simtă şi să cunoască faptul că visul tatălui său era adevărat (vezi 1 Nefi 10:17–19).

Darul profeţiei (D&L 46:22)

Cei care primesc revelaţii adevărate despre trecut, prezent sau viitor au darul profeţiei. Profeţii au acest dar, însă şi noi îl putem avea pentru a ne ajuta să ne conducem vieţile (vezi 1 Corinteni 14:39). Noi putem primi revelaţii de la Dumnezeu pentru noi înşine şi pentru propriile noastre chemări, dar niciodată pentru Biserică sau pentru conducătorii ei. Este contrar ordinii din ceruri ca o persoană să primească revelaţie pentru cineva asupra căruia nu prezidează. Dacă avem cu adevărat darul profeţiei, noi nu vom primi nicio revelaţie care să fie în contradicţie cu ceea ce a spus Domnul în scripturi.

Darul vindecării (D&L 46:19–20)

Unii oameni au credinţa de a vindeca, iar alţii au credinţa de a fi vindecaţi. Noi, toţi, ne putem exercita credinţa de a fi vindecaţi atunci când suntem bolnavi (vezi D&L 42:48). Mulţi dintre deţinătorii preoţiei au darul de a-i vindeca pe cei bolnavi. Altora le poate fi dată cunoaşterea despre cum să vindece o boală.

Darul înfăptuirii miracolelor (D&L 46:21)

Domnul a binecuvântat poporul Său de multe ori în moduri miraculoase. Când pionierii din Utah au semănat primele lor culturi, o invazie de lăcuste aproape le-au distrus. Pionierii s-au rugat Domnului să le salveze recoltele şi El a trimis pescăruşi care au devorat lăcustele. Când avem nevoie de ajutor şi cerem cu credinţă atunci, dacă este spre binele nostru, Domnul va înfăptui miracole pentru noi (vezi Matei 17:20; D&L 24:13–14).

Darul credinţei (Moroni 10:11)

Fratele lui Iared a avut credinţă mare. Datorită credinţei lui, el a primit alte daruri. Credinţa sa a fost atât de mare încât Salvatorul i s-a arătat (vezi Eter 3:9–15). Fără credinţă niciun alt dar nu poate fi dat. Moroni promite: „Acela care crede în Hristos, neîndoindu-se de nimic, lui îi va fi dat orice el Îi va cere Tatălui în numele lui Hristos” (Mormon 9:21). Noi trebuie să căutăm să ne mărim credinţa, să ne descoperim darurile şi să le folosim.

Unora dintre oameni le lipseşte credinţa şi ei neagă faptul că aceste daruri ale Spiritului există cu adevărat. Acestora, Moroni le spune:

„Şi iarăşi vă spun eu vouă, aceia care tăgăduiţi revelaţiile lui Dumnezeu şi ziceţi că ele au încetat să mai fie, că nu este nicio revelaţie sau profeţie, sau dar, sau vindecare, sau vorbire în limbi şi în tălmăciri de limbi;

Iată, vă spun eu vouă, cum că acela care tăgăduieşte aceste lucruri nu cunoaşte Evanghelia lui Hristos; da, el nu a citit scripturile; iar dacă le-a citit, atunci el nu le înţelege” (Mormon 9:7–8).

  • De ce ne dă Domnul daruri spirituale?

Noi ne putem dezvolta darurile

  • Cum putem „[căuta] cu sinceritate darurile cele mai bune” (D&L 46:8)?

Domnul a spus: „Pentru că nu tuturor le este dat fiecare dar; pentru că sunt multe daruri şi fiecărui om îi este dat un dar prin Spiritul lui Dumnezeu. Unora le este dat unul şi altora le este dat altul, pentru ca în acest fel să fie în folosul tuturor” (D&L 46:11–12).

Pentru a ne dezvolta darurile, noi trebuie să descoperim ce daruri avem. Le descoperim prin rugăciune şi post. Noi trebuie să căutăm darurile cele mai bune (vezi D&L 46:8). Uneori binecuvântările patriarhale ne vor ajuta să ştim ce daruri ne-au fost date.

Pentru a primi darurile, noi trebuie să fim supuşi şi credincioşi. Apoi, noi trebuie să folosim aceste daruri pentru a face lucrarea Domnului. Ele nu ne sunt date pentru a ne satisface curiozitatea sau pentru a ne dovedi ceva, în caz că ne lipseşte credinţa. Despre darurile spirituale, Domnul a spus: „Ele sunt date în folosul celor care Mă iubesc şi ţin toate poruncile Mele şi celui care încearcă să facă astfel” (D&L 46:9).

  • Gândiţi-vă la unele daruri spirituale care v-ar întări pe dumneavoastră personal sau v-ar ajuta să-L slujiţi pe Domnul şi pe ceilalţi. Ce veţi face pentru a căuta aceste daruri?

Satana imită darurile Spiritului

  • Cum putem discerne între adevăratele daruri ale Spiritului şi imitaţiile lui Satana?

Satana poate imita darurile de a interpreta limbi, ale profeţiei, ale viziunilor, ale vindecărilor, precum şi alte miracole. La curtea lui Faraon, Moise a trebuit să facă faţă imitaţiilor lui Satana (vezi Exodul 7:8–22). Satana vrea ca noi să credem în profeţii lui falşi, în vindecătorii falşi şi în falşii înfăptuitori de miracole. Ei pot să aibă o aparenţă atât de autentică încât singura modalitate de a-i cunoaşte este de a-i cere lui Dumnezeu darul de a discerne. Diavolul însuşi poate apare ca un înger de lumină (vezi 2 Nefi 9:9).

Satana doreşte să ne orbească pentru a nu vedea adevărul şi să ne împiedice să căutăm adevăratele daruri ale Spiritului. Persoanele care sunt medii, astrologii, ghicitorii şi vrăjitorii sunt inspiraţi de Satana, chiar dacă ei pretind că Îl urmează pe Dumnezeu. Lucrările lor sunt urâciuni în faţa Domnului (vezi Isaia 47:12–14; Deuteronom 18:9–10). Noi trebuie să evităm orice asociere cu puterile lui Satana.

Noi trebuie să avem grijă de darurile Spiritului pe care le avem

  • Cum putem respecta sacralitatea darurilor spirituale?

Domnul a spus: „Le dau porunca să nu se laude ei înşişi cu aceste lucruri, nici să nu vorbească înaintea lumii; pentru că aceste lucruri vă sunt date vouă pentru folosul şi salvarea voastră” (D&L 84:73). Trebuie să ne aducem aminte că darurile spirituale sunt sacre (vezi D&L 6:10).

În schimbul acestor daruri, Domnul ne cere să-I „[mulţumim] lui Dumnezeu, potrivit Spiritului, pentru fiecare binecuvântare pe care [ne-o] dăruieşte” (D&L 46:32).

Scripturi suplimentare

Tipărește