Cărți și lecții
Capitolul 39: Legea castităţii

Capitolul 39

Legea castităţii

Holding hands of a newly married couple.

Notă către părinţi

Acest capitol include unele părţi care depăşesc capacitatea de înţelegere a copiilor mai mici. Cel mai bine ar fi să aşteptaţi până când copiii sunt suficient de mari pentru a înţelege ce înseamnă relaţiile sexuale şi procesul de procreare, înainte de a le preda aceste părţi din acest capitol. Conducătorii Bisericii noastre ne-au spus că părinţii sunt responsabili de a-i învăţa pe copiii lor despre procreare (procesul de concepere şi de naştere al copiilor). Părinţii trebuie, de asemenea, să-i înveţe despre legea castităţii, lege ce este explicată în acest capitol.

Părinţii pot începe să-şi înveţe copiii de când sunt mici să aibă o atitudine corespunzătoare faţă de trupurile lor. Vorbind copiilor deschis, dar cu respect şi folosind denumirile corecte ale părţilor şi funcţiilor trupului lor, îi vom ajuta să crească fără să se simtă jenaţi de trupurile lor.

Copiii sunt curioşi din fire. Ei vor să ştie cum le funcţionează trupul. Ei vor să ştie de unde vin bebeluşii. Dacă părinţii răspund la toate întrebările de acest fel imediat şi clar în aşa fel încât copiii să poată înţelege, copiii vor continua să le adreseze părinţilor întrebările lor. Totuşi, dacă părinţii răspund la întrebări în aşa fel încât copiii se simt jenaţi, respinşi sau nemulţumiţi de răspuns, ei se vor duce, probabil, la altcineva să întrebe şi pot fi învăţaţi idei greşite şi atitudini necorespunzătoare.

Cu toate acestea, nu este înţelept sau necesar să le spunem copiilor totul dintr-o dată. Părinţii trebuie să le ofere numai informaţiile pe care le-au cerut şi pe care le pot înţelege. În timp ce răspund la aceste întrebări, părinţii îi pot învăţa pe copii importanţa respectării trupurilor lor şi a trupurilor altora. Părinţii trebuie să-i înveţe pe copii să se îmbrace decent. Ei trebuie să corecteze ideile greşite şi limbajul vulgar pe care copiii le învaţă de la alţii.

Până când copiii ajung la maturitate, părinţii trebuie să fi discutat deschis cu ei despre procreare. Copiii trebuie să înţeleagă că aceste puteri sunt bune şi că ne-au fost date de Domnul. El aşteaptă de la noi să le folosim în limita regulilor stabilite de El.

Bebeluşii vin pe lume puri şi inocenţi din prezenţa Tatălui Ceresc. Când părinţii se roagă pentru îndrumare, Domnul îi va inspira pentru a-şi învăţa copiii la timpul potrivit şi în modul potrivit.

Puterea de procreare

  • De ce trebuie ca părinţii să-şi înveţe copiii despre procreare şi castitate? Cum pot ei să facă acest lucru într-un mod corespunzător?

Dumnezeu a poruncit fiecărei creaturi vii să se înmulţească, fiecare după soiul ei (vezi Genesa 1:22). Reproducerea făcea parte din planul Său pentru ca toate formele de viaţă să poată continua să existe pe pământ.

După aceea, El i-a pus pe Adam şi pe Eva pe pământ. Ei erau diferiţi de celelalte creaţii ale Sale, deoarece ei erau copiii Săi de spirit. În Grădina Edenului, El i-a căsătorit pe Adam şi Eva şi le-a poruncit să se înmulţească şi să umple pământul (vezi Genesa 1:28). Totuşi, vieţile lor urmau să fie conduse după legi morale, nu după instinct.

Dumnezeu a dorit ca proprii Săi copii de spirit să se nască în familii pentru ca ei să poată fi îngrijiţi şi educaţi în mod corespunzător. Noi, ca şi Adam şi Eva, trebuie să asigurăm trupuri fizice pentru aceşti copii de spirit. Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli au afirmat: „Declarăm că viaţa pe pământ este creată prin îndrumare divină” („Familia: o declaraţie oficială către lume”, Ensign, noiembrie 1995, p. 102). Dumnezeu ne-a poruncit să avem relaţii sexuale numai în cadrul căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie. Această poruncă este denumită legea castităţii.

Legea castităţii

  • Ce este legea castităţii?

Noi trebuie să avem relaţii sexuale numai cu soţul sau cu soţia cu care suntem căsătoriţi legal. Nimeni, nici bărbat, nici femeie, nu trebuie să aibă relaţii sexuale înainte de căsătorie. După căsătorie, relaţiile sexuale sunt permise numai cu soţul sau cu soţia.

Domnul le-a spus israeliţilor: „Să nu preacurveşti” (Exodus 20:14). Acei israeliţi care au încălcat această poruncă au avut parte de pedepse severe. Domnul a repetat această poruncă în zilele din urmă (vezi D&L 42:24).

Noi am fost învăţaţi că legea castităţii cuprinde mai mult decât relaţiile sexuale. Prima Preşedinţie i-a avertizat pe tineri cu privire la alte păcate sexuale:

„Înaintea căsătoriei, nu faceţi nimic pentru a trezi emoţiile puternice care trebuie exprimate numai în cadrul căsătoriei. Nu vă angajaţi în săruturi pasionale, nu staţi întinşi pe corpul altei persoane şi nu atingeţi părţile sacre, intime, ale corpului unei alte persoane, fie că acestea sunt acoperite cu îmbrăcăminte sau nu. Nici nu permiteţi unei alte persoane să facă aceasta cu voi. Nu treziţi aceste sentimente în corpurile voastre” (Pentru întărirea tineretului [broşură, 2001], p. 27).

Ca şi celelalte încălcări ale legii castităţii, activităţile homosexuale sunt un păcat grav. Profeţii din zilele din urmă au vorbit despre pericolele comportamentului homosexual şi despre îngrijorarea Bisericii pentru oamenii care au astfel de înclinaţii. Preşedintele Gordon B. Hinckley a spus:

„În primul rând, noi credem că Dumnezeu a rânduit căsătoria dintre un bărbat şi o femeie. Noi credem că prin exercitarea puterii preoţiei nepieritoare în casa Domnului căsătoria poate fi veşnică.

Oamenii întreabă care este poziţia noastră faţă de cei care se numesc homosexuali şi lesbiene. Răspunsul meu este că noi îi iubim ca fii şi fiice ale lui Dumnezeu. Ei pot avea anumite înclinaţii care sunt puternice şi care pot fi greu de controlat. Majoritatea oamenilor au înclinaţii de un fel sau altul la un moment dat. Dacă nu acţionează în acord cu aceste înclinaţii, atunci ei pot merge înainte la fel ca toţi ceilalţi membri ai Bisericii. Dacă ei încalcă legea castităţii şi standardele morale ale Bisericii, atunci ei au parte de disciplina Bisericii la fel ca oricine altcineva.

Noi dorim să-i ajutăm pe aceşti oameni, să-i întărim, să-i ajutăm în probleme şi încercările lor. Dar noi nu putem fi nepăsători dacă ei se dedau la activităţi imorale, dacă ei încearcă să susţină, să apere şi să trăiască în aşa numitele căsătorii între persoane de acelaşi sex. A permite acest lucru, înseamnă să nu luăm în considerare temelia sacră şi foarte serioasă a căsătoriei aşa cum a decretat-o Dumnezeu şi nici scopul ei fundamental, întemeierea familiilor” (în Conference Report, octombrie 1998, p. 91 sau Ensign, noiembrie 1998, p. 71).

Satana vrea ca noi să încălcăm legea castităţii

  • Care sunt câteva dintre căile prin care Satana încearcă să ispitească oamenii să încalce legea castităţii?

Planul lui Satana este de a înşela pe cât mai mulţi dintre noi pentru a ne împiedica să ne întoarcem să trăim alături de Tatăl nostru Ceresc. Unul dintre cele mai distrugătoare lucruri pe care le poate face este să ne convingă să încălcăm legea castităţii. El este viclean şi puternic. El vrea să ne facă să credem că nu este un păcat să încălcăm această lege. Mulţi oameni au fost înşelaţi. Noi trebuie să ne păzim singuri împotriva influenţelor rele.

Satana atacă standardele decenţei. El vrea ca noi să credem că, deoarece trupul omenesc este frumos, este ceva cu care trebuie să ne fălim şi pe care trebuie să-l expunem. Tatăl nostru Ceresc vrea ca noi să ne acoperim trupurile, astfel încât să nu provocăm gânduri necuviincioase în mintea altora.

Satana nu numai că ne încurajează să ne îmbrăcăm indecent, dar ne încurajează şi să avem gânduri imorale sau necuviincioase. El face acest lucru prin poze, filme, povestiri, glume, muzică şi dansuri care sugerează acte imorale. Legea castităţii cere ca atât gândurile noastre, cât şi faptele noastre să fie pure. Profetul Alma ne-a învăţat că, atunci când vom fi judecaţi de Dumnezeu, „gândurile noastre, de asemenea, ne vor condamna; şi în această stare îngrozitoare noi nu vom îndrăzni să privim în sus către Dumnezeul nostru” (Alma 12:14).

Isus ne-a învăţat: „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: «Să nu preacurveşti».

Dar Eu vă spun că orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui” (Matei 5:27–28).

Preşedintele Gordon B. Hinckley ne-a avertizat: „Trăiţi într-o lume plină de ispite îngrozitoare. Pornografia, cu murdăria ei, acoperă pământul ca un val îngrozitor, uriaş. Este o otravă. Nu o priviţi şi nici nu o citiţi. Dacă o faceţi, vă va distruge. Vă va lua respectul de sine. Vă va priva de capacitatea de a aprecia frumuseţile vieţii. Vă va trânti la pământ şi vă va târî într-o mlaştină de gânduri rele şi, dacă este posibil, de fapte rele. Staţi departe de ea. Feriţi-vă de ea ca de o boală gravă, pentru că este la fel de mortală. Fiţi virtuoşi în gând şi în faptă. Dumnezeu, având un scop, a plantat în dumneavoastră un imbold divin care poate fi uşor distrus de faptele rele şi distructive. Când sunteţi tineri, nu vă implicaţi în relaţii amoroase serioase. Când ajungeţi la vârsta la care vă gândiţi la căsătorie, atunci este timpul să vă implicaţi în acel gen de relaţii. Dar voi, băieţilor de vârsta liceului, nu aveţi nevoie de aşa ceva, nici voi fetelor” (în Conference Report, octombrie 1997, p. 71–72 sau Ensign, noiembrie 1997, p. 51).

Satana ne ispiteşte, uneori, prin sentimentele noastre. El ştie când suntem singuri, când suntem confuzi sau deprimaţi. El alege aceste momente de slăbiciune pentru a ne ispiti să încălcăm legea castităţii. Tatăl nostru Ceresc ne poate da tăria de a trece nevătămaţi prin aceste încercări.

Scripturile ne relatează despre un tânăr neprihănit, pe care îl chema Iosif, şi în care stăpânul său, Potifar, avea mare încredere. Potifar îl pusese pe Iosif mai mare peste tot ce avea. Soţia lui Potifar l-a plăcut pe Iosif şi l-a ispitit să comită adulter cu ea. Dar Iosif i-a rezistat şi a fugit de ea (vezi Genesa 39:1–18).

Pavel ne-a învăţat: „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13). Alma a accentuat că nu vom fi „ademeniţi mai presus decât ceea ce [putem] duce” dacă ne „[umilim] înaintea Domnului şi [strigăm] numele Lui sfânt şi [veghem] şi [ne rugăm] fără răgaz” (Alma 13:28).

  • Care este legătura dintre decenţă şi castitate? Cum pot părinţii să-şi înveţe copiii să fie decenţi în modul de a se îmbrăca, de a vorbi şi de a se comporta?

  • Cum ne putem opune răspândirii şi influenţei pornografiei?

  • Ce promisiuni ne-a făcut Domnul pentru a ne ajuta să învingem ispitele lui Satana?

Încălcarea legii castităţii este un lucru foarte grav

Profetul Alma a fost foarte întristat din cauză că unul dintre fiii lui a încălcat legea castităţii. Alma i-a spus fiului său Corianton: „Nu ştii tu, fiul meu, că aceste lucruri sunt abominabile în ochii Domnului; da, mai odioase decât orice alte păcate, în afară de vărsarea de sânge nevinovat sau de tăgăduirea Duhului Sfânt?” (Alma 39:5). Încălcarea legii castităţii este, din punct de vedere al gravităţii, imediat după omor.

Dacă un bărbat şi o femeie încalcă legea castităţii şi femeia rămâne însărcinată, ei pot fi ispitiţi să comită un alt păcat abominabil: avortul. Rareori există vreo scuză justificată pentru avort. Conducătorii Bisericii au spus că unele circumstanţe excepţionale pot justifica avortul, cum ar fi atunci când sarcina este rezultatul incestului sau al violului, când o autoritate medicală competentă apreciază că viaţa sau sănătatea mamei sunt în mare pericol sau că fetusul are handicapuri severe care nu ar permite copilului să supravieţuiască după naştere. Dar nici măcar aceste circumstanţe nu justifică în mod automat un avort. Persoanele care se află în astfel de împrejurări trebuie să ia avortul în considerare numai după ce s-au consultat cu liderii locali ai Bisericii şi după ce au primit confirmare prin intermediul rugăciunii sincere.

„Când un bărbat şi o femeie concep un copil fără să fie căsătoriţi, trebuie făcut orice efort pentru a-i încuraja să se căsătorească. Când probabilitatea ca acea căsnicie să fie reuşită este redusă din cauza vârstei sau a altor circumstanţe, părinţii necăsătoriţi trebuie să fie sfătuiţi să dea copilul spre adopţie prin intermediul LDS Family Services (Servicii familiale SZU) pentru a fi siguri că bebeluşul va fi pecetluit cu părinţi demni de a merge la templu” (Scrisoare din partea Primei Preşedinţii, 26 iunie 2002 şi 19 iulie 2002).

Pentru Tatăl nostru Ceresc este foarte important ca noi, copiii Săi, să respectăm legea castităţii. Membrii Bisericii care încalcă această lege sau care-i fac pe alţii s-o încalce au parte de disciplina Bisericii.

Cei care încalcă legea castităţii pot fi iertaţi

Pacea poate veni la cei care au încălcat legea castităţii. Domnul ne spune: „Dacă cel rău se întoarce de la toate păcatele pe care le-a săvârşit, şi păzeşte toate legile Mele… toate fărădelegile pe care le-a făcut, i se vor uita!” (Ezechiel 18:21–22). Pacea vine numai prin iertare.

Preşedintele Kimball a spus: „Pentru orice iertare este o condiţie… Postul, rugăciunile, umilinţa trebuie să fie egale sau mai mari decât păcatul. Trebuie să fie o inimă zdrobită şi un spirit smerit… Trebuie să existe lacrimi şi o schimbare sinceră în inimă. Trebuie să existe convingerea că s-a păcătuit, abandonarea răului, mărturisirea greşelii faţă de conducătorii Bisericii care au fost chemaţi în mod corespunzător de către Domnul” (The Miracle of Forgiveness [1969], p. 353).

Pentru mulţi oameni, mărturisirea este partea cea mai grea a pocăinţei. Trebuie să mărturisim nu numai Domnului, ci şi persoanei pe care am jignit-o, cum ar fi soţul sau soţia, şi autorităţii corespunzătoare a preoţiei. Conducătorul preoţiei (episcopul sau preşedintele de ţăruş) va decide statutul nostru în Biserică. Domnul i-a spus lui Alma: „Oricine greşeşte împotriva Mea… dacă el îşi mărturiseşte păcatele în faţa ta şi a Mea şi se pocăieşte cu sinceritatea inimii sale, pe acela tu îl vei ierta şi Eu îl voi ierta, de asemenea” (Mosia 26:29).

Însă preşedintele Kimball a avertizat: „Deşi iertarea este promisă atât de mult, nu există nicio promisiune, nici intenţie de iertare a vreunui suflet care nu se pocăieşte complet… Cu greu putem fi prea energici în a aduce aminte oamenilor că ei nu pot păcătui şi, apoi, să fie iertaţi, după care să păcătuiască din nou şi să se aştepte iar la iertare” (The Miracle of Forgiveness, p. 353, 360). Aceia care primesc iertare şi după aceea repetă păcatul, sunt răspunzători pentru păcatele lor mai vechi (vezi D&L 82:7; Eter 2:15).

Cei care ţin legea castităţii sunt binecuvântaţi din plin

  • Ce binecuvântări primim dacă ţinem legea castităţii?

Când respectăm legea castităţii, putem trăi fără vină sau fără ruşine. Vieţile noastre şi ale copiilor noştri sunt binecuvântate când ne menţinem puri şi nepătaţi înaintea Domnului. Copiii pot privi exemplul nostru şi pot urma paşii noştri.

Scripturi suplimentare