Capitolul 6
Căderea lui Adam şi a Evei
Adam şi Eva au fost primii care au venit pe pământ
-
Ce dovezi ne ajută să ştim că Adam şi Eva au fost spirite cutezătoare?
Dumnezeu a pregătit acest pământ drept cămin pentru copiii Săi. Adam şi Eva au fost aleşi să fie primii oameni care urmau să trăiască pe pământ (vezi Moise 1:34; 4:26). Partea lor în planul Tatălui nostru a fost de a aduce viaţa muritoare în lume. Ei aveau să fie primii părinţi (vezi D&L 107:54–56).
Adam şi Eva se numărau printre copiii cei mai nobili ai Tatălui nostru. În lumea spiritelor, Adam era numit Mihail, arhanghelul (vezi D&L 27:11; Iuda 1:9). El a fost ales de Tatăl nostru Ceresc să-i conducă pe cei neprihăniţi în lupta împotriva lui Satana (vezi Apocalipsa 12:7–9). Adam şi Eva au fost prerânduiţi să devină primii noştri părinţi. Domnul i-a promis lui Adam mari binecuvântări: „Eu te-am făcut conducător; o multitudine de naţiuni va ieşi din tine şi tu eşti un prinţ peste ei pentru totdeauna” (D&L 107:55).
Eva a fost „mama tuturor acelora vii (vezi Moise 4:26). Dumnezeu i-a adus pe Adam şi Eva împreună, în legământul căsătoriei pentru că „nu este bine ca omul să fie singur” (Moise 3:18; vezi, de asemenea, 1 Corinteni 11:11). Ea a împărţit responsabilităţile cu Adam şi va împărţi cu el şi binecuvântările lui veşnice.
-
Ce putem învăţa din exemplul lui Adam şi al Evei?
Grădina Edenului
-
În ce condiţii au trăit Adam şi Eva în Grădina Edenului?
Când Adam şi Eva au fost puşi în Grădina Edenului, ei nu erau încă muritori. În această stare „ei nu ar fi avut copii” (2 Nefi 2:23). Nu exista moarte. Ei aveau viaţă fizică, pentru că spiritele lor erau găzduite în trupuri fizice făcute din ţărâna pământului (vezi Moise 6:59; Avraam 5:7). Ei aveau viaţă spirituală deoarece ei erau în prezenţa lui Dumnezeu. Ei nu făcuseră încă alegerea între bine şi rău.
Dumnezeu le-a poruncit să aibă copii. El a spus: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l, şi stăpâniţi peste… toate vieţuitoarele care se mişcă pe pământ” (Moise 2:28). Dumnezeu le-a spus că erau liberi să mănânce din orice pom din grădină, cu excepţia unuia, pomul cunoaşterii binelui şi a răului. Despre acel pom, Dumnezeu a spus: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Moise 3:17).
Satana, necunoscând voinţa lui Dumnezeu, dar căutând să distrugă planul lui Dumnezeu, a venit la Eva în Grădina Edenului. El a ispitit-o spunându-i să mănânce din fructul pomului cunoaşterii binelui şi a răului. El a asigurat-o că atât ea, cât şi Adam nu vor muri, ci vor fi „ca dumnezei, cunoscând binele şi răul” (Moise 4:11). Eva a cedat ispitei şi a mâncat din fruct. Când Adam a aflat ceea ce se întâmplase, el a ales să mănânce şi el din fruct. Schimbările care au urmat pentru Adam şi Eva din cauză că ei au mâncat din fruct sunt denumite căderea.
Despărţirea lui Adam şi a Evei de Dumnezeu
-
Ce schimbări fizice şi spirituale s-au petrecut în Adam şi în Eva, ca rezultat al nesupunerii lor?
Deoarece Adam şi Eva mâncaseră din fructul pomului cunoaşterii binelui şi a răului, Domnul i-a izgonit din grădina Edenului în lume. Starea lor fizică s-a schimbat deoarece ei mâncaseră din fructul oprit. Aşa cum promisese Dumnezeu, ei au devenit muritori. Ei şi copiii lor aveau să aibă parte de boli, dureri şi moarte fizică.
Din cauza încălcării lor, Adam şi Eva au suferit, de asemenea, moartea spirituală. Aceasta însemna că ei şi copiii lor nu puteau fi în prezenţa lui Dumnezeu şi nu puteau vorbi direct cu El. Adam, Eva şi copiii lor au fost despărţiţi de Dumnezeu atât fizic, cât şi spiritual.
Mari binecuvântări rezultate din încălcarea lui Adam şi a Evei
-
În ce mod ne oferă căderea prilejuri de a deveni asemănători Tatălui nostru Ceresc?
Unii oameni cred că Adam şi Eva au comis un păcat grav când au mâncat din fructul pomului cunoaşterii binelui şi a răului. Cu toate acestea, scripturile din zilele din urmă ne ajută să înţelegem că această cădere a lor a fost un pas necesar în planul vieţii şi o mare binecuvântare pentru noi toţi. Datorită căderii, noi suntem binecuvântaţi cu trupuri fizice, cu dreptul de a alege între bine şi rău şi cu ocazia de a dobândi viaţă veşnică. Noi n-am fi avut niciunul dintre aceste privilegii dacă Adam şi Eva ar fi rămas în grădină.
După cădere, Eva a spus: „Dacă n-ar fi fost încălcarea noastră, niciodată nu am fi avut seminţie [copii] şi niciodată nu am fi cunoscut binele şi răul, şi bucuria mântuirii noastre, şi viaţa veşnică pe care Dumnezeu o dă tuturor supuşilor” (Moise 5:11).
Profetul Lehi a explicat:
„Şi acum, iată, dacă Adam n-ar fi păcătuit, nu ar fi căzut [să fie alungat din prezenţa lui Dumnezeu], ci ar fi rămas în grădina Edenului. Iar toate lucrurile care au fost create ar fi rămas în aceeaşi stare în care au fost, după ce au fost create …
Şi ei nu ar fi avut copii; prin urmare, ar fi rămas într-o stare de nevinovăţie, neavând nicio bucurie, întrucât ei n-ar fi cunoscut nicio suferinţă; nefăcând niciun bine, căci nu cunoşteau păcatul.
Dar iată, toate lucrurile au fost făcute potrivit înţelepciunii Aceluia care cunoaşte toate lucrurile.
Adam a căzut, ca oamenii să poată fi; iar oamenii sunt ca să poată avea bucurie” (2 Nefi 2:22–25).
-
De ce credeţi că este important să avem cunoştinţe despre cădere şi cum ne influenţează ea?
Scripturi suplimentare
-
1 Nefi 5:11; 2 Nefi 2:20 (Adam şi Eva, primii părinţi, prima familie)
-
2 Nefi 2:14–21 (opoziţia şi căderea; viaţa, o perioadă de probă)
-
2 Nefi 2:22–26 (căderea, o parte a planului salvării)