Capitolul 14

Cum să împărtăşim eficient Evanghelia

Eforturile noastre de a împărtăşi Evanghelia sunt cele mai eficiente dacă ne iubim fraţii şi surorile şi suntem însoţiţi de Duhul Sfânt.

Din viaţa lui George Albert Smith

În eforturile sale neobosite de a împărtăşi altora Evanghelia, George Albert Smith a aplicat această declaraţie din crezul său: „Nu voi încerca să-i forţez pe oameni să trăiască în acord cu idealurile mele, ci îi voi iubi astfel încât să-i determin să facă ce este drept”¹. El a simţit că cel mai eficient mod de a împărtăşi Evanghelia era de a căuta virtuţile oamenilor de alte credinţe şi, apoi, cu îndrăzneală, dar cu bunătate, de a le împărtăşi adevărurile Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos. El a relatat următoarea experienţă pe care a trăit-o în timp ce prezida Misiunea Europa:

„Într-o zi, călătoream cu trenul. Tovarăşul meu de compartiment era un preot presbiterian, un domn rafinat, foarte plăcut şi, când mi-a oferit ocazia, i-am spus că eram membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. A fost uimit şi m-a privit cu mirare. El a spus: «Nu vă este ruşine că aparţineţi unui astfel de grup?».

I-am zâmbit şi i-am spus: «Fratele meu, mi-ar fi ruşine dacă nu aş aparţine acestui grup, ştiind ceea ce ştiu». Apoi, aceasta mi-a dat ocazia pe care am dorit-o de a-i vorbi şi a-i explica unele dintre lucrurile în care credem noi …

El era un om bun care nu ştia nimic despre ceea ce încercam noi să facem. Noi nu ne aflam acolo pentru a-i aduce tristeţe sau nenorocire; noi încercam să-l ajutăm. Şi, în timp ce discutam, i-am spus: «Aveţi o idee greşită despre scopul Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă în această ţară. Eu sunt aici ca unul dintre reprezentanţii ei şi, dacă îmi veţi permite să vă spun câteva lucruri, cred că veţi avea sentimente mai bune faţă de noi». Am spus: «În primul rând, vă rugăm pe toţi oamenii cumsecade de aici, să vă păstraţi toate adevărurile glorioase pe care le-aţi obţinut în bisericile dumneavoastră, pe care le-aţi absorbit din scripturile dumneavoastră, păstraţi toate acestea, păstraţi toată instruirea bună pe care aţi primit-o în instituţiile dumneavoastră de învăţământ, toată cunoaşterea şi adevărul pe care le-aţi dobândit din toate sursele, păstraţi… tot ce este bun în caracterul dumneavoastră şi care a fost sădit în dumneavoastră datorită familiilor dumneavoastră bune; păstraţi toată dragostea şi frumuseţea care există în inima dumneavoastră ca urmare a faptului că aţi trăit într-un ţinut atât de frumos şi minunat… Toate acestea fac parte din Evanghelia lui Isus Hristos. Apoi, permiteţi-ne să ne aşezăm şi să vă împărtăşim unele dintre lucrurile pe care nu aţi ajuns încă să le aveţi în vieţile voastre şi care ne îmbogăţesc vieţile şi ne fac fericiţi. Vi le oferim fără bani şi fără plată. Tot ce vă cerem să faceţi este să ascultaţi ce avem de spus şi, dacă vă place, acceptaţi acele lucruri gratuit …».

Aceasta este atitudinea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”² (vezi sugestia 1 de la pagina 156).

Învăţături ale lui George Albert Smith

Munca misionară este cea mai eficientă când o facem cu dragoste şi bunătatea, nu cu critică sau constrângere.

Tatăl nostru Ceresc… ne-a trimis pe noi, reprezentanţii Săi, în lume nu pentru a obliga sau constrânge, ci pentru a invita. „Vino şi urmează-Mă”, a spus Salvatorul, „şi Eu [îţi] voi da odihnă”. Aceasta este ce ne învaţă Evanghelia şi aceasta este slujirea noastră.³

Scopul acestei Biserici nu este să facă declaraţii care să rănească sentimentele acelora care nu înţeleg lucrurile. Această Biserică nu este una care urmăreşte să le critice pe altele şi să le găsească greşeli, ci, în spiritul bunătăţii pline de iubire şi al dorinţei de a ajuta, reprezentanţii ei duc mesajul Evangheliei naţiunilor de pe pământ.⁴

În toate… bisericile, sunt oameni buni şi femei bune. Binele este acela care îi ţine împreună în toate aceste confesiuni diferite. Am avut privilegiul de a mă afla alături de oameni din multe părţi ale lumii şi în casele multor oameni de confesiuni diferite din lume, atât creştini, cât şi evrei. Am fost alături de [musulmani]; am fost alături de cei care cred în Confucius; şi aş putea menţiona pe mulţi alţii. Am găsit oameni minunaţi în toate aceste organizaţii şi, oriunde merg, am imensa responsabilitate de a nu-i jigni, de a nu le răni sentimentele, de a nu-i critica, pentru că ei nu înţeleg adevărul.

Ca reprezentanţi ai Bisericii, noi avem responsabilitatea de a merge printre ei cu dragoste, ca slujitori ai Domnului, ca reprezentanţi ai Învăţătorului cerului şi pământului. Este posibil ca ei să nu aprecieze întru totul aceasta; ei o pot înţelege ca fiind o aroganţă sau o nedreptate, dar aceasta nu va schimba atitudinea mea. Nu intenţionez să-i fac nefericiţi dacă îmi stă în putere. Aş dori să-i fac fericiţi, mai ales când mă gândesc la oportunităţile minunate pe care le am pentru că sunt membru al acestei Biserici sfinte.⁵

Slujirea noastră este plină de dragoste şi îngăduinţă şi noi dorim să facem bine tuturor şi să-i ajutăm pe toţi să înţeleagă planul vieţii şi al salvării pe care Domnul l-a dezvăluit în aceste zile din urmă.⁶

Nu-i putem duce pe aceşti tineri şi pe vecinii şi prietenii noştri în împărăţia cerului mustrându-i cu asprime şi dojenindu-i, ci vreau să vă spun că, prin dragoste, îi putem determina să meargă spre Tatăl nostru din Cer şi, în cele din urmă, să-i conducem şi pe ei acolo.

Acesta este privilegiul nostru. Dragostea este marea putere ce poate fi folosită pentru a influenţa această lume.⁷

Noi cei care ştim, cei care avem o mărturie, să mergem înainte zi după zi şi, cu dragoste şi bunătate neprefăcute, să mergem printre aceşti bărbaţi şi femei, fie că sunt din Biserică, fie dinafara Bisericii, şi să găsim o cale să le înduioşăm inimile şi să-i conducem la acea cale care îi va duce cu siguranţă către cunoaşterea adevărului.⁸

Cât mă rog ca noi, în calitate de slujitori ai Domnului, să avem caritate faţă de omenire, să avem răbdare cu aceia care greşesc şi, cu bunătate şi dragoste, să continuăm să-i învăţăm principiile simple ale Evangheliei Domnului nostru spre binecuvântarea fiecărui suflet cu care venim în contact.⁹ (Vezi sugestia 2 de la pagina 156.)

Nu trebuie să ne fie ruşine să împărtăşim ceea ce ştim că este adevărat.

Simt, uneori, că nu înţelegem în suficientă măsură importanţa [Evangheliei], că nu o propovăduim cu seriozitatea cu care ar trebui.¹⁰

Această Evanghelie a lui Isus Hristos este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, aşa cum a declarat apostolul Pavel (vezi Romani 1:16). Este lucrarea Mântuitorului. Este singura cale prin care putem dobândi cea mai înaltă exaltare pe care Salvatorul omenirii a pregătit-o pentru aceia care Îl urmează. Nu spun aceasta cu aroganţă, o spun cu dragoste pentru copiii Tatălui nostru, care aparţin altor biserici. O spun cu dragoste pentru fiii Săi şi fiicele Sale care nu înţeleg, dar El a poruncit ca noi să spunem acest lucru. Este voinţa Sa ca oamenii să cunoască.¹¹

Eu ştiu că Dumnezeu trăieşte. Eu ştiu că Isus este Hristosul. Eu ştiu că Joseph Smith a fost un profet al Domnului. În toate locurile în care am fost nu mi-a fost ruşine să depun mărturie despre aceste adevăruri. Nu ştiu de ce unui om ar trebui să-i fie ruşine că cunoaşte adevărul pentru că altcineva nu-l cunoaşte, mai ales când el aparţine Evangheliei, care este puterea lui Dumnezeu pentru salvare.¹²

Dacă noi cunoaştem adevărul, nu ar trebui să se considere lăudăroşenie faptul că îl rostim. Nu ar trebui să se considere aroganţă din partea noastră dacă putem spune celorlalţi copii ai Tatălui nostru: „Noi cunoaştem acest lucru şi dumneavoastră îl puteţi cunoaşte, de asemenea, dacă doriţi.”

Aceasta este frumuseţea Evangheliei lui Isus Hristos. Este dată pentru a fi cunoscută nu doar de câteva persoane, ci de fiecare suflet născut în lume… Astăzi, există oameni care ştiu că Dumnezeu trăieşte şi există alte mii de oameni care ar putea şti aceasta dacă ar vrea… Pentru a cunoaşte, aceşti oameni nu trebuie să apeleze la noi, dar ei trebuie să apeleze la noi pentru a-i învăţa cum pot cunoaşte.¹³

Ştiu că Tatăl nostru Ceresc a vorbit în această perioadă şi eră a lumii, că Evanghelia Sa este pe pământ şi, deşi nu doresc să oblig niciun suflet s-o accepte, mă rog ca noi să avem puterea, înţelepciunea şi tăria să ajungem la aceşti semeni ai noştri care nu înţeleg adevărul. Să ne facem datoria şi să-i aducem în turma Învăţătorului, pentru ca ei, cu ajutorul nostru, să cunoască faptul că El trăieşte.¹⁴ (Vezi sugestia 3 de la pagina 157.)

Noi căutăm să mărim fericirea şi bunătatea pe care le au deja copiii lui Dumnezeu.

Când [oamenii] mă întreabă: „Care este motivaţia acestei organizaţii căreia îi aparţii? Ce vă preocupă pe voi de vă trimiteţi misionarii pretutindeni în lume?”, uneori, răspund: „Noi dorim ca fiecare dintre dumneavoastră să fie fericit. Dorim ca fiecare dintre dumneavoastră să se bucure”.¹⁵

Mii şi mii de misionari… au plecat în lume şi, cu dragoste şi bunătate, au mers din uşă în uşă, spunând celorlalţi copii ai Tatălui nostru:

„Permiteţi-ne să vă argumentăm; permiteţi-ne să vă explicăm ceva ce, suntem siguri, vă va face fericiţi aşa cum ne-a făcut pe noi fericiţi!”.

Aceasta este povestea muncii misionare a Bisericii cu care ne identificăm.¹⁶

Îmi amintesc că, odată, un bărbat mi-a spus după ce am discutat o vreme: „Din câte îmi dau seama, biserica ta este la fel de bună ca oricare altă biserică”. Presupun că el a crezut că ne făcea un mare compliment; dar i-am spus: „Dacă Biserica pe care o reprezint aici nu este pentru copiii oamenilor mai importantă decât oricare altă biserică, atunci îmi îndeplinesc greşit datoria aici. Noi nu am venit pentru a vă lua adevărul şi virtutea pe care le posedaţi. Noi nu am venit pentru a vă dojeni sau critica… Păstraţi toate lucrurile bune pe care le aveţi şi permiteţi-ne să vă aducem mai multe lucruri bune pentru ca dumneavoastră să fiţi mai fericiţi şi pentru ca dumneavoastră să puteţi fi pregătiţi să intraţi în prezenţa Tatălui nostru Ceresc” (vezi sugestia 4 de la pagina 157).

În timpul în care Salvatorul s-a aflat pe pământ, la jumătatea timpului, existau alte biserici, existau numeroase religii şi secte şi ele credeau că îl slujeau pe Domnul. Marile sinagogi din Iudea erau pline de bărbaţi care credeau că aveau autoritatea preoţiei. Ei credeau că urmau învăţăturile lui Avraam şi Moise. Ei continuau să proclame venirea Salvatorului lumii. Ei îi încurajau pe bărbaţi şi pe femei să fie neprihăniţi. Ei construiseră un templu şi case de preaslăvire. Ei ridicaseră monumente profeţilor care depuseseră mărturie despre existenţa lui Dumnezeu, unii dintre aceştia fiind ucişi, pecetluindu-şi mărturia cu sângele lor. Aceştia au fost oamenii la care Salvatorul a venit… Existau multe lucruri bune în ei. Existau mulţi bărbaţi buni şi multe femei bune printre ei. Exista multă neprihănire printre acei oameni. Salvatorul nu a venit pentru a le lua vreunul dintre acele lucruri bune. Când a apărut printre ei, nu a fost pentru a-i condamna, ci a fost pentru a-i chema la pocăinţă, a fost pentru a-i face să renunţe la greşeala lor şi a-i încuraja să păstreze tot adevărul pe care îl aveau…

Când proclamăm familiei umane, în felul în care o facem, că omul a căzut în apostazie faţă de Evanghelie, nu proclamăm ceva ce nu s-a mai întâmplat anterior în lume. Când spunem că bărbaţi buni şi femei bune au fost determinaţi să facă şi să creadă lucruri care nu sunt corecte, nu spunem aceasta pentru a condamna, nu vorbim cu dorinţa de a răni, ci vorbim cu dorinţa ca oamenii să se gândească destul de mult pentru a se autoexamina, pentru a vedea încotro se îndreaptă şi care va fi destinaţia lor finală.¹⁷

Oh, îmi doresc să putem face omenirea să înţeleagă sentimentele noastre, oamenii să poată înţelege că noi nu vrem să le limităm oportunităţile, ci că vrem ca ei să poată simţi că inimile noastre se îndreaptă spre ei cu dragoste şi bunătate, fără a avea vreo dorinţă de a răni. Misiunea noastră în lume este să salvăm suflete, să le binecuvântăm şi să le aducem într-o stare în care să se poate duce înapoi, în prezenţa Tatălui nostru, încoronate cu slavă, nemurire şi viaţă veşnică.¹⁸

Dacă propovăduim cu ajutorul Duhului Sfânt, El va depune mărturie despre adevăr celor cărora le propovăduim.

Misionarii au fost trimişi în cele patru colţuri ale pământului de către această Biserică şi ei proclamă Evanghelia lui Isus Hristos. Mulţi nu au fost instruiţi în marile universităţi ale lumii. Educaţia lor se limitează, în mare măsură, la experienţele vieţii, dar ei au ceea ce inspiră cel mai puternic familia umană, compania Duhului Sfânt.¹⁹

În timp ce călătoresc prin locurile în care avem misionari, văd evoluţia acestor tineri minunaţi şi tinere minunate, care slujesc cu altruism, şi înţeleg nu numai că ei învaţă limba ţărilor în care slujesc, ci şi că ei ştiu că au un dar de la Domnul pentru a răspândi adevărul pe care oamenii nu-l pot afla în niciun alt mod.²⁰

Mulţi dintre dumneavoastră şi strămoşii dumneavoastră aţi auzit Evanghelia aşa cum a fost propovăduită de Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă… Uneori, aţi auzit-o pe stradă, unde un misionar umil propovăduia ceea ce Domnul l-a chemat să propovăduiască.

A fost ceva ce a înduioşat inimile acelora care au ascultat. Am trăit experienţe în diversele misiuni. Am văzut grupuri de oameni stând şi ascultând un misionar umil explicând scopul vieţii şi vorbind oamenilor şi încurajându-i să se pocăiască de păcatele lor şi, uneori, i-am auzit pe oameni spunând: „Nu am simţit niciodată înainte o influenţă ca cea pe care o simt când îl aud pe acest bărbat vorbind”²¹.

Indiferent de talentul pe care îl avem sau de elocvenţa limbajului nostru, Spiritul Tatălui nostru este Cel care ajunge la inimă şi aduce convingerea cu privire la divinitatea acestei lucrări.²²

Aceasta este lucrarea Domnului. Oamenii nu ar fi putut s-o ducă mai departe cu succes, aşa cum au făcut, prin mijloacele simple folosite de noi. Omul obişnuit nu ar fi putut aduce în sufletele dumneavoastră cunoaşterea pe care o posedaţi. Şi nici nu putem noi, ca oameni, să-i inspirăm pe aceia din lume prin asigurarea că Dumnezeu trăieşte şi că aceasta este Biserica Sa dar, dacă ne facem partea, Tatăl nostru Ceresc ne va binecuvânta efortul.²³

Să lucrăm zi după zi pentru ca Tatăl nostru să ne poată binecuvânta. Dacă avem Spiritul Său Sfânt, oamenii cu care vom veni în contact Îl vor simţi, pentru că El va pătrunde în mediul în care trăim, şi ei Îl vor simţi şi Îl vor accepta în viaţa lor.²⁴

Sunt puţin cei care au acceptat Evanghelia aşa cum a fost revelată în zilele din urmă, dar sunt milioane de copii ai Tatălui nostru care doresc să cunoască voinţa Sa; şi, când adevărul le va fi adus şi influenţa convingătoare a Spiritului le va depune mărturie despre adevăr, ei îl vor accepta cu bucurie.²⁵ (Vezi sugestia 5 de mai jos.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Studiaţi ultimele două paragrafe „Din viaţa lui George Albert Smith” (paginile 149–150). Gândiţi-vă la cineva pe care îl cunoaşteţi care nu este membru al Bisericii. Ce calităţi admiraţi la această persoană? În ce adevăruri despre Evanghelie crede deja persoana? Ce alte adevăruri ale Evangheliei i-ar fi de ajutor în mod deosebit? Cum influenţează modul de a gândi în acest fel despre oameni felul în care le împărtăşim Evanghelia?
În timp ce citiţi prima secţiune a învăţăturilor (paginile 150–151), gândiţi-vă la un moment în care aţi fost influenţat în bine de dragostea pe care v-a arătat-o cineva. De ce este important să evităm să-i criticăm pe aceia ale căror crezuri sunt diferite de ale noastre?
Citiţi secţiunea care începe la pagina 152. Ce înseamnă să împărtăşim Evanghelia cu „seriozitate”? Cum ne putem împărtăşi mărturiile despre Evanghelia restaurată fără a părea mândri sau aroganţi?
Ce credeţi că a vrut să spună preşedintele Smith când a afirmat: „Dacă Biserica pe care o reprezint aici nu este pentru copiii oamenilor mai importantă decât oricare altă biserică, atunci îmi îndeplinesc greşit datoria aici” (pagina 153). Ce anume oferă Biserica lui Isus Hristos care poate mări fericirea din viaţa unei persoane?
În timp ce citiţi ultima secţiune a învăţăturilor (paginile 154–156), gândiţi-vă la un moment în care aţi împărtăşit Evanghelia cuiva şi la experienţa pe care aţi trăit-o. Ce a făcut ca aceea să fie o experienţă reuşită? Ce puteţi face pentru ca eforturile dumneavoastră de a împărtăşi Evanghelia să fie mai eficiente?

Scripturi suplimentare: Ioan 13:34–35; 2 Timotei 1:7–8; 2 Nefi 33:1; Alma 20:26–27; Doctrină şi legăminte 50:13–22.

Ajutor pentru predare: Gândiţi-vă să împărţiţi clasa în grupuri mici de trei până la cinci persoane. Desemnaţi un conducător pentru fiecare grup. Repartizaţi fiecărui grup o secţiune. Rugaţi fiecare grup să-şi citească secţiunea şi să discute întrebările corespunzătoare de la sfârşitul capitolului. Apoi, rugaţi-i pe membrii clasei să împărtăşească întregii clase ce au învăţat împreună în grupurile lor. (Vezi Predarea, nu este chemare mai mare, pagina 161.)

„Noi dorim să facem bine tuturor şi să-i ajutăm pe toţi să înţeleagă planul vieţii şi al salvării pe care Domnul l-a dezvăluit în aceste zile din urmă.”

„Să lucrăm zi după zi pentru ca Tatăl nostru să ne poată binecuvânta. Dacă avem Spiritul Său Sfânt, oamenii cu care vom veni în contact îl vor simţi.”