Capitolul 9

Deschideţi-vă sufletul către Domnul în rugăciune

Prin rugăciunea personală şi cea spusă în familie, putem simţi influenţa Tatălui Ceresc în viaţa noastră şi în căminele noastre.

Din viaţa lui George Albert Smith

Rugăciunea era un lucru important în casa în care a crescut George Albert Smith. „Fiecare membru al familiei îşi spunea rugăciunile personale şi participa şi la cele în familie”, a spus el. „Am învăţat de mic faptul că Domnul răspunde la rugăciuni, deoarece El a răspuns la ale mele şi, în multe feluri, El mi-a demonstrat grija Sa atentă”.¹

Chiar şi mai târziu în viaţa sa, preşedintele Smith şi-a amintit cu drag cum mama lui, Sarah Farr Smith, l-a învăţat să se roage:

„Am fost învăţat să stau în genunchi de mama, femeie sfântă din zilele din urmă. Unul dintre primele lucruri de care îmi aduc aminte este acela când m-a luat de mână şi am urcat împreună pe scări. Acolo, în cameră, erau două paturi, patul pe care dormeau părinţii mei şi un pătuţ aflat în cealaltă parte a camerei. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Când am ajuns sus, ea s-a aşezat lângă pătuţul meu. Ea mi-a cerut să îngenunchez în faţa ei. Mi-a luat mâinile în ale ei, le-a aşezat în poziţie de rugăciune şi m-a învăţat prima mea rugăciune. Nu voi uita niciodată acest lucru. Nu vreau să-l uit. Este una dintre cele mai dragi amintiri din viaţa mea, o mama angelică stând lângă patul meu şi învăţându-mă să mă rog.

A fost o rugăciune atât de simplă, dar… acea rugăciune a deschis pentru mine ferestrele cerului. Acea rugăciune mi-a oferit mâna Tatălui meu din Cer, căci ea mi-a explicat semnificaţia acesteia, în măsura în care putea fi înţeleasă de un copilaş. Din acea zi până acum, timp în care am parcurs aproximativ un milion de kilometri prin lume printre ceilalţi copii ai Tatălui nostru, în fiecare zi şi în fiecare noapte, indiferent unde m-am aflat, când m-am dus la culcare sau când m-am trezit, m-am simţit aproape de Tatăl meu Ceresc. El nu este departe”.²

De-a lungul vieţii sale, preşedintele Smith s-a bizuit pe rugăciune nu doar pentru a se apropia mai mult de Dumnezeu, ci şi pentru a-I cere ajutorul în vremuri de nevoie. Într-o zi, în timp ce înota în Oceanul Pacific, în zona litoralului californian, el a trăit următoarea experienţă:

„Eram considerat un foarte bun înotător şi îmi plăcea foarte mult acest sport. În acea zi, mareea era foarte înaltă şi rapidă. După ce am plecat de pe ţărm şi am înotat în ocean, m-am scufundat şi am trecut pe sub valurile mari în timp ce acestea se formau şi se spărgeau deasupra mea. Scopul meu era să ajung la valurile mari înainte ca acestea să se spargă, unde putem să plutesc pe spate, în sus şi în jos, pe valuri.

În timp ce eram angrenat în acest sport interesant, un val uriaş s-a ridicat şi s-a spart înainte ca eu să mă redresez după plutirea pe cel precedent. Cel de-al doilea, m-a prins şi m-a aruncat pe fundul oceanului. Simţeam cum eram dus în larg de contracurent. În acel moment, multe valuri au venit într-o succesiune rapidă şi eu nu puteam să mă redresez înainte de a fi scufundat de următorul. Mi-am dat seama că puterile mă părăseau rapid, că era necesar să găsesc un mod de a mă ajuta. Aflându-mă pe creasta unui val uriaş, am văzut stâlpii de susţinere ai unui dig din apropiere şi m-am gândit că, dacă depun un efort supraomenesc şi ajung în zona de protecţie oferită de acei stâlpi de susţinere, atunci voi avea o şansă să-mi salvez viaţa.

L-am rugat în gând pe Tatăl meu Ceresc să-mi dea forţa de a-mi îndeplini obiectivul. Când, fiind purtat de val, am ajuns la un braţ distanţă de dig, m-am întins şi am strâns în braţe unul dintre stâlpii de susţinere. Stâlpii erau acoperiţi cu cochilii ascuţite de moluşte şi, atunci când m-am prins de stâlp cu mâinile şi picioarele, cochiliile m-au tăiat pe piept, pe picioare şi pe coapse. M-am ţinut de el atât timp cât am suportat durerea şi m-am uitat după un val mai prietenos care să vină spre mine şi în care să mă pot arunca pentru a ajunge la un stâlp de susţinere mai apropiat de ţărm. De fiecare dată, rugându-mă în inima mea, făceam efortul de a călători de la un stâlp la altul cu ajutorul valurilor.

Încet, dar sigur şi cu mare dificultate, am ajuns lângă ţărm, unde apa era suficient de mică încât să pot merge până pe plajă. Când am simţit siguranţa nisipului cald, am căzut epuizat. Eram atât de slăbit, atât de aproape să mă fi înecat, încât nu am putut să mă duc acasă până când nu m-am odihnit o vreme. Stând întins pe nisipul cald şi simţindu-mă în siguranţă, m-am gândit la experienţa traumatizantă prin care tocmai trecusem, iar inima mi s-a umplut de recunoştinţă şi umilinţă pentru că Domnul… îmi cruţase viaţa”³ (vezi sugestia 1 de la pagina 101).

Învăţături ale lui George Albert Smith

Rugăciunea ne permite să-I vorbim Tatălui nostru Ceresc ca şi cum El ar fi prezent lângă noi.

Este o binecuvântare minunată, de care noi ne bucurăm în aceste vremuri agitate şi nesigure, să fii sigur de îndrumare divină, să ai credinţă absolută într-un Dumnezeu care are un trup, care este interesat de noi şi care ne aude şi ne răspunde la rugăciuni.⁴

Cu mulţi ani în urmă… am auzit despre un băiat în vârstă de nouă ani, orfan, care a fost dus de urgenţă la spital, unde consultaţia a indicat faptul că trebuia operat fără întârziere. El locuise la prieteni care-i oferiseră un adăpost. Tatăl şi mama lui (atunci când erau în viaţă) îl învăţaseră să se roage; astfel, când a ajuns la spital, lucrul pe care şi l-a dorit a fost acela ca Domnul să-l ajute.

Doctorii au decis să-l opereze. Când a fost dus în sala de operaţie, el s-a uitat în jur şi a văzut asistentele şi doctorii care se consultau în ceea ce privea situaţia lui. El ştia că era ceva grav şi i-a spus unuia dintre ei, în timp ce se pregăteau să-l anestezieze: „Domnule doctor, înainte să începeţi să mă operaţi, vă veţi ruga, vă rog, pentru mine?”.

Doctorul, vizibil jenat, şi-a cerut scuze şi a spus: „Nu mă pot ruga pentru tine”. Atunci, băiatul l-a întrebat pe un alt doctor, însă a primit acelaşi răspuns.

În cele din urmă, s-a întâmplat ceva ieşit din comun; acest micuţ a spus: „Dacă dumneavoastră nu vă puteţi ruga pentru mine, puteţi aştepta, vă rog, până ce mă voi ruga pentru mine?”.

Ei au îndepărtat cearşaful, iar el a îngenuncheat pe masa de operaţie şi-a plecat capul şi a spus: „Tată Ceresc, eu sunt doar un orfan. Sunt foarte bolnav. Doreşti, Te rog, să mă vindeci? Binecuvântează-i pe aceşti oameni care mă vor opera, ca ei s-o facă bine. Dacă mă vei vindeca, voi încerca să cresc şi să fiu un om bun. Îţi mulţumesc, Tată Ceresc, pentru că mă Vei vindeca”.

După ce a terminat să se roage, s-a întins. Ochii doctorilor şi ai asistentelor erau plini de lacrimi. După aceea, el a spus: „Sunt pregătit”.

Operaţia a fost făcută. Puştiul a fost dus înapoi în salonul lui iar, după câteva zile, a fost externat în stare bună, în proces de însănătoşire completă.

La câteva zile după aceasta, un bărbat, care auzise despre acea întâmplare, s-a dus în cabinetul unuia dintre chirurgi şi a spus: „Vorbiţi-mi despre operaţia pe care aţi făcut-o în urmă cu câteva zile – operaţia unui băieţel”.

Chirurgul a spus: „Am operat mai mulţi băieţei”.

Bărbatul a adăugat: „Acest băieţel a dorit ca cineva să se roage pentru el”.

Doctorul a spus într-un mod foarte serios: „A existat un astfel de caz, însă nu ştiu decât că acest lucru este prea sacru pentru a vorbi despre el”.

Bărbatul a spus: „Domnule doctor, dacă îmi veţi vorbi despre aceasta, voi trata acest subiect cu respect; îmi doresc să aud”.

Atunci doctorul a relatat povestea pe care eu v-am relatat-o aici, după care a adăugat: „Am operat sute de oameni, bărbaţi şi femei, care considerau că aveau credinţa de fi vindecaţi; însă eu, până când nu am operat acel băieţel, nu am mai simţit niciodată prezenţa lui Dumnezeu aşa cum am simţit-o atunci. Acel băiat a deschis ferestrele cerului şi a vorbit Tatălui său Ceresc, ca şi cum ar fi vorbit faţă în faţă. Doresc să vă spun că eu sunt un om mai bun datorită acelei experienţe în care am stat şi am auzit cum un băieţel vorbea cu Tatăl lui din Cer ca şi cum El era prezent acolo”⁵ (vezi sugestia 2 de la pagina 101).

Fie ca noi să trăim astfel încât, în fiecare noapte când îngenunchem să ne rugăm şi în fiecare dimineaţă când ne plecăm în faţa Domnului în semn de recunoştinţă, să avem puterea de a deschide cerurile pentru ca Dumnezeu să ne audă şi să ne răspundă la rugăciuni, pentru ca noi să ştim că avem aprobarea Sa.⁶

Dacă trăim în aşa fel încât să fim aproape de Tatăl nostru Ceresc, noi vom fi inspiraţi să ştim pentru ce să ne rugăm.

Când era tânăr, tatăl meu a fost aproape să-şi piardă viaţa în râul Provo… Tatăl lui, care se afla în oraşul Salt Lake, a simţit un îndemn de a merge într-o încăpere care fusese rezervată pentru rugăciune. El… a îngenuncheat… şi a spus: „Tată Ceresc, simt că este ceva în neregulă cu familia mea din Provo. Tu ştii că nu pot să fiu în acelaşi timp cu ei acolo şi să fiu şi aici. Tată Ceresc, Te rog să-i aperi şi să-i protejezi…”.

În momentul în care el se ruga, ca şi cum s-ar fi sincronizat pe ceas, tatăl meu a căzut în râu. Era o perioadă de inundaţii. Buşteni şi bolovani erau purtaţi de apă din canion în jos, iar el era fără ajutor. Cei din apropiere au văzut situaţia în care se afla, însă nu puteau să ajungă la el. Apa era atât de agitată încât nimeni nu putea să supravieţuiască în ea. Ei pur şi simplu stăteau acolo îngroziţi. Tata a făcut tot ce a putut pentru a-şi menţine capul la suprafaţa apei, însă era aruncat în sus şi în jos de curent şi izbit de bolovani şi buşteni. La un moment dat, un val l-a ridicat pur şi simplu din apă şi l-a aruncat pe mal. Fusese un răspuns direct la… rugăciune.⁷

Noi trebuie să ne spunem rugăciunile personale. Noi trebuie să trăim atât de aproape de Tatăl nostru Ceresc încât, atunci când ne aplecăm în faţa Lui, să ştim că lucrul pe care-l cerem va fi pe placul Său şi, dacă nu ne este dat în modul în care noi l-am cerut, să ştim că vom primi binecuvântarea la care avem dreptul şi că aceea chiar va fi o binecuvântare.⁸ (Vezi sugestia 3 de la pagina 101.)

Rugăciunea este o influenţă puternică în viaţa noastră personală, în căminele şi în comunităţile noastre.

Domnul… ne-a explicat cum putem primi binecuvântări prin intermediul rugăciunii. În lume, sunt mulţi oameni care nu înţeleg adevăratele beneficii ale rugăciunii. Rugăciunea este o putere. Are o influenţă pe care numai puţini oameni par să o înţeleagă…

Câţi sunt în această Biserică care nu ştiu că au dreptul, tot dreptul, să se roage Tatălui lor din Cer şi să-I ceară să-i scoată din greutăţi şi să-i ajute să fie mulţumiţi şi fericiţi?⁹

Este ciudat că membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă trebuie să fie îndemnaţi să-şi spună rugăciunile, dar totuşi, sunt unii oameni care nu se roagă individual şi nici ca familie. Deci, dacă nu ne rugăm, pierdem protecţia pe care o oferă rugăciunea.¹⁰ (Vezi sugestia 4 de la pagina 102.)

Doresc să subliniez următorul lucru: sper că sfinţii din zilele din urmă nu vor neglija să se roage, atât individual, cât şi ca familii. Copiii care sunt crescuţi în cămine în care nu se spun rugăciunile în familie şi cele personale nu au parte de multe binecuvântări şi mă tem că, în mijlocul confuziei din lume, al grabei şi al agitaţiei din lume, de multe ori căminele sunt lăsate fără rugăciune şi fără binecuvântările Domnului; aceste cămine nu pot continua să fie fericite. Trăim într-o epocă în care avem nevoie de Tatăl nostru Ceresc la fel de mult cum au avut nevoie de El oamenii din toate epocile.¹¹

Nu îndepărtaţi puterea lui Dumnezeu de dumneavoastră. Păstraţi în căminele dumneavoastră influenţele rugăciunii şi recunoştinţei şi lăsaţi ca gratitudinea să se reverse către El, Cel care este Creatorul fiinţelor noastre şi Sursa a tot ce este bun.¹²

Fie ca toate căminele noastre să fie permanent locul rugăciunii, recunoştinţei şi gratitudinii… Să ne rugăm pentru minunaţii bărbaţi şi minunatele femei ale lumii care au nevoie de Domnul, dar care nu înţeleg interesul Lui faţă de ei. Să ne rugăm pentru… guvernanţii noştri, pentru primarii noştri, pentru bărbaţii cu influenţe politice în diferitele noastre comunităţi, ca ei să facă lucrurile care sunt mai bune pentru noi toţi şi care ne fac mai fericiţi şi care sunt pe placul Tatălui nostru Ceresc. Acesta este privilegiul nostru. Vă spun că puterea rugăciunii este incomensurabilă.¹³

Rugăciunea în familie duce la unitate în cadrul familiilor.

Noi [ca membri ai familiei] nu avem mereu aceeaşi părere; bărbaţii nu gândesc mereu aşa cum o fac soţiile lor şi invers însă, dacă vă veţi ruga împreună, având o dorinţă sinceră de a fi uniţi, eu vă pot spune că veţi fi de acord în toate problemele importante.

Am remarcat… pe un avizier: „Familia care se roagă împreună rămâne împreună”. Nu ştiu cine a afişat această frază acolo, dar doresc să spun că, dacă vă gândiţi puţin la ea, veţi şti că este adevărată. Vă îndemn să vă rugaţi împreună Domnului şi prin aceasta nu vreau să spun doar să spuneţi rugăciuni, nu vreau să spun să… repetaţi ceva din nou şi din nou, ci să vă deschideţi sufletele către Domnul, ca soţi şi taţi în căminul dumneavoastră şi să rugaţi soţiile şi copiii dumneavoastră să vi se alăture. Rugaţi-i să participe. Atunci va exista în acel cămin o influenţă pe care o veţi putea simţi când veţi merge acolo.¹⁴

În calitate de persoană căreia Domnul i-a cerut să predice, vă implor să vă puneţi în ordine căminele. Nu consideraţi prea multe lucruri ca fiind de la sine înţelese. Nu vă lăsaţi conduşi în nebuniile şi slăbiciunile lumii. Protejaţi-vă familiile în toate modurile posibile. Uniţi-i pe membrii familiei sub influenţa rugăciunii… Ce putere are rugăciunea de a ne ţine pe calea care duce la viaţa veşnică şi de a ne conduce în împărăţia celestială!¹⁵ (Vezi sugestia 5 de la pagina 102.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

În secţiunea „Din viaţa lui George Albert Smith” (paginile 93–96), remarcaţi cum experienţele pe care preşedintele Smith le-a trăit în tinereţe cu privire la rugăciune l-au influenţat de-a lungul vieţii. Care sunt câteva dintre modalităţile eficiente de a-i învăţa pe copii despre puterea rugăciunii?
Recapitulaţi povestirea despre băiatul în vârstă de nouă ani (paginile 96–97). De ce se întâmplă câteodată ca rugăciunile noastre să nu fie ca o discuţie faţă în faţă cu Tatăl Ceresc? Gândiţi-vă la ceea ce puteţi face în ceea ce priveşte rugăciunile dumneavoastră personale pentru a simţi mai des prezenţa Sa.
În timp ce meditaţi asupra învăţăturilor preşedintelui Smith de la paginile 98–99, gândiţi-vă la un moment în care v-aţi simţit îndemnat să cereţi ceva prin intermediul rugăciunii. Ce i-aţi spune cuiva care simte că rugăciunile sale nu-şi primesc răspunsul?
Gândiţi-vă la afirmaţia preşedintelui Smith: „Dacă nu ne rugăm, pierdem protecţia pe care o oferă rugăciunea” (pagina 99). În ce moduri aţi simţit puterea şi protecţia rugăciunii? Gândiţi-vă să vă împărtăşiţi mărturia despre puterea rugăciunii celor pe care îi vizitaţi în calitate de învăţător de acasă sau de învăţătoare vizitatoare.
Preşedintele Smith ne-a învăţat că rugăciunea ne va „ţine pe calea care duce la viaţa veşnică” (pagina 101). De ce credeţi că este aşa? Ce pot să facă familiile pentru a se asigura că se roagă împreună în mod constant? Gândiţi-vă la ce puteţi face ca rugăciunea personală să fie o parte mai importantă a vieţii dumneavoastră.

Scripturi suplimentare: Matei 6:7–13; 7:7–11; 2 Nefi 4:35; Alma 34:18–27; 37:37; 3 Nefi 18:20–21; Doctrină şi legăminte 88:63–64.

Ajutor pentru predare: „Elevul este acela care trebuie pus la treabă. Când un învăţător este în centrul atenţiei, când devine vedeta spectacolului, când vorbeşte numai el şi prin alte mijloace monopolizează activitatea, este aproape sigur faptul că el interferează cu procesul de învăţare al cursanţilor” (Asahel D. Woodruff, în Predarea, nu este chemare mai mare, p. 61).

„Este o binecuvântare minunată, de care noi ne bucurăm… să fii sigur de îndrumare divină, să ai o credinţă absolută într-un Dumnezeu care are un trup, care este interesat de noi şi care ne aude şi ne răspunde la rugăciuni.”

„Noi trebuie să trăim atât de aproape de Tatăl nostru Ceresc încât, atunci când ne aplecăm în faţa Lui, să ştim că lucrul pe care-l cerem va fi pe placul Său.”

„Protejaţi-vă familiile în toate modurile posibile. Uniţi-i pe membrii familiei sub influenţa rugăciunii.”