Capitolul 18

Stai de partea Domnului

Domnul ne-a dat porunci pentru ca noi să ne putem opune răului şi să găsim fericire.

Din viaţa lui George Albert Smith

Bunicul lui George Albert Smith, George A. Smith, a slujit mulţi ani în Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi în Prima Preşedinţie, în calitate de consilier al lui Brigham Young. George Albert Smith a repetat deseori sfatul pe care bunicul său avea obiceiul să-l dea familiei: „Există o linie de demarcaţie bine definită între teritoriul Domnului şi teritoriul diavolului. Dacă vei sta de partea Domnului, vei fi sub influenţa Sa şi nu vei avea dorinţa de a face rău, dar, dacă treci linia în partea diavolului cu numai un centimetru, te afli în puterea ispititorului şi, dacă el reuşeşte, nu vei fi în stare să gândeşti sau să raţionezi corespunzător, pentru că vei fi pierdut Spiritul Domnului”.

George Albert Smith a afirmat că a folosit acest sfat de-a lungul vieţii pentru a-şi orienta alegerile: „Când am fost ispitit, uneori, să fac un anumit lucru, m-am întrebat: «De care parte a liniei mă aflu?». Dacă hotăram să mă aflu de partea în care sunt în siguranţă, partea Domnului, făceam lucrul drept de fiecare dată. Deci, când ispita vine, gândiţi-vă, rugându-vă, la problema dumneavoastră şi influenţa Domnului vă va ajuta să luaţi hotărârea înţeleaptă. Ne aflăm în siguranţă numai de partea Domnului”.¹ (Vezi sugestia 1 de la pagina 201.)

Învăţături ale lui George Albert Smith

Pentru a sta de partea Domnului, este nevoie de supunere strictă faţă de porunci.

Toată protecţia, toată neprihănirea, toată fericirea se află de acea parte a liniei care este a Domnului. Dacă ţineţi poruncile lui Dumnezeu respectând ziua de sabat, vă aflaţi de partea liniei care este a Domnului. Dacă vă rostiţi rugăciunile individuale şi rugăciunile în familie, vă aflaţi de partea liniei care este a Domnului. Dacă sunteţi recunoscători pentru hrană şi vă exprimaţi această recunoştinţă faţă de Dumnezeu, vă aflaţi de acea parte a liniei care este a Domnului. Dacă vă iubiţi aproapele ca pe dumneavoastră înşivă, vă aflaţi de acea parte a liniei care este a Domnului. Dacă sunteţi onest în relaţiile cu semenii, vă aflaţi de acea parte a liniei care este a Domnului. Dacă ţineţi Cuvântul de înţelepciune, vă aflaţi de acea parte a liniei care este a Domnului. Şi aş putea continua în acest fel cu toate Cele zece porunci şi cu celelalte porunci pe care Dumnezeu le-a dat pentru îndrumarea noastră şi să afirm, din nou, că tot ceea ce ne îmbogăţeşte vieţile şi ne face fericiţi şi ne pregăteşte pentru bucuria eternă se află de acea parte a liniei care este a Domnului. Criticarea lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a dat spre îndrumarea noastră nu se află de acea parte a liniei care este a Domnului.² (Vezi sugestia 2 de la pagina 201.)

[Domnul a spus]: „Nu pot să tolerez păcatul nici în cel mai mic grad”; nici în cel mai mic grad (D&L 1:31). De ce? Pentru că El ştie că, dacă suntem părtaşi la păcat, pierdem o binecuvântare pe care am primi-o dacă nu am părăsi calea care duce la acea binecuvântare.³

Din când în când, auzim pe cineva spunând: „Oh, eu nu mi-aş face atâtea griji. Domnul nu va fi foarte aspru cu noi dacă ţinem numai parţial o poruncă”. Cel care vorbeşte astfel este deja de acea parte a liniei care este a diavolului şi dumneavoastră nu vreţi să-l ascultaţi pentru că, dacă o faceţi, aţi putea fi îndrumaţi greşit. Nicio persoană care are Spiritul Domnului nu vorbeşte în acest fel. Domnul Însuşi a spus că trebuie să ţinem poruncile Sale: „Este o lege, irevocabil hotărâtă în cer dinainte de crearea acestei lumi, pe care se bazează toate binecuvântările” (D&L 130:20). Evanghelia lui Isus Hristos există pentru a ne învăţa cum să dobândim această binecuvântare.⁴

Tatăl nostru iubitor din Cer ne dă porunci pentru a ne ajuta să găsim fericire.

Domnul, în bunătatea Sa, văzând atitudinea copiilor Săi şi cunoscând că ei vor avea nevoie de îndrumare, ne-a dat Cele zece porunci şi alte porunci care au fost date de-a lungul timpului pentru a ne ajuta să găsim fericire. Vedeţi oameni alergând încolo şi încoace în lume, căutând fericirea dar negăsind-o. Dacă s-ar opri doar atâta cât să accepte sfatul Domnului, ar avea parte de fericire, altfel ei nu o vor găsi în niciun alt mod.⁵

Când eram copil am înţeles sau am crezut că înţelegeam faptul că poruncile Domnului erau legile şi regulile Sale pentru îndrumarea mea. Am crezut că înţelegeam că nesupunerea faţă de acele legi aducea după sine pedeapsa şi, fiind copil, m-am gândit că simţeam probabil că Domnul aranjase şi stabilise lucrurile în această viaţă astfel încât eu trebuia să mă supun anumitor legi, altfel pedeapsa ar fi urmat rapid. Dar, pe măsură ce am înaintat în vârstă, am înţeles lecţia din altă perspectivă şi acum, ceea ce numim legile Domnului, sfaturile cuprinse în scripturile sfinte, revelaţiile pe care Domnul ni le dă în această zi şi eră a lumii, nu sunt decât sunetul dulce al glasului Tatălui nostru din Cer care-Şi arată mila faţă de noi. Ele nu sunt decât sfaturile şi învăţăturile unui părinte iubitor, care este mai preocupat decât pot fi părinţii noştri pământeni de bunăstarea noastră şi, ca urmare, ceea ce, la un moment dat, purta, pentru mine, numele dur de lege este acum sfatul plin de dragoste şi tandreţe al unui Tată Ceresc Atotştiutor. Şi, astfel, spun că nu îmi este greu să cred că cel mai bine pentru mine este să ţin poruncile lui Dumnezeu.⁶

Toată fericirea pe care am primit-o eu şi familia mea a fost rezultatul străduinţei de a ţine poruncile lui Dumnezeu şi de a trăi demni de binecuvântările pe care El le-a promis acelora care Îl onorează şi ţin poruncile Sale.⁷

Dacă vom urma sfaturile şi învăţăturile pe care Domnul ni le dă, calea noastră va fi calea fericirii. Va fi o cale, poate nu uşoară şi liniştită întotdeauna, dar, în final, se va încheia în prezenţa Tatălui nostru Ceresc şi vom avea parte de slavă, nemurire şi viaţă veşnică.⁸ (Vezi sugestia 3 de la pagina 201.)

Duşmanul încearcă să ne ducă în rătăcire cu înşelăciunile şi vicleniile lui.

Există două influenţe în lume astăzi şi ele au existat de la început. Una este o influenţă constructivă, care promovează fericirea şi care clădeşte caracterul. Cealaltă influenţă este una care distruge, transformă oamenii în demoni, doboară şi descurajează. Noi, toţi, putem fi influenţaţi de amândouă. Una vine de la Tatăl nostru Ceresc iar cealaltă vine de la sursa răului, care a fost în lume de la început, căutând să aducă distrugerea familiei umane.⁹

Noi, toţi, vom fi ispitiţi; niciun om nu poate scăpa de ispită. Duşmanul va folosi toate mijloacele posibile să ne înşele; el a încercat să facă aceasta cu Salvatorul lumii, dar fără succes. El încearcă să facă aceasta cu mulţi alţi oameni care au deţinut autoritatea divină şi, uneori, el găseşte punctul slab şi persoana pierde ceea ce ar fi putut fi o mare binecuvântare dacă ea ar fi fost credincioasă.¹⁰

Un bărbat mi-a spus odată – ori a afirmat într-un loc în care s-a întâmplat să mă aflu: „Oamenii de aici par să creadă că sunt posedat de diavol, dar eu nu sunt”. Eu i-am spus: „Fratele meu, ai cunoscut vreodată pe cineva care să fie posedat de diavol şi să ştie?”. Acesta este unul dintre şiretlicurile diavolului: să pună stăpânire pe tine şi să te împiedice s-o ştii. Şi aceasta este una dintre dificultăţile cu care ne confruntăm.¹¹

Cu sute de ani în urmă, profetul Nefi a văzut ce s-ar întâmpla dacă oamenii s-ar certa unii cu alţii şi ar nega puterea Duhului Sfânt şi pe Cel Sfânt al lui Israel şi ar propovădui doctrina poruncilor oamenilor. Astăzi în lume, există o influenţă care încearcă să-i facă pe oameni să creadă că, prin inteligenţa proprie şi puterea proprie, pot să obţină viaţa veşnică. Daţi-mi voie… să citesc din Nefi:

„Vor fi mulţi care vor spune: Mâncaţi, beţi şi fiţi fericiţi; totuşi, temeţi-vă de Dumnezeu – El vă va ierta, dacă faceţi un păcat mic”.

Doresc să observaţi ce se spune: „El vă va ierta, dacă faceţi un păcat mic”. Acest duşman viclean ştie că, dacă ar putea să determine un bărbat sau o femeie să greşească puţin, cu cât ei vor intra mai mult pe teritoriul lui, cu atât ei se vor afla mai mult în puterea lui.

„Totuşi, temeţi-vă de Dumnezeu – El vă va ierta, dacă faceţi un păcat mic; da, minţiţi puţin, profitaţi de cineva din cauza vorbelor lui, săpaţi groapa vecinului; nu este nimic rău în aceasta; şi faceţi toate aceste lucruri, căci mâine vom muri; şi dacă va fi aşa, că noi suntem vinovaţi, Dumnezeu ne va da câteva lovituri de bici şi până la urmă noi vom fi salvaţi în Împărăţia lui Dumnezeu” (2 Nefi 28:8).

Nu este acesta exact lucrul pe care diavolul îl spune copiilor oamenilor astăzi la fel de clar cum este scris aici? O, faceţi un păcat mic, nu este nimic rău în aceasta, minţiţi puţin, nu veţi avea de suferit, Domnul va ierta aceste lucruri şi veţi primi doar câteva lovituri de bici şi, până la urmă, veţi fi salvaţi în împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta este ce le spune bărbaţilor şi femeilor cărora li s-a propovăduit Cuvântul de înţelepciune când spune, o, beţi puţin ceai negru sau verde, nu vă va face rău; fumaţi puţin tutun, aceasta nu contează; puţin alcool nu va face niciun rău. Acestea sunt lucruri mici; diavolul le face întotdeauna pe rând, nu toate deodată. Aş dori să ne amintim acest lucru… Aceste şoapte perfide aparent neînsemnate sunt cele care trădează omenirea şi ne pun în puterea diavolului …

Şi Nefi spune mai departe:

„Iar pe alţii îi va potoli şi-i va legăna într-o siguranţă carnală, aşa încât ei vor spune: Totul este bine în Sion; da, Sionul prosperă, totul este bine – şi în felul acesta diavolul înşală sufletele lor”.

Doresc să observaţi ce se spune: „În felul acesta diavolul înşală sufletele lor şi-i conduce cu grijă în jos, în iad” (2 Nefi 28:21). Şi acesta este modul în care procedează el, acesta este exact modul în care procedează. El nu vine şi nu vă ia fizic şi nu vă duce în teritoriul lui, ci el şopteşte: „Fă acest mic rău” şi, când reuşeşte să vă determine să-l faceţi, urmează un alt mic rău şi un altul şi, folosind expresia din citat, „el înşală sufletele lor”. Aceasta este ceea ce face. El vă face să credeţi că dumneavoastră câştigaţi ceva când, de fapt, pierdeţi. De fiecare dată când nu respectăm o lege a lui Dumnezeu sau nu ţinem o poruncă, noi suntem înşelaţi, pentru că nu este niciun câştig în această lume sau în lumea care va veni decât prin supunere faţă de legea Tatălui nostru Ceresc…

Aceste cuvinte îndeosebi, „Şi-i conduce cu grijă în jos, în iad”, sunt importante, aceasta este metoda sa. Bărbaţii şi femeile din lumea de azi sunt supuşi acestei influenţe și ei sunt atraşi în diverse locuri şi şoaptele se aud continuu şi ei nu înţeleg ce doreşte Domnul ca ei să facă, ci continuă să păşească pe teritoriul celui rău, supuşi puterii lui, acolo unde Spiritul Domnului nu va merge.

El spune mai departe:

„Şi iată, pe alţii îi va linguşi şi le va spune că nu este niciun iad; şi le spune: Eu nu sunt diavolul, căci nu este niciun diavol – şi astfel va şopti el la urechile lor, până când îi prinde în lanţurile lui îngrozitoare din care nu este nicio scăpare” (2 Nefi 28:22).

Dragi fraţi şi surori, aceasta este starea în care se află lumea astăzi. Nefi nu ar fi putut s-o spună mai clar dacă ar fi fost chiar aici, în această lume, acum. Şi duşmanul lucrează şi, pentru că Tatăl nostru Ceresc a dorit să-Şi protejeze copiii de răul acestei învăţături şi acestui crez, El l-a trimis pe tânărul profet, Joseph Smith, în lume, l-a împuternicit cu autoritate divină, a organizat Biserica Sa şi a început din nou să propovăduiască adevărul printre copiii oamenilor, pentru ca ei să poată fi scoşi de pe căile lor greşite.¹²

Trebuie să învăţăm să ne înfrângem dorinţele noastre, tendinţele noastre rele. Trebuie să învăţăm să ne opunem ispitelor. De aceea ne aflăm aici şi, pentru putea face aceasta cât mai bine, Evanghelia a fost restaurată pe pământ şi noi avem parte de ea şi avem tăria pe care o primim ca rezultat al puterii Duhului Sfânt. Nu numai că avem puterea pe care o are orice persoană de a ne opune ispitei, cu limitele pe care le are o persoană care nu cunoaşte adevărul, ci avem o putere de a ne opune ispitei egală cu puterea lui de a ispiti şi, în plus, puterea de a ne opune care rezultă din cunoaşterea adevărului şi cunoaşterea scopului existenţei noastre.¹³ (Vezi sugestia 4 de la pagina 201.)

Noi ne putem opune răului alegând să ne supunem influenţei Domnului.

Îmi aduc aminte de un om bun care, cu ani în urmă, era preşedinte al Comisiei de control a Bisericii Universaliste din America. El venise în vizită aici [în oraşul Salt Lake] şi a participat la două dintre Şcolile noastre de duminică. Participând la una dintre clasele [pentru copii], el a fost impresionat. În cele din urmă, când [ora] se apropia de sfârşit, preşedintele Şcolii de duminică a spus: „Nu aţi dori să spuneţi câteva cuvinte [clasei]?” El a spus că i-ar face plăcere. El a spus: „Dacă aş putea să trăiesc în atmosfera pe care am găsit-o în această micuţă… clasă la această oră a Şcolii de duminică din această dimineaţă, aş deveni fără îndoială un om bun”. (Vezi sugestia 5 de la pagina 201.)

M-am gândit la această afirmaţie de foarte multe ori. Noi alegem cu grijă aerul pe care îl respirăm pentru a putea trăi sănătoşi. Dar, uneori, în neglijenţa noastră, ne lăsăm înrobiţi de influenţe imorale care ne distrug puterea de a ne opune răului şi suntem determinaţi să facem lucruri pe care nu ar trebui să le facem şi nu le-am face dacă am fi sub influenţa Domnului. Dacă am fi umili, dacă ne-am ruga, dacă am trăi astfel încât, în fiecare oră a vieţii noastre, să putem spune cu sinceritate: „Tată din cer, doresc şi sunt nerăbdător să fac voia Ta”, vieţile noastre, în drumul nostru prin această experienţă pământeană, ar fi, în fiecare zi, îmbogăţite.¹⁴

Noi alegem locul în care ne vom afla. Dumnezeu ne-a dat libertatea de a alege. El nu ne-o va lua şi, dacă eu fac ce este greşit şi intru pe teritoriul diavolului, fac acest lucru pentru că am voinţa şi puterea de a-l face. Nu pot învinui pe nimeni altcineva şi, dacă hotărăsc să ţin poruncile lui Dumnezeu şi să trăiesc aşa cum trebuie să trăiesc şi să stau de acea parte a liniei care este a Domnului, o fac pentru că trebuie s-o fac şi îmi voi primi binecuvântarea pentru aceasta. Nu va fi rezultatul a ceea ce altcineva ar putea face.¹⁵

Câtă grijă trebuie să avem noi, ca sfinţi din zilele din urmă, să trăim fiecare zi a vieţii noastre astfel încât să putem fi influenţaţi de puterea Domnului şi încât să putem fi capabili să ne îndepărtăm de acele lucruri care au tendinţa de a ne distruge puterea de a ajunge în împărăţia celestială!¹⁶

Asiguraţi-vă că picioarele dumneavoastră stau ferme pe stâncă. Asiguraţi-vă că aflaţi dorinţele Învăţătorului în ce vă priveşte şi, cunoscând aceste dorinţe, asiguraţi-vă că ţineţi legile şi poruncile Sale. Asiguraţi-vă că puritatea vieţii dumneavoastră vă dă dreptul la însoţirea Spiritului Sfânt, pentru că, dacă sunteţi puri, virtuoşi şi drepţi, cel rău nu va avea putere să vă distrugă.¹⁷

Mă rog ca noi să ne analizăm şi să aflăm de care parte a liniei ne aflăm; şi, dacă suntem de acea parte a liniei care este a Domnului, să rămânem acolo pentru că aceasta înseamnă fericire veşnică în prezenţa celor mai buni bărbaţi şi celor mai bune femei care au trăit pe pământ.

Dacă am alunecat în vreun fel, dacă am fost neglijenţi; dacă l-am ascultat pe ispititor şi am trecut linia pentru a lua din acele lucruri pe care lumea le consideră atât de mult de dorit şi despre care Domnul a spus că nu sunt bune pentru noi, să revenim, cât mai repede posibil, de cealaltă parte, să cerem iertare Domnului pentru nesăbuinţa noastră şi, apoi, cu ajutorul Său, să continuăm să trăim viaţa care are ca rezultat fericirea veşnică.¹⁸

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii).

Citiţi „Din viaţa lui George Albert Smith” (pagina 193 şi Moroni 7:10–19. Cum ştiţi când vă aflaţi „de acea parte a liniei care este a Domnului”? Ce putem face pentru a ne ajuta unul pe altul să rămânem de acea parte a liniei care este a Domnului?
În paragraful care incepe la pagina 193, preşedintele Smith numeşte mai multe porunci pe care trebuie să le ţinem pentru a rămâne de acea parte a liniei care este a Domnului. Ce alte standarde ne-a dat Domnul pentru a ne ajuta să rămânem de acea parte a liniei care este a Sa?
În timp ce citiţi secţiunea care începe la pagina 194, gândiţi-vă cum aţi putea folosi învăţăturile preşedintelui Smith pentru a ajuta pe cineva care simte că poruncile sunt prea restrictive.
În timp ce revedeţi paginile 196–199, căutaţi tacticile lui Satana, pe care le descrie preşedintele Smith, şi gândiţi-vă la momente în care aţi văzut dovezi ale acestor tactici. Cum îi putem ajuta pe tineri să le recunoască şi să le învingă? Cum ne ajută „cunoaşterea scopului existenţei noastre” (pagina 199) să ne opunem ispitei?
Gândiţi-vă cum vi s-ar putea aplica povestirea de la pagina 199. Care sunt unele dintre locurile sau circumstanţele în care nu simţiţi nicio dorinţă de a face rău? Ce putem face pentru a crea o astfel de atmosferă în căminele noastre, la locurile de muncă, în comunităţile noastre, în viaţa personală?

Scripturi suplimentare: Matei 4:1–11 (inclusiv pasaje din Traducerea lui Joseph Smith, din notele de subsol); Iacov 4:7; 1 Ioan 5:3–4; Alma 13:27–28; Helaman 5:12; Doctrină şi legăminte 82:8–10.

Ajutor pentru predare: „Întrebările scrise pe tablă înainte de oră îi vor ajuta pe cursanţi să înceapă să se gândească la subiecte chiar înainte să înceapă lecţia” (Predarea, nu este chemare mai mare, p. 93).

„Dacă vom urma sfaturile şi învăţăturile pe care Domnul ni le dă, calea noastră va fi calea fericirii.”

„Revelaţiile pe care Domnul ni le dă în această zi şi eră a lumii nu sunt decât sunetul dulce al glasului Tatălui nostru din Cer care-Şi arată mila faţă de noi.”

„Câtă grijă trebuie să avem noi, ca sfinţi din zilele din urmă, să trăim fiecare zi a vieţii noastre astfel încât să putem fi influenţaţi de puterea Domnului!”