Capitolul 7

Nemurirea sufletului

Viaţa noastră este eternă, iar această cunoaştere ne ajută să facem alegeri corecte şi ne alină în momentele de tristeţe.

Din viaţa lui George Albert Smith

George Albert Smith a fost binecuvântat cu o înţelegere clară a scopului vieţii şi acest lucru i-a permis să-i încurajeze pe alţii în timp ce aveau parte de încercări. El le-a amintit deseori sfinţilor că „noi trăim vieţi eterne” – că eternitatea nu începe după această viaţă şi că viaţa muritoare este o parte crucială a eternităţii. „Din când în când, le-am spus prietenilor mei când se aflau într-un moment de răscruce din viaţa lor, neştiind încotro s-o apuce: «Pentru tine, astăzi este începutul fericirii eterne sau al dezamăgirii eterne»”¹.

Preşedintele Smith a depus mărturie despre următoarele adevăruri la ceremonia funerară a lui Hyrum G. Smith, patriarh al Bisericii, care a murit la o vârstă relativ fragedă, lăsându-i în urmă pe soţia şi cei opt copii ai săi:

„Am simţit, de când am fost rugat să vorbesc în cadrul acestei ceremonii funerare, că s-ar putea să nu fiu în stare să fac acest lucru. Am fost foarte afectat emoţional şi am simţit că nu-mi pot stăpâni emoţiile însă, de când am intrat în această clădire, un sentiment dulce de pace a venit asupra sufletului meu…

În loc să jelesc, simt că trebuie să-I mulţumesc Tatălui nostru din Cer pentru Evanghelia Preaiubitului Său Fiu, care ne-a fost dezvăluită din nou în zilele noastre… Să ştii că această viaţă este eternă este o binecuvântare minunată – să ştii că, în eternitate, binecuvântările pentru care a trăit acest om bun vor fi ale lui. Viaţa lui muritoare s-a încheiat, însă aceasta este doar o parte a vieţii eterne. El a pus baza unei temelii adânci şi solide pe care a clădit şi va continua s-o facă de-a lungul eternităţii. Bucuriei pe care a trăit-o aici, pe pământ, i se va adăuga una şi mai mare…

În astfel de ocazii, când mă gândesc la viaţa oamenilor din lume, mă minunez cât de mult am fost noi binecuvântaţi. Cred la fel de mult în viaţa eternă şi nemurirea sufletului cât cred în faptul că soarele străluceşte în mijlocul zilei… Este trist să ne despărţim de cei dragi, chiar şi numai pentru o perioadă. Îi trimitem în misiuni sau ei merg în alte părţi ale lumii pentru a trăi, iar nouă ne este dor de ei. Când apar astfel de evenimente, se pare că ei sunt foarte departe dar, dacă noi am înţelege, ei, de fapt, nu sunt… În loc să-mi exprim condoleanţele celor care au pierdut pe cineva, simt mai mult un sentiment de bucurie în această zi, pentru că ştiu că acesta nu este sfârşitul…

Prin urmare, astăzi, acum când mă aflu în prezenţa dumneavoastră, când poate că ar trebui să curgă lacrimi, sufletul meu este plin de alinare şi linişte. Mă rog ca această alinare să existe în viaţa fiecăruia dintre aceia care pierd pe cineva”². (Vezi sugestia 1 de la pagina 78.)

Învăţături ale lui George Albert Smith

Am trăit ca spirite înainte să fi venit pe pământ, iar spiritele noastre vor continua să trăiască după ce vom muri.

Înţelegerea noastră despre această viaţă este că aceasta este viaţă eternă – că trăim astăzi în eternitate la fel de mult cât vom trăi mereu în eternitate. Noi credem că am trăit înainte de a veni aici; că ceea ce este inteligenţă, că ceea ce este spirit nu şi-a avut începutul în această viaţă. Noi credem că am primit un tabernacol spiritual înainte să fi venit în această lume. Acel trup spiritual a fost trimis în această lume şi, aici, a primit un tabernacol fizic, trupul pe care-l vedem. Partea fizică pe care o vedem este din pământ, pământească (vezi 1 Corinteni 15:47), însă partea care părăseşte trupul, atunci când vieţile ni se sfârşesc, este cea spirituală şi aceasta nu moare niciodată. Tabernacolul fizic este aşezat în mormânt – este din pământ şi se întoarce în pământul mamă – dar inteligenţa pe care Dumnezeu a pus-o în acesta, aceea care are putere să discearnă şi să gândească, aceea care are putere să cânte şi să vorbească, nu cunoaşte moartea; pur şi simplu părăseşte această etapă a vieţii eterne şi aşteaptă acolo purificarea tabernacolului fizic, până când se va reuni cu acest tabernacol care va fi glorificat chiar la fel cum a fost glorificat trupul Domnului nostru înviat, dacă am trăit astfel încât să fim demni de aceasta.³

Citându-l pe poet: „Viaţa este reală, viaţa există” şi „mormântul nu este obiectivul ei” (Henry Wadsworth Longfellow, „A Psalm of Life”). Spiritul care locuieşte în tabernacol este nemuritor. El trăieşte şi dincolo de mormânt. Trupul se descompune şi se întoarce în pământ, însă spiritul trăieşte în continuare.⁴

Sunt recunoscător că ni s-a dezvăluit şi ni s-a clarificat în aceste zile din urmă că această viaţă nu este sfârşitul, că aceasta este doar o parte a eternităţii şi că, dacă profităm de privilegiile pe care le avem aici, aceasta nu este decât calea spre progresul către o stare mai măreaţă şi mult mai dorită.⁵ (Vezi sugestia 2 de la pagina 79.)

Scopul nostru aici, pe pământ, este de a ne pregăti să trăim alături de Tatăl nostru Ceresc.

Unii cred că, atunci când trecem de această etapă a existenţei, acela este sfârşitul. Mi se pare incredibil, atunci când ne uităm la lucrările naturii, când studiem corpul uman, perfecţiunea trupului, bătaia inimii, clădirea şi maturizarea de la copilărie la starea de adult, apoi la declinul treptat până când această viaţă se încheie – ca oricare dintre copiii Tatălui nostru să poată crede că oamenii s-au născut în lume doar să trăiască, bărbaţi şi femei, să ajungă la o vârstă înaintată şi să moară, fără ca viaţa trăită aici să aibă un scop anume.⁶

Această viaţă nu ne este dată ca o recreaţie. Există un scop solemn pentru crearea noastră, pentru viaţa pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Fie ca noi să studiem care este acel scop, ca noi să putem progresa şi să obţinem viaţa eternă.⁷

Nu există nicio îndoială în mintea sfinţilor din zilele din urmă în ceea ce priveşte scopul vieţii noastre pe pământ. Suntem aici pentru a ne pregăti, progresa şi deveni demni să trăim în prezenţa Tatălui nostru Ceresc.⁸

Noi credem că suntem aici pentru că ne-am păstrat prima stare şi am dobândit privilegiul de a veni pe acest pământ. Noi credem că acest stadiu al existenţei noastre este o răsplată pentru credinţa pe care am avut-o înainte de a veni aici şi că ne bucurăm pe pământ de roadele faptelor noastre din lumea spiritelor. Credem, de asemenea, că semănăm astăzi ceea ce vom culege după ce vom pleca de aici. Viaţa eternă reprezintă pentru noi suma existenţei premuritoare, existenţei prezente şi a continuării vieţii în nemurire, oferindu-ne puterea progresului şi creşterii fără sfârşit. Având acest sentiment şi convingere, credem că: „Aşa cum este omul, Dumnezeu a fost odată şi, aşa cum este Dumnezeu, omul poate deveni” (vezi Lorenzo Snow, „The Grand Destiny of Man”, Deseret Evening News, 20 iulie 1901, p. 22). Fiind creaţi după chipul lui Dumnezeu, credem că nu este nepotrivit, că nu este nedrept să sperăm că ni se va permite să avem parte de atributele Dumnezeirii şi, dacă suntem credincioşi, să devenim ca Dumnezeu; căci, pe măsură ce primim şi ne supunem legilor fireşti ale Tatălui nostru care guvernează această viaţă, devenim mai asemănători Lui; şi, pe măsură ce profităm de ocaziile ce ne sunt date, ne pregătim să primim ocazii mai mari în această viaţă şi în viaţa care va veni…

Ce fericiţi ar trebui să fim pentru că ştim că această perioadă de probă nu este pentru a ne pregăti să murim, ci să trăim; că dorinţa Tatălui pentru noi este ca noi să evităm orice lucru fals şi să primim fiecare adevăr şi, punând în practică adevărul în viaţa noastră, să devenim mai asemănători Lui şi să devenim demni să locuim cu El!⁹

Dragi fraţi şi surori, acest lucru este foarte important. Noi trebuie să ne gândim serios la aceasta. Trebuie să ne analizăm viaţa şi să vedem dacă suntem pregătiţi pentru acea măreaţă viaţă viitoare, să vedem, dacă am fi mâine chemaţi acolo, dacă suntem pregătiţi să dăm socoteală pentru faptele noastre din timpul vieţii de pe pământ; dacă putem simţi că vom primi din partea Tatălui nostru Ceresc acele cuvinte de laudă: „Bine rob bun şi credincios”.¹⁰ (Vezi sugestia 3 de la pagina 79.)

În timpul acestei vieţi, noi trebuie să căutăm acele lucruri care au valoare eternă.

Poate că ne oferim, în această viaţă, anumite lucruri care ne aduc satisfacţie temporară; însă lucrurile care sunt eterne, lucrurile care „merită” sunt acele lucruri eterne spre care ne îndreptăm atenţia, pe care ne pregătim să le primim şi pe care le vom primi ca rezultat al eforturilor pe care fiecare dintre noi le face.¹¹

Nu este un lucru excepţional că lucrurile pe care lumea s-a străduit să le aibă încă de la început, avuţie, putere, toate acele lucruri care-i fac pe oameni să se simtă confortabil, trebuie să fie avute, astăzi, din belşug – haine mai bune şi mai multe decât oricând, mai multă mâncare decât poate fi consumată, mai multe avuţii de toate felurile decât a avut vreodată lumea înainte. Casele noastre sunt mult mai confortabile. Confortul vieţii a fost îmbunătăţit în mod remarcabil de când Evanghelia există pe pământ şi, astăzi, avem tot ceea ce ne-am străduit să avem. Educaţia şi-a atins cel mai înalt nivel. Oamenii cunosc mai multe lucruri despre acest pământ decât au cunoscut vreodată. Tot ceea ce omenirea s-a străduit să aibă încă de la începutul timpului, considerat ca fiind cel mai de dorit lucru, este pe pământ astăzi; şi, în pofida acestui lucru, există dubiu şi teamă cu privire la ceea ce rezervă viitorul.

Care este problema noastră? Este aceea că am căutat lucrurile care asigură confortul trupesc, că am căutat laudele oamenilor, că am căutat acele lucruri pe care egoismul le pune în sufletul nostru. Am căutat să ne urmărim interesele şi propria persoană a fost mai importantă decât ceilalţi copii ai Tatălui nostru.¹²

Să nu cădem în acalmie, să nu fim înşelaţi de abundenţa lucrurilor bune ale acestei lumi; căci ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? (Vezi Marcu 8:36.) Să nu neglijăm scopul pentru care am fost creaţi; să muncim pentru salvarea sufletului nostru.¹³

Unul dintre cele mai triste lucruri din această viaţă este acela de a vedea un bărbat sau o femeie care se întoarce în ţărâna mamă înţelegând că a refuzat binecuvântările mai mari pe care Tatăl nostru i le-a oferit şi a continuat să se prindă de balonul de săpun care a dispărut. Când mă gândesc la milioanele de copii ai lui Dumnezeu din lume şi când îmi dau seama că-şi doresc lucruri care sunt importante doar pentru o vreme, mă întristez.¹⁴

Nu uitaţi că doar inteligenţa pe care o dobândiţi este eternă, adevărul pe care-l învăţaţi aici şi pe care-l puneţi în practică în viaţa dumneavoastră, cunoaşterea şi experienţa pe care le dobândiţi şi pe care le folosiţi – acestea sunt tot ce veţi lua cu dumneavoastră atunci când veţi merge acasă.¹⁵

Comorile pe care le vom găsi atunci când vom merge de partea cealaltă a vălului vor fi cele pe care le-am strâns acolo slujindu-le celorlalţi fii şi celorlalte fiice ale Tatălui nostru, care au fost prezenţi în viaţa noastră aici. El a făcut posibil acest lucru pentru noi toţi şi, în timpul şederii noastre aici, vom fi mai fericiţi slujindu-le semenilor noştri decât am putea fi în orice alt fel.¹⁶

Nu contează atât de mult câte bogăţii aveţi, câte proprietăţi deţineţi, câte laude din partea oamenilor puteţi obţine şi nici toate celelalte lucruri care sunt atât de dorite în lume. Lucrul pe care Dumnezeu vi l-a dat şi care este mai valoros decât toate celelalte este ocazia de a obţine viaţa eternă în împărăţia celestială şi de a-i avea alături, pentru totdeauna, pe fiii şi fiicele, soţii şi soţiile cu care aţi fost aici, pe pământ.¹⁷ (Vezi sugestia 4 de la pagina 79.)

Datorită lui Isus Hristos, noi vom fi înviaţi.

Viaţa neprihănită a Salvatorului este un exemplu perfect pentru toţi, iar învierea Sa a fost prima asigurare dată omenirii că şi noi vom fi înviaţi din mormânt.¹⁸

Când Isus a înviat din morţi, El a devenit primul rod al învierii. Spiritul zămislit de Tatăl (partea inteligentă a sufletului Său) s-a întors în tabernacolul Său pământesc, ce a fost purificat, şi El a devenit o fiinţă celestială glorificată, ocupându-Şi locul la dreapta Tatălui, în calitate de membru al Dumnezeirii. El a avut puterea să învingă moartea, deoarece El S-a supus tuturor legilor Tatălui Său de care depindea acest lucru; şi, învingând moartea, El a făcut posibil ca toată omenirea să poată fi înviată şi toţi să poată fi glorificaţi, de asemenea, supunându-se învăţăturilor Sale, care sunt atât de simple, încât toată lumea li se poate supune, dacă doreşte.¹⁹

Isus Hristos a fost fără păcat. Datorită purităţii Sale, a neprihănirii şi calităţii Sale, El a putut să descuie uşile închisorii, să învingă moartea şi mormântul şi să deschidă calea… către acel cer unde suntem aşteptaţi să ne ducem.²⁰

Putem să deschidem la secţiunea 88 din Doctrină şi legăminte şi să vedem ce a spus Domnul despre învierea noastră, nu doar despre învierea Salvatorului, El ne spune despre ceea ce se va întâmpla cu noi… Suntem informaţi prin intermediul acestei secţiuni că trupurile noastre urmează să fie înviate din mormânt, nu alte trupuri, şi că spiritul care însufleţeşte acum acest tabernacol va locui în acelaşi tabernacol după ce a fost curăţat, purificat şi făcut nemuritor (vezi D&L 88:14–17, 28–33).²¹

Mulţi oameni buni din lume nu ştiu ce este învierea. Vă învăţaţi copiii şi cunoştinţele ce este învierea?… Învierea [Salvatorului] este clară pentru sfinţii din zilele din urmă care înţeleg Evanghelia, dar sunt atât de mulţi care nu înţeleg ce înseamnă aceasta… Scopul Evangheliei lui Isus Hristos este de a pregăti fiecare bărbat, fiecare femeie şi fiecare copil pentru timpul când toţi cei care au murit vor fi scoşi din mormintele lor şi când Tatăl nostru Ceresc va întemeia împărăţia Sa pe acest pământ iar cei neprihăniţi vor locui acolo şi Isus Hristos va fi Împăratul şi Guvernatorul nostru.²² (Vezi sugestia 5 de la pagina 79.)

Cunoaşterea noastră despre nemurirea sufletului ne inspiră, ne încurajează şi ne alină.

Citim în Iov: „Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea” (Iov 32:8). Cei care nu au primit acea inspiraţie nu vor înţelege învierea din morţi şi, fără acea înţelegere, eu cred că cei care vor ajunge la anii bătrâneţii vor fi foarte puțin fericiţi, aşteptând momentul în care spiritul le va părăsi trupul pentru a merge într-un loc neştiut de ei.²³

Of, cât de trişti am fi dacă am crede că moartea ar fi sfârşitul existenţei noastre. Dacă, după ce am termina ce avem de făcut în timpul vieţii pe pământ, nu am avea nicio ocazie de a continua să progresăm, atunci am avea puţine motive pentru care să trăim aici aşa cum ar trebui. Cunoaşterea că tot binele pe care-l realizăm aici şi tot progresul pe care-l facem vor intensifica veşnic fericirea noastră ne încurajează să facem tot ce putem.²⁴

Cu toţii vom ajunge foarte repede la momentul în care vom muri. Dacă nu am înţeles că există o viaţă viitoare, dacă nu am înţeles că există mult mai mult decât ceea ce am simţit până în acel moment, dacă nu a existat nimic altceva pentru noi în această viaţă decât deşertăciunea şi goana după vânt, atunci eu cred că vor fi mulţi care vor obosi în eforturile lor de a-şi asigura existenţa aici. Însă, datorită milei Tatălui nostru Ceresc, El a revărsat asupra noastră cele mai minunate daruri pe care le poate primi omenirea.²⁵

Domnul ne-a binecuvântat să ştim că El trăieşte, că El are un trup şi că noi suntem creaţi după chipul Său. Noi nu credem că El este ceva eteric sau că este incomprehensibil. Dacă aţi primit mărturia pe care am primit-o eu şi dacă ştiţi la fel cum ştiu şi eu că Tatăl nostru Ceresc S-a dezvăluit copiilor oamenilor, că El este un Dumnezeu care are un trup, că noi suntem creaţi după chipul Său, că spiritele noastre au fost zămislite de El, că El ne-a oferit ocazia de a trăi pe pământ pentru a primi un tabernacol fizic pentru a ne putea pregăti să ne întoarcem în prezenţa Sa şi să trăim veşnic alături de El, vă spun, dacă aţi primit acea asigurare, atunci aveţi o temelie pe care vă puteţi clădi credinţa. Dacă acest lucru vă este luat, cunoaşterea că Dumnezeu chiar trăieşte, asigurarea că Isus Hristos a fost reprezentarea lui Dumnezeu în trup, dacă vă este luată asigurarea că într-adevăr va avea loc învierea din morţi şi vă veţi găsi în starea în care se află copiii Tatălui nostru din întreaga lume, eu vă întreb, cu ce mângâiere rămâneţi? Acestea sunt adevăruri fundamentale.²⁶

Cei mai mulţi dintre cei dragi ai mei sunt de partea cealaltă a vălului şi nu va mai dura mult, în cursul firesc al evenimentelor, până când şi eu voi fi chemat să trec dincolo. Nu aştept acel moment cu teamă şi întristare, ci cu speranţă şi cu încredinţarea că schimbarea, atunci când va avea loc, va consta în fericire şi privilegii sporite pe care nu le putem cunoaşte în timpul vieţii muritoare.²⁷

Când înţelegem că moartea este doar unul dintre paşii pe care copiii lui Dumnezeu trebuie să-i facă în eternitate şi că ea este în acord cu planul Său, acest lucru îi răpeşte morţii înţepătura şi ne pune în faţa realităţii vieţii eterne. Multe familii au trebuit să-şi ia la revedere pentru o perioadă de la cei pe care-i iubesc. Când astfel de decese apar, ele ne tulbură dacă le permitem, aducându-ne astfel o mare tristeţe în viaţă. Dar, dacă ochii noştri spirituali s-ar deschide şi am putea vedea, sunt sigur că am fi alinaţi de ceea ce am vedea. Domnul nu ne-a lăsat fără nicio speranţă. Din contră, El ne-a oferit toate asigurările fericirii eterne dacă vom accepta sfatul Său aici, în viaţa muritoare.

Acesta nu este un vis zadarnic. Acestea sunt certitudini. Pentru dumneavoastră, membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, această poveste este una simplă, dar adevărată. Există volume de scriptură sacră pe care Tatăl nostru Ceresc ni le-a pus la dispoziţie, din care învăţăm că trăim veşnic… Domnul ne-a oferit această informaţie în mod cât se poate de clar şi, din adâncurile inimii mele, eu Îi mulţumesc pentru cunoaşterea pe care ne-a dat-o, că cei care jelesc pot fi alinaţi şi că noi înşine putem să înţelegem scopul pentru care suntem aici. Dacă cei care au murit ne-ar putea vorbi, ei ar spune: „Mergeţi înainte, mergeţi înainte, pentru scopul care ne va aduce fericire veşnică împreună”. Faceţi lucrurile pe care Domnul doreşte să le faceţi şi nu veţi pierde nimic de valoare; din contră, veţi strânge continuu comori în cer, acolo unde moliile şi rugina nu le pot mânca şi unde hoţii nu le sapă şi nici nu le fură (vezi Matei 6:19–20).

Vă mărturisesc că eu ştiu că noi trăim o viaţă eternă şi că separarea temporară adusă de moarte… nu este decât un pas pe calea către progresul veşnic şi va duce, în cele din urmă, la fericire, dacă suntem credincioşi.²⁸ (Vezi sugestia 6 de la pagina 79.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

În timp ce citiţi secţiunea „Din viaţa lui George Albert Smith” (paginile 69–70), gândiţi-vă la un moment în care aţi încercat să alinaţi pe cineva căruia îi murise cineva drag. Ce l-a alinat pe preşedintele Smith?
Preşedintele Smith ne-a învăţat că „[această viaţă] este doar o parte a eternităţii” (pagina 71). Ce înseamnă acest lucru pentru dumneavoastră? Cum sunt influenţate alegerile noastre de înţelegerea pe care o avem despre acest principiu?
Studiaţi secţiunea care începe la pagina 71. Cum diferă învăţăturile din această secţiune de ceea ce predică lumea despre scopul vieţii? De ce experienţe avem parte în timpul vieţii muritoare care ne pot ajuta să „avem parte de atributele Dumnezeirii”?
Recapitulaţi secţiunea care începe la pagina 72, în mod special ultimele patru paragrafe ale secţiunii. De ce este dorinţa de a obţine lucruri lumeşti asemănată cu „[prinderea] de [un balon] de săpun care a dispărut”?
La pagina 75, preşedintele Smith face referire la informaţiile despre înviere din Doctrină şi legăminte 88. Ce vă învaţă versetele 14–17 şi 28–33 din această secţiune despre înviere? Care sunt câteva dintre modalităţile eficiente prin care îi putem învăţa pe copii despre înviere?
Citiţi secţiunea care începe la pagina 76. Care sunt câteva dintre încercările vieţii care sunt mai uşor de suportat pentru că aveţi o mărturie despre principiile predate în această secţiune?

Scripturi suplimentare: 1 Corinteni 15:12–26, 35–42, 53–58; 2 Nefi 9:6–13; Alma 12:24; 28:12; Doctrină şi legăminte 93:19–20, 29–34; 130:18–19; Avraam 3:24–26.

Ajutor pentru predare: „Rugaţi cursanţii să aleagă o secţiune de care sunt interesaţi şi citiţi-o în linişte. Invitaţi-i să se adune în grupuri de două sau trei persoane care au ales aceeaşi secţiune şi să discute despre ceea ce au învăţat” (de la pagina vii a acestui manual).

„Sunt recunoscător că ni s-a dezvăluit şi ni s-a clarificat în aceste zile din urmă că această viaţă nu este sfârşitul, că aceasta este doar o parte a eternităţii.”

„Lucrul… care este mai valoros decât toate celelalte este ocazia de a obţine viaţa eternă [alături de] fiii şi fiicele, soţii şi soţiile [dumneavoastră].”

„Învierea [Salvatorului] a fost prima asigurare dată omenirii că şi noi vom fi înviaţi din mormânt.”