Capitolul 3

Mărturia noastră despre Isus Hristos

Evanghelia restaurată le oferă sfinţilor din zilele din urmă mărturii suplimentare că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.

Din viaţa lui George Albert Smith

În timpul călătoriilor sale în calitate de autoritate generală, George Albert Smith i-a întâlnit, uneori, pe aceia care credeau că sfinţii din zilele din urmă nu cred în Isus Hristos. Această înţelegere greşită l-a uimit şi îngrijorat pe preşedintele Smith şi el a încercat s-o corecteze împărtăşindu-şi mărturia personală despre Salvator.

La un moment dat, el a vorbit în cadrul unei adunări a Bisericii în Cardston, Canada, despre viaţa şi misiunea lui Hristos. În dimineaţa următoare, el s-a dus la gară pentru a cumpăra un bilet de tren. În timp ce aştepta la coadă, a auzit o conversaţie dintre o femeie şi vânzătoarea de bilete. Femeia a menţionat că, în seara de dinainte, participase la o adunare de preaslăvire împreună cu sfinţii din zilele din urmă.

Vânzătoare de bilete a părut surprinsă. „Vai de mine!”, a spus ea. „Să nu-mi spui că ai fost acolo la biserică”.

„Da, am fost”, a răspuns femeia. „De ce nu?”.

Vânzătoarea de bilete a spus: „Ei nici măcar nu cred în Isus Hristos”.

Apoi, femeia a răspuns: „Tocmai aseară l-am ascultat pe unul dintre vârstnicii Bisericii vorbind despre viaţa lui Isus din Nazaret şi niciodată n-am mai auzit pe cineva care să ştie cu mai multă siguranţă că Isus este într-adevăr Hristosul decât acel vorbitor de aseară”.¹ (Vezi sugestia 1 de la pagina 30.)

George Albert Smith a dobândit tărie din mărturia sa despre Isus Hristos şi i-a făcut plăcere s-o împărtăşească altora. La vârsta de 44 de ani, slujind deja de 11 ani în calitate de apostol, el a spus:

„Am fost încurajat şi întărit cu o putere care nu-mi aparţine pentru a predica adevărurile glorioase proclamate de către Mântuitorul lumii. Nu L-am văzut faţă în faţă, dar m-am bucurat de compania Spiritului Său şi I-am simţit prezenţa într-un mod ce nu lasă loc de îndoială. Ştiu că Mântuitorul meu trăieşte şi depun eforturi, cu bucurie şi umilinţă, pentru a face cunoscute învăţăturile Sale… Fiecare fibră a fiinţei mele este în rezonanţă cu acea cunoaştere că El trăieşte şi că, într-o zi, toţi oamenii vor cunoaşte acest lucru.

Salvatorul a murit pentru ca noi să putem trăi. El a biruit moartea şi mormântul şi le oferă tuturor celor care se supun învăţăturilor Sale speranţa unei învieri glorioase… Ştiu că aceasta este lucrarea Domnului, că Isus este cu siguranţă Salvatorul nostru”².

Preşedintele Smith a murit în ziua în care a împlinit 81 de ani, pe 4 aprilie 1951. În ultimele momente ale vieţii sale, având familia în apropiere, fiul său l-a întrebat: „Tată, este ceva ce ai dori să spui familiei – ceva special?”.

Zâmbind, el a reafirmat mărturia pe care o împărtăşise de nenumărate ori în timpul vieţii sale: „Da, doar atât: eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu; eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu”³.

Învăţături ale lui George Albert Smith

Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi El trăieşte astăzi, fiind Salvatorul nostru Înviat.

Am întâlnit mulţi oameni în lume care nu ştiau că noi credem în misiunea divină a Domnului nostru şi am fost îndrumat să spun, cu mai multe ocazii, că nu există oameni în lume care să înţeleagă atât de bine misiunea divină a lui Isus Hristos, care să creadă atât de profund că El este Fiul lui Dumnezeu, care să fie atât de încrezători în faptul că, în acest moment, El este întronat în slavă la dreapta Tatălui Său aşa cum înţeleg sfinţii din zilele din urmă.⁴

Ştiu la fel de sigur cum ştiu că eu trăiesc că El este Fiul lui Dumnezeu, că prin El şi numai prin El vom dobândi exaltarea în împărăţia celestială, că toţi cei care Îl urmează şi trăiesc conform învăţăturilor pe care El le-a dat vor fi fericiţi în această viaţă şi îşi vor pregăti un loc în împărăţia Sa celestială, loc în care ei vor trăi pentru totdeauna în prezenţa Sa.⁵

Mântuitorul omenirii a fost mai mult decât un simplu om bun care a venit pe lume pentru a ne preda principii morale. Mântuitorul omenirii a fost mult mai inteligent decât un om obişnuit. El este cu siguranţă Fiul lui Dumnezeu, Singurul Născut în trup al lui Dumnezeu… El a venit pentru a-i chema pe oameni la pocăinţă, pentru a-i întoarce de la calea lor greşită. El a mers printre ei reprezentându-L pe Dumnezeu, Tatăl Etern, afirmând că El era după chipul Tatălui Său şi că cei care L-au văzut pe El, L-au văzut pe Tatăl, şi le-a spus că El a fost trimis pentru a face voia Tatălui Său şi i-a îndemnat pe toţi oamenii să renunţe la greşeala care s-a strecurat printre ei, să se pocăiască de păcatele lor şi să intre în apele botezului.⁶

În vremea Salvatorului, duşmanul le-a şoptit oamenilor că El nu este Fiul lui Dumnezeu, să nu-L accepte cu niciun chip, că El nu este decât un om obişnuit, că El este doar fiul Mariei şi al lui Iosif şi că El nu este Fiul lui Dumnezeu cu nimic mai mult decât sunt ei, iar oamenii au dat ascultare acelui şiret şi ticălos şi L-au răstignit pe Mântuitorul omenirii.⁷

El este cu siguranţă Fiul lui Dumnezeu. El a muncit printre [oameni] cu dragoste şi bunătate; dar ei i-au rostit numele batjocoritor, spunând că El era rău… El era Fiul lui Dumnezeu şi El avea dreptul să vorbească în numele Tatălui. Adevărurile pe care El le-a adus pe pământ au venit de la Tatăl; şi ei L-au răstignit pe cruce, I-au pus pe cap o cunună împletită de spini şi I-au pus în mână sceptrul batjocoritor, I-au vărsat sângele cu suliţa nemiloasă, deşi cuvântul pe care El li l-a transmis era cuvântul Domnului şi El era cu siguranţă Fiul lui Dumnezeu.⁸

Nu numai că noi credem că Isus din Nazaret a trăit pe pământ, dar noi credem şi că El trăieşte, nu sub forma unui spirit, nu ca ceva fără trup sau intangibil, ci noi credem în El ca fiind un om exaltat; căci El a înviat cu acelaşi trup care a fost aşezat în mormântul lui Iosif din Arimatea, acelaşi trup căruia i s-a slujit de către cei care L-au iubit. Acelaşi Isus Hristos care a ieşit din mormânt, a adus cu El acel trup care a fost purificat şi curăţat… şi l-a luat cu El atunci când a dispărut din ochii pironiţi ai oamenilor din Ierusalim, atunci când cei doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb au spus: „Va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (vezi Faptele apostolilor 1:10–11).

Acesta este Isus din Nazaret în care cred sfinţii din zilele din urmă. Noi credem, de asemenea, că promisiunile făcute cu privire la omenire vor fi împlinite, că la vremea potrivită, după ce Evanghelia va fi propovăduită pe tot pământul fiecărei națiuni, fiecărui neam, fiecărei limbi şi fiecărui popor, când oamenii nu vor mai avea nicio scuză cu privire la ea, credem că, prin puterea Tatălui nostru Ceresc, oamenii vor primi acea minunată binecuvântare a învierii din morţi şi că Mântuitorul omenirii va veni pe norii cerului cu putere şi slavă pentru a locui pe acest pământ. Noi credem că Isus din Nazaret va veni să locuiască împreună cu cei care sunt demni de gloria celestială.⁹ (Vezi sugestia 2 de la pagina 30.)

Noi acceptăm mărturia Bibliei despre misiunea divină a lui Isus Hristos.

Isus din Nazaret a intrat în apă şi a fost botezat de Ioan şi, când a ieşit din apă, Duhul Sfânt a venit şi S-a coborât asupra Lui în chip de porumbel. Şi un glas din cer a spus: „Acesta este Fiul Meu Preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (vezi Matei 3:13–17).

Ar putea exista ceva mai clar decât aceasta? Biblia noastră minunată conţine toate aceste informaţii şi, bineînţeles, mult mai multe. Când oamenii gândesc sau spun că noi nu credem în misiunea divină a lui Isus Hristos, aduceţi-le la cunoştinţă că noi credem tot ceea ce ne învaţă Biblia despre El. Noi credem relatarea despre modul în care El i-a organizat pe oamenii Săi şi despre cum i-a învăţat, şi despre cum, în final… El a fost răstignit.¹⁰

Acceptăm fără rezerve mărturia tuturor celor care au scris evangheliile cuprinse în Noul Testament cu privire la învierea Mântuitorului omenirii. Este atât de clară încât eu cred că orice persoană care-i acordă atenţia necesară o poate înţelege. Adevărul este că, după ce Salvatorul a fost răstignit şi a fost aşezat în mormânt, El a înviat şi, timp de patruzeci de zile, El S-a aflat alături de ucenicii Săi, a mâncat peşte şi fagure de miere cu ei, ei au atins urmele cuielor din mâinile Sale şi urma suliţei din coasta Sa. El le-a spus în timp ce se afla printre ei: „Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu” (vezi Luca 24:39–43). Cu siguranţă, aceasta este o dovadă de necontestat şi, totuşi, sunt mulţi dintre copiii Tatălui nostru care nu o înţeleg.¹¹ (Vezi sugestia 3 de la pagina 30.)

Cartea lui Mormon şi mărturia lui Joseph Smith sunt o dovadă în plus pentru noi despre divinitatea lui Hristos.

În lumea veche, s-a pus în discuţie divinitatea lui Isus, deoarece El s-a născut bebeluş, a fost legănat într-o iesle, mama Lui fiind Maria, iar tatăl Lui, Iosif, renumitul tâmplar. Mulţi au acceptat că El a fost un om bun şi deosebit, însă au dorit să-I fure divinitatea naşterii.

Cu toate acestea, din fericire pentru sfinţii din zilele din urmă, noi am primit o mărturie că aceste lucruri sunt adevărate; şi, în plus, am primit mărturia că El a venit în emisfera vestică, după cum este consemnat în Cartea lui Mormon, şi le-a slujit nefiţilor de pe acest continent. De data aceasta, El nu a venit ca un bebeluş, ci a venit pe norii cerului; şi venirea Sa a fost anunţată de un glas care a pătruns în inima fiecărei persoane care locuia în acel ţinut. De data aceasta, El a venit ca un om din cer, iar ei L-au văzut venind. Ei au ştiut că El era Hristosul, căci venirea Sa fusese prezisă de profeţii lor. El i-a organizat în acelaşi fel în care era organizată Biserica la Ierusalim. El i-a învăţat că trebuiau să fie botezaţi, aşa cum fusese şi El, de către cei care aveau autoritatea de a înfăptui această rânduială (vezi 3 Nefi 11:1–27). Acesta nu era cuvântul unui om obişnuit; era cuvântul Fiului lui Dumnezeu, care se înălţase la Tatăl Său şi care se întorsese, astfel încât copiii oamenilor să poată avea o altă mărturie adăugată la cele ce le fuseseră date deja.¹²

Ce altă dovadă mai clară despre învierea din morţi ar fi putut fi oferită decât aceea că El, în trupul Său înviat, a venit printre [nefiţi] şi i-a învăţat aceeaşi Evanghelie pe care El a predicat-o în Ierusalim? Şi, acum, El a împlinit promisiunea pe care o făcuse în Ierusalim atunci când a spus: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor” (Ioan 10:16). El a venit în trupul Său înviat pentru a le aduce informaţiile despre care El a prezis că vor trebui să le fie date celor cărora El le slujea acum.

A fost o experienţă minunată pentru acei oameni. După ce i-a învăţat toată ziua… El le-a vindecat bolnavii, le-a binecuvântat copiii şi a continuat să-i înveţe despre frumuseţea Evangheliei Sale. În mintea lor nu exista nicio îndoială că El era Salvatorul lumii. Ei L-au văzut venind din cer şi au fost martori la puterea Lui deosebită… El a venit în slavă. Îngeri au coborât din cer ca şi cum ar fi fost în mijlocul focului şi i-au înconjurat pe cei mici şi ei erau înconjuraţi de foc. Iar îngerii le-au slujit lor (vezi 3 Nefi 17:6–24).

Acestea nu au fost halucinaţii, ci experienţe cu un caracter atât de minunat, încât cei care le-au trăit să-şi amintească mereu de ele. În calitate de sfinţi din zilele din urmă, acceptăm această cronică ca pe o dovadă a învierii lui Isus Hristos, Domnul nostru.¹³

Apoi, în ziua şi în epoca în care trăim, a apărut un alt personaj… [Joseph Smith] nu numai că a avut mărturia Bibliei că Isus este Hristosul, dar el I-a văzut pe Dumnezeu Tatăl, stând în norii cerului, înveşmântat cu slavă, şi pe Isus Hristos, Mântuitorul lumii, exaltat la dreapta Sa şi a auzit glasul Domnului, spunând: „Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-l!” (vezi Joseph Smith – Istorie 1:16–17). El a depus mărturie despre viziunea sa glorioasă celor pe care îi cunoştea. Şi alţii au primit o mărturie din cer. Mărturia lor despre divinitatea misiunii Salvatorului a fost sporită şi întărită, astfel încât faptul că Dumnezeu trăieşte şi că Isus este Hristosul nu a mai fost doar un aspect al istoriei străvechi; ei au ştiut personal acest lucru, deoarece ei au primit personal o mărturie.¹⁴

Pentru mine, una dintre cele mai puternice mărturii despre divinitatea vieţii Salvatorului nostru este mărturia lui Joseph Smith, care şi-a dat viaţa ca martor al adevărului Evangheliei lui Isus Hristos.¹⁵ (Vezi sugestia 3 de la pagina 30.)

Fiecare dintre noi poate să dobândească o mărturie personală despre faptul că Isus este Hristosul.

Noi avem încă o mărturie, încă o dovadă care este mai perfectă şi mai convingătoare decât altele, deoarece este o mărturie care vine la individ atunci când acesta se supune cererilor Tatălui nostru din Cer. Este o mărturie săpată cu litere de foc în sufletul nostru prin puterea Duhului Sfânt, când am înfăptuit lucrarea despre care Domnul a spus că trebuie înfăptuită dacă vrem să ştim că învăţătura este de la Dumnezeu ori de la om.¹⁶

El Însuşi a spus: „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:16–17). Aceasta a fost promisiunea Sa. Noi, în calitate de creştini din toată lumea, acceptăm această promisiune şi trebuie să încercăm s-o punem la încercare pentru a vedea dacă funcţionează sau nu. Sunt mulţi care au făcut acest lucru. Văd că sunt… mulţi care au pus-o la încercare, mulţi care ştiu că Dumnezeu trăieşte şi că Isus este Hristosul, că El este Salvatorul lumii.¹⁷

Prin urmare, nu numai că avem dovada cronicilor… nu numai că avem mărturiile oamenilor buni care au trăit pe pământ în timpul nostru dar, dacă ne-am conformat cerinţelor Tatălui nostru Ceresc, dacă am avut credinţă în Dumnezeu, dacă ne-am pocăit pentru păcatele noastre, dacă am fost botezaţi prin scufundare, dacă am primit Duhul Sfânt prin aşezarea mâinilor slujitorilor autorizaţi ai Domnului, vă spun, dacă noi am făcut toate aceste lucruri, atunci în fiecare suflet este o cunoaştere sigură, care nu poate fi negată, a faptului că Dumnezeu trăieşte şi că Isus Hristos este Mântuitorul omenirii…

Ca unul dintre membrii umili ai acestei Biserici, eu vă depun mărturia mea că ştiu că El trăieşte tot aşa cum ştiu că eu trăiesc… Isus este Hristosul şi ştiu că toţi copiii oamenilor trebuie să ajungă la această cunoaştere, că ei trebuie s-o primească şi, cum a spus Cel care trăieşte în cer, „fiecare genunchi trebuie să se plece şi orice limbă să mărturisească” faptul că Isus este Hristosul (vezi D&L 88:104).¹⁸ (Vezi sugestia 4 de la pagina 30.)

Misiunea noastră este să împărtăşim tuturor oamenilor ceea ce ştim despre Isus Hristos.

Vă spun dumneavoastră, sfinţi din zilele din urmă, că nu există alţi oameni în lume care să aibă toată informaţia pe care noi o avem despre divinitatea Salvatorului; şi, dacă noi nu vom fi crezut în El, vom suferi o condamnare mai mare decât aceia care nu au avut niciodată acea informaţie. Şi, astfel, noi putem spune lumii fără ezitare că noi credem aceste lucruri…

Vă felicit că aveţi parte în viaţa dumneavoastră de acest privilegiu şi de această binecuvântare. Şi, acum, vă implor ca frate al dumneavoastră, vă rog ca unul dintre cei mai umili dintre dumneavoastră, să nu vă ascundeţi lumina sub un obroc. Nu ascundeţi de semenii dumneavoastră cunoaşterea pe care Dumnezeu a revărsat-o asupra dumneavoastră.

Nu-i enervaţi, dar nu fiţi atât de neînţelepţi încât să ascundeţi de ei Evanghelia lui Isus Hristos. Aceasta este singura putere a lui Dumnezeu pentru salvarea în împărăţia celestială.¹⁹

Cei mai fericiţi bărbaţi şi cele mai fericite femei pe care le cunoaşteţi în lume sunt aceia care îşi trăiesc viaţa în acord cu învăţăturile Evangheliei lui Isus Hristos. Ei sunt aceia care au asigurarea vieţii eterne; ei sunt aceia care înţeleg scopul existenţei noastre… Când am călătorit în lume în lung şi în lat împărtăşind acest mesaj, sufletul meu s-a umplut de bucurie şi ochii mei s-au înceţoşat de plâns atunci când am văzut cât de perfect poate fi schimbată viaţa omului prin intermediul Evangheliei lui Isus Hristos. I-am văzut pe cei descurajaţi, pe cei în întuneric, pe cei care se îndoiau de scopul existenţei lor şi, când li s-au predat adevărurile glorioase ale Evangheliei lui Isus Hristos, ei s-au schimbat, au învăţat să fie fericiţi, să fie mulţumiţi, să fie satisfăcuţi, să creadă cu entuziasm şi să propovăduiască Evanghelia care a fost proclamată de Isus Hristos atunci când El a trăit pe acest pământ şi a călătorit prin Galileea.

Dragi fraţi şi surori, lumea nu înţelege acest lucru, însă aceasta este misiunea noastră, de a o ajuta să-l înţeleagă şi de a face ca acest mesaj să fie transmis mai departe fără egotism, fără aroganţă, ci dovedind caritate faţă de toţi şi tandreţe plină de dragoste…

Fiind unul dintre cei mai neînsemnaţi dintre dumneavoastră, Îi mulţumesc din toată inima pentru siguranţa care a venit în viaţa mea… Mai presus de orice, Îi mulţumesc pentru cunoaşterea care mi-a pătruns în suflet; eu ştiu că Tatăl meu Ceresc trăieşte, ştiu că Isus Hristos este Salvatorul omenirii şi că nu există un alt nume sub cer prin care bărbaţii şi femeile să poată fi exaltaţi, ci numai prin numele lui Isus Hristos, Domnul nostru. Eu ştiu cu adevărat că El a venit în lume în aceste zile din urmă, că El a revărsat autoritatea divină asupra unui băiat umil care căuta adevărul, iar rezultatul acestui lucru a fost organizarea Bisericii din care facem parte; şi, cu ea, este puterea lui Dumnezeu pentru salvarea tuturor celor care cred.²⁰

Mă rog ca noi să trăim în aşa fel încât să fim exemple demne ale cauzei Sale. Mă rog ca viaţa noastră să fie trăită în aşa fel încât să putem arăta prin ea că noi chiar credem în Domnul Isus Hristos.²¹ (Vezi sugestia 5 de la pagina 31.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Citiţi povestirea de la pagina 21. Cum i-aţi răspunde cuiva care spune că sfinţii din zilele din urmă nu cred în Isus Hristos?
Preşedintele Smith ne-a învăţat: „Nu numai că noi credem că Isus din Nazaret a trăit pe pământ, dar noi credem şi că El trăieşte” (pagina 23). Ce motive au sfinţii din zilele din urmă să creadă că Isus Hristos trăieşte astăzi? Ce motive aveţi dumneavoastră personal să credeţi acest lucru?
Recapitulaţi pe scurt paginile 24–27. Care sunt unele dintre povestirile sau pasajele din scripturi care v-au întărit mărturia că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Citiţi 1 Nefi 10:17 şi gândiţi-vă la modalităţi prin care puteţi înţelege mai bine misiunea Salvatorului.
În timp ce citiţi pagina 28, gândiţi-vă la modul în care supunerea faţă de principiile şi rânduielile Evangheliei v-a întărit mărturia despre Isus Hristos. Ce pot face părinţii pentru a-şi ajuta copiii să dobândească această mărturie?
Ce gânduri sau sentimente aveţi atunci când citiţi mărturia preşedintelui Smith de la paginile 29–30? Gândiţi-vă la momente în care aţi văzut vieţi ale oamenilor schimbate datorită Evangheliei lui Isus Hristos. Cum v-a schimbat viaţa Evanghelia?

Scripturi suplimentare: Matei 16:15–17; 17:1–5; 2 Nefi 25:26; Alma 5:45–48; Doctrină şi legăminte 76:22–24; 110:1–4.

Ajutor pentru predare: „[Evitaţi] ispita de a parcurge prea mult material… Noi le predăm oamenilor, nu subiectul în sine contează cel mai mult; şi… fiecare plan de lecţie pe care l-am văzut va cuprinde, cu siguranţă, mai multe informaţii decât am putea parcurge în timpul alocat” (Jeffrey R. Holland, „Teaching and Learning in the Church”, Ensign, iunie 2007, p. 91).

„Ştiu că Mântuitorul meu trăieşte şi fac bucuros eforturi pentru a face cunoscute învăţăturile Sale.”

„Acceptăm fără rezerve mărturia… [din] Noul Testament cu privire la învierea Mântuitorului omenirii.”

Când Salvatorul Înviat i-a vizitat pe nefiţi, „îngeri au coborât din cer ca şi cum ar fi fost în mijlocul focului şi i-au înconjurat pe cei mici”.