Capitolul 4

Profetul Joseph Smith, unealta lui Dumnezeu în restaurarea adevărului

Prin intermediul profetului Joseph Smith, Dumnezeu a restaurat Evanghelia lui Isus Hristos în puritatea ei.

Din viaţa lui George Albert Smith

În preajma aniversării a 100 de ani de la naşterea profetului Joseph Smith, vârstnicul George Albert Smith a călătorit alături de preşedintele Joseph F. Smith şi de alţii pentru a vizita locuri importante din viaţa profetului. În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1905, în Vermont, în locul în care s-a născut profetul, a fost dedicat un monument în memoria lui Joseph Smith. A fost o experienţă emoţionantă pentru George Albert Smith şi pentru cei care-l însoţeau să se afle într-un loc cu o importanţă atât de mare în restaurarea Evangheliei. „Nu ne-am putut stăpâni lacrimile”, îşi amintea el. „Sub influenţa Spiritului, fiecare suflet s-a simţit umil, fiecare inimă a fost înduioşată şi noi ne-am bucurat de binecuvântările Tatălui nostru Ceresc”.¹ George Albert Smith a fost rugat să rostească rugăciunea de încheiere în cadrul ceremoniilor de dedicare. După ce a rezumat ziua respectivă în jurnalul său, el a scris: „Astfel s-a încheiat una dintre cele mai pline zile de evenimente din viaţa mea. Sunt recunoscător să fiu unul dintre puţinii oameni care au participat la sarcina care tocmai a fost îndeplinită”.²

Mai târziu, ei au mers la locul în care a avut loc Prima Viziune, în Palmyra, New York. Vârstnicul Smith îşi amintea: „Ne-am dus în dumbrava unde Joseph a îngenuncheat şi I-a cerut Domnului să-i spună cărei biserici să i se alăture. Am simţit că trebuie să cântăm, în acel loc sfinţit, frumosul… imn «Prima rugăciune a lui Joseph Smith»”.³

După ce a vizitat Dealul Cumorah, Templul Kirtland şi alte locuri care au avut legătură cu misiunea profetului, grupul s-a adunat, la rugămintea preşedintelui Joseph F. Smith, în ultima seară a călătoriei. „După ce am cântat mai multe dintre cântecele Sionului, fiecărui membru al grupului i s-a permis să depună mărturie despre bunătatea şi mila Tatălui nostru faţă de noi. Spiritul Domnului a fost revărsat asupra noastră şi noi am vărsat lacrimi de bucurie şi fericire”.⁴ (Vezi sugestia 1 de la pagina 42.)

După mai mulţi ani, pe când George Albert Smith slujea în calitate de preşedinte al Bisericii, au fost publicate unele cărţi care au încercat să-l defăimeze pe Joseph Smith. În cadrul unei conferinţe generale a Bisericii, preşedintele Smith l-a apărat într-un mod foarte direct pe profet, depunând mărturie despre misiunea lui, spunând:

„Multe dintre beneficiile şi binecuvântările de care am avut parte au venit prin intermediul bărbatului care şi-a dat viaţa pentru Evanghelia lui Isus Hristos. Au fost unii care l-au defăimat, dar aş dori să spun că cei care au făcut aceasta vor fi uitaţi, iar rămăşiţele lor se vor întoarce în ţărâna mamă, dacă nu s-au întors deja, iar mirosul neplăcut al infamiei lor nu va dispărea niciodată, în timp ce gloria, onoarea, măreţia, curajul şi fidelitatea de care a dat dovadă profetul Joseph Smith vor fi asociate cu numele lui pentru totdeauna”.⁵

Vârstnicul Harold B. Lee, pe atunci membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, a fost atât de impresionat de această afirmaţie, încât a păstrat o copie a acesteia în portofelul său şi a citat-o des, dorind ca vorbele preşedintelui Smith „să poată fi auzite în toate colţurile pământului”.⁶

Învăţături ale lui George Albert Smith

Prima viziune a lui Joseph Smith a demonstrat că cerurile nu sunt pecetluite.

Noi credem că Tatăl nostru Ceresc a vorbit în zilele noastre… că El a auzit rugăciunea umilă a unui tânăr din Palmyra şi că a răspuns rugăciunii lui şi l-a binecuvântat cu faptul de a-I cunoaşte natura, ca toţi oamenii să-L poată cunoaşte pe Domnul, dacă doresc.

A fost un lucru foarte firesc ca Joseph Smith să-L caute pe Domnul. El venea din… rândul unor oameni care credeau în Tatăl nostru Ceresc, în misiunea divină a Salvatorului, în eficienţa rugăciunii şi că Dumnezeu i-ar auzi şi le-ar răspunde oamenilor Săi dacă ei ar veni în faţa Lui cu o atitudine corespunzătoare. A fost uşor pentru acest tânăr să creadă, deoarece el s-a născut şi a fost crescut într-o familie credincioasă; şi, când el s-a dus în dumbravă, ca răspuns la invitația scripturii (Iacov 1:5): „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată”, el a crezut că rugăciunii lui i se va răspunde, pentru că Tatăl nostru Ceresc le-a promis copiilor Săi încă de la început că: „prin credinţă veţi şti toate lucrurile”.⁷

Credinţa lui în Dumnezeu l-a îndepărtat de crezul, obişnuit în vremea lui, că Biblia cuprindea toată revelaţia ce poate fi primită de oameni şi că cerurile erau pecetluite deasupra lui. El s-a rugat Domnului, iar rugăciunea lui şi-a primit răspunsul. El I-a văzut pe Tatăl şi pe Fiul coborând pe pământ înconjuraţi de o lumină puternică. El a primit o cunoaştere de necontestat despre faptul că Ei au trupuri asemenea oamenilor şi că sunt personaje din materie, nu doar spirite; Ei i-au vorbit şi el Le-a auzit glasurile.⁸

Rezultatul [rugăciunii lui Joseph] a fost acea apariţie minunată, cum nu a mai fost vreuna la fel despre care să fi auzit în istoria omenirii. Noi am auzit despre situaţii în care Tatăl nostru Ceresc S-a arătat; am citit despre situaţii în care Mântuitorul omenirii S-a arătat; dar nu am citit, înainte, despre nicio situaţie în care Tatăl şi Fiul să fi apărut vreunui om şi să-i vorbească.

Oamenii din lume nu cred acest lucru. Bărbaţii şi femeile au fost învăţaţi că cerurile sunt pecetluite… şi, când acest tânăr a declarat că în vremurile noastre, chiar în momentul în care aveam cel mai mult nevoie de lumină, când bărbaţii şi femeile umblau încoace şi încolo ca să caute cuvântul lui Dumnezeu şi tot nu-l găseau, după cum profeţiseră profeţii din vechime (vezi Amos 8:11–12), Domnul S-a arătat, iar el [Joseph] a fost ridiculizat… Afirmaţia lui a fost respinsă, iar cei care ar fi trebuit să-i fie prieteni l-au părăsit, spunând chiar că el era diavolul. Care era mărturia băiatului?

„Văzusem, cu adevărat, o lumină şi în mijlocul acelei lumini am văzut două Personaje şi Ele au vorbit într-adevăr cu mine; şi, cu toate că eram urât şi persecutat că spuneam că am avut o viziune, totuşi era adevărat; şi în timp ce mă persecutau, insultându-mă şi vorbind tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva mea, pentru că susţineam acest lucru, am ajuns să spun în inima mea: Pentru ce mă persecută ei pe mine, pentru că spun adevărul? Am avut, într-adevăr, o viziune; şi cine sunt eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu? Sau pentru ce crede lumea că mă poate face să dezmint ceea ce am văzut în realitate? Căci avusesem o viziune; ştiam aceasta şi ştiam că Dumnezeu ştie aceasta şi n-am putut să o neg, nici să îndrăznesc să fac acest lucru; cel puţin ştiam că făcând astfel, L-aş fi jignit pe Dumnezeu şi aş fi fost condamnat” (vezi Joseph Smith – Istorie 1:25).⁹

În anul 1830, când această Biserică a fost organizată, nu exista vreo biserică pe pământ care să spună că ea crede că Dumnezeu S-ar putea arăta copiilor oamenilor. Învăţăturile bisericilor erau în totală contradicţie cu aceasta, iar Tatăl nostru a văzut că era inutil să încerce să-i salveze pe fiii şi pe fiicele Sale până când ei nu puteau fi inspiraţi să vină la El crezând că El le aude şi le răspunde la rugăciuni. Când tânărul profet, în dumbrava din Palmyra, I-a văzut pe Tatăl şi pe Fiul şi a înţeles că Ei sunt într-adevăr personaje, că Ei puteau auzi şi răspunde la ceea ce el a spus, a început o nouă eră în această lume şi a pus temelia pentru credinţa copiilor oamenilor. Ei se puteau ruga acum la Tatăl nostru din Cer şi puteau înţelege că El le aude şi le răspunde la rugăciuni, că există o legătură între ceruri şi pământ.¹⁰ (Vezi sugestia 2 de la pagina 43.)

Deşi era tânăr şi neexperimentat, Joseph Smith a fost chemat să restaureze adevărata Biserică a lui Isus Hristos.

Credinţa l-a îndemnat pe Joseph să-L caute pe Dumnezeu în rugăciune şi să-L întrebe cărei biserici să i se alăture. Care a fost răspunsul? A spus Domnul: „Băiatul meu, toate sunt bune, toate se străduiesc să ţină poruncile Mele, oamenii care sunt conducătorii tuturor acestor biserici au aprobarea Mea, la orice biserică te vei duce, toate te vor duce înapoi în prezenţa Tatălui nostru Ceresc”? Poate că băiatul s-ar fi aşteptat la un asemenea răspuns având în vedere condiţiile care existau atunci. Însă el a vrut să ştie ce să facă şi a crezut în totalitate că Domnul avea să-i spună. Prin urmare, când s-a rugat, el a întrebat cărei biserici să i se alăture şi, presupun că a fost uimit când [i s-a spus]: „[Nu te alătura] niciuneia dintre ele; ei se apropie de Mine cu buzele lor, dar inimile lor sunt departe de Mine; ei propovăduiesc ca doctrine poruncile oamenilor, având o formă de evlavie, dar ei neagă puterea ei” (vezi Joseph Smith–Istorie 1:19). Gândiţi-vă la un băiat în vârstă de paisprezece ani care se ridică din genunchi în dumbrava de lângă casa lui şi face cunoscut întregii lumi un astfel de mesaj! Credeţi că un tânăr ar fi îndrăznit să facă un asemenea lucru? Având mărturia ce i-a fost depusă de Tatăl lui Ceresc, primind poruncă de la Domnul Însuşi, a îndrăznit el să facă altceva decât să anunţe ceea ce Domnul i-a spus?¹¹

Joseph Smith era doar un băiat tânăr atunci când mâinile lui Petru, Iacov şi Ioan au fost aşezate pe capul lui şi a fost rânduit la Preoţia lui Melhisedec – el şi Oliver Cowdery. Puţin mai târziu, Joseph Smith a fost îndrumat să organizeze Biserica. El era doar un tânăr, însă a organizat-o sub îndrumarea Mântuitorului omenirii. Şi este organizată la fel ca Biserica pe care a organizat-o Salvatorul atunci când El a fost pe pământ. Nu am nicio îndoială că au fost mulţi care l-au privit pe acest tânăr ca pe un parvenit şi au gândit că era ridicol ca cineva care nu fusese educat să fie conducător să poată avea pretenţia să conducă. Însă el a fost ca ceilalţi slujitori ai Tatălui nostru Ceresc care au trăit pe pământ, care au fost chemaţi de către Domnul pentru a înfăptui o lucrare specială şi absenţa cunoaşterii despre lucrurile care aparţin acestei lumi nu a exclus posibilitatea ca Domnul să-i ofere informaţii care să-l facă egal şi chiar superior, în multe aspecte, celor care deţineau mari oportunităţi pământeşti de care el nu a avut parte.¹²

Deşi a fost jignit şi înţeles greşit, deşi a fost dispreţuit de cei care ar fi trebuit să-i fie prieteni, deşi i-a avut împotrivă pe învăţaţii şi pe înţelepţii vremii, el a reuşit să restaureze Evanghelia vieţii şi a salvării şi să întemeieze Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.

Deşi puterile răului au fost mereu active pentru a-l distruge, el a fost apărat de Domnul până când lucrarea Sa a fost terminată şi toate cheile şi rânduielile necesare salvării familiei umane au fost, din nou, oferite omului.¹³ (Vezi sugestia 3 de la pagina 43.)

Adevărurile restaurate prin intermediul lui Joseph Smith aduc pace şi bucurie celor care le acceptă.

De la acel băiat care, la vârsta de paisprezece ani, I-a văzut pe Tatăl şi pe Fiul, a venit acel mesaj minunat că Tatăl nostru din Cer şi Fiul Său, Isus Hristos, sunt oameni glorificaţi; că Salvatorul lumii a înviat din morţi. Acel tânăr a văzut ceea ce lumea a știut dar, dintr-un anumit motiv, a uitat şi el a început să depună mărturie despre aceasta copiilor oamenilor.¹⁴

[La începutul anilor 1800], erau puţini oameni în lume care credeau într-un Dumnezeu care să aibă un trup. Însă profetul Joseph Smith a avut o viziune în acel moment, când el era doar un copil, neavând nici măcar cincisprezece ani, şi I-a văzut pe Tatăl şi pe Fiul, mărturisind acest lucru. El a fost, de asemenea, vizitat de alte fiinţe cereşti, iar Domnul, prin intermediul lor, i-a oferit informaţii suplimentare pentru copiii oamenilor, iar el, în modul său, ne-a oferit nouă sau acelora care au fost înaintea noastră în Biserică o înţelegere a scopului vieţii… Modul în care el a descris cerul ne dă dorinţa să fim demni de a avea un loc acolo, atunci când viaţa noastră pe pământ se va încheia. Învierea propriu-zisă şi descrierea raiului şi a iadului sunt atât de explicite încât, citând o scriptură: „cei ce vor merge [spre] ea, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească” (vezi Isaia 35:8).¹⁵

Prin el s-a revelat construirea de temple, veşnicia legământului căsătoriei şi salvarea celor morţi, aducând o bucurie de nedescris miilor de copii ai Tatălui nostru.

Adevărurile eterne enunţate de el îşi croiesc propriul drum printre oamenii pământului, aducându-le pace şi mulţumire sufletească celor care le acceptă.¹⁶

Tatăl nostru Ceresc ştia ce va urma atunci când, în aceste zile din urmă, El a restaurat Evanghelia în puritatea ei. El ştia de existenţa apostaziei în lume printre copiii Săi şi că ei se îndepărtaseră de adevărul pur şi, în mila Sa mare, El a revelat această lucrare din zilele din urmă. Dintre toţi oamenii, El a ales un băiat de la ţară şi l-a inspirat să înceapă lucrarea care avea să revoluţioneze lumea religioasă. El ştia că lumea bâjbâia în întuneric şi, în mila Sa, El a restaurat lumina. Nu există o altă cale prin care copiii oamenilor să se poată bucura de fericire decât printr-o viaţă neprihănită, iar oamenii nu pot trăi o viaţă neprihănită şi să nu fie în armonie cu adevărul. A existat mult adevăr în lume, însă acesta era atât de amestecat cu neadevăr, încât Domnul Însuşi i-a spus profetului Joseph Smith că oamenii care erau învăţători şi predicatori în biserici propovăduiau ca doctrină poruncile oamenilor şi l-a avertizat pe băiat că nu trebuie să li se alăture. Apoi, El a restaurat Evanghelia, puterea lui Dumnezeu pentru salvare, pentru toţi cei care vor crede şi se vor supune ei.¹⁷

Le spun tuturor oamenilor de pretutindeni să analizeze învăţăturile Evangheliei Domnului nostru aşa cum au fost revelate profetului Joseph Smith, să le cerceteze cu ajutorul rugăciunii şi vor găsi leacul pentru bolile acestei lumi, iar acesta nu poate fi descoperit în niciun alt fel.¹⁸ (Vezi sugestia 4 de la pagina 43.)

Joseph Smith şi-a dat viaţa de bunăvoie pentru mărturia lui.

Aşa cum a fost cazul cu profeţii pe care Domnul i-a chemat înainte, a fost necesar şi în acest caz ca mărturia slujitorului Său să fie pecetluită cu sângele vieţii lui. În istoria lumii nu poate fi găsită nicio pagină mai [sfâşietoare] decât aceea pe care sunt înscrise ultimele cuvinte ale preaiubitului nostru profet Joseph Smith. El ştia că viaţa lui se apropia de sfârşit; el a înţeles că misiunea vieţii sale fusese îndeplinită… Şi, când a sosit timpul să stea faţă în faţă cu moartea, el a spus: „Mă duc ca un miel la masacru; dar sunt calm ca o dimineaţă de vară; am o conştiinţă liberă de orice păcat faţă de Dumnezeu şi faţă de toţi oamenii. Dacă îmi vor lua viaţa, voi muri nevinovat, iar sângele meu va cere din pământ răzbunare şi se va spune despre mine: «A fost omorât cu sânge rece»” (vezi D&L 135:4).

Lui nu i-a fost frică să stea în faţa judecăţii… şi să dea socoteală pentru faptele pe care le-a făcut în trup. Nu i-a fost teamă să răspundă acuzaţiei aduse, anume că i-a înşelat pe oameni şi că nu a fost corect faţă de ei. Nu i-a fost teamă de rezultatele misiunii vieţii sale şi de triumful final al lucrării despre care ştia că era divină, pentru care şi-a dat viaţa. Cu toate acestea, oamenii lumii, aşa cum au mai făcut, au judecat această lucrare cu mintea omenească. Ei nu au Spiritul lui Dumnezeu, care le-ar permite să înţeleagă că ea a venit de la Tatăl nostru din Cer.¹⁹

Acest tânăr era atât de sigur de revelaţia pe care a primit-o şi era atât de dornic ca toţi copiii Tatălui său să ştie adevărul, încât de când a primit plăcile Cărţii lui Mormon de la îngerul Moroni, el şi-a dedicat întreaga viaţă organizării Bisericii şi propovăduirii adevărului… În sufletul său ardea o cunoaştere, aşa cum a avut Ştefan (vezi Faptele apostolilor 7:54–60), aşa cum a avut Mântuitorul, despre faptul că Tatăl nostru Ceresc este la conducere, că lucrarea Sa era ceea ce se desfăşura pe pământ, că puterea Sa era cea care avea să controleze în final, că această viaţă este doar o parte a eternităţii. El era pregătit să renunţe la o parte din viaţa sa pe pământ, dacă trebuia, pentru a se putea bucura veşnic de compania celei pe care a iubit-o atât de sincer şi de prezenţa bărbaţilor şi femeilor bune care au trăit şi care trăiesc pe pământ şi care vor locui din nou pe pământ când acesta va deveni împărăţia celestială.²⁰

Joseph Smith a propovăduit că el ştia că exista viaţă după moarte şi că ştia că Dumnezeu trăieşte, că Dumnezeu ştia că el ştia că Dumnezeu trăieşte. El a fost gata să-şi dea viaţa pentru ca dumneavoastră, dragii mei fraţi şi dragile mele surori, să vă puteţi întări credinţa şi pentru ca încrederea dumneavoastră în el să nu fie zdruncinată. El a ştiut care este scopul acestei vieţi. El a ştiut că noi suntem aici pentru a ne pregăti pentru viitor şi pentru o existenţă mult mai glorioasă. Şi, el era dornic, dacă era nevoie, să-şi dea viaţa, nu doar pentru a o pierde, pentru binele nostru, ci pentru că ştia că Tatăl a spus că cel care-şi va scăpa viaţa, o va pierde, iar cel care îşi va pierde viaţa pentru El, o va câştiga, chiar viaţa veşnică (vezi Matei 16:25). Această cunoaştere a fost ceea ce a făcut ca profetul şi patriarhul de la începuturile Bisericii [Hyrum Smith] să [plece de lângă] cei dragi, să fie închişi în închisoare şi să dea tot ceea ce au avut în această lume, ceea ce au putut să dea pentru fraţii lor – viaţa lor muritoare.²¹

În anul 1830, Biserica a fost organizată având şase membri. Duşmanul întregii neprihăniri a căutat, începând din acea zi şi până în prezent, să-i împiedice progresul şi s-o distrugă. Mă întreb dacă acel bărbat deosebit, Joseph Smith, care şi-a dat viaţa pentru ca Biserica să poată fi organizată şi condusă aşa cum a dorit Domnul, poate să vadă Biserica aşa cum ea este astăzi, cu ramurile ei întemeiate în toate părţile lumii şi să înţeleagă faptul că, în fiecare zi de când el a fost martirizat, de când el şi-a dat viaţa şi a pecetluit mărturia lui cu propriul sânge, Biserica a devenit mai puternică decât era cu o zi în urmă.²² (Vezi sugestia 5 de la pagina 43.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Gândiţi-vă la experienţele pe care preşedintele Smith le descrie în primele trei paragrafe ale secţiunii „Din viaţa lui George Albert Smith” (paginile 33–34). Ce experienţe din viaţa dumneavoastră v-au întărit mărturia despre profetul Joseph Smith? Când citiţi acest capitol, găsiţi afirmaţiile din învăţăturile preşedintelui Smith care vă întăresc mărturia şi gândiţi-vă să le împărtăşiţi membrilor familiei dumneavoastră, celor ai cvorumului preoţiei sau membrelor Societăţii de Alinare.
Recapitulaţi prima secţiune a învăţăturilor (paginile 34–36) şi recapitulaţi propria relatare a lui Joseph Smith despre Prima Viziune (vezi Joseph Smith–Istorie 1:10–19). Ce influenţă a avut Prima Viziune asupra credinţei dumneavoastră în Dumnezeu? Ce influenţă aţi văzut că are asupra credinţei altora?
Studiaţi secţiunea care începe la pagina 36 şi citiţi Doctrină şi legăminte 1:17–19. Ce putem învăţa despre slujirea în Biserică din exemplul lui Joseph Smith? Gândiţi-vă la un moment în care aţi primit o însărcinare din partea Domnului şi nu v-aţi simţit pregătit. Cum v-a ajutat Domnul?
Care sunt unele dintre adevărurile pe care Domnul le-a revelat prin intermediul lui Joseph Smith? (Pentru unele exemple despre aceste adevăruri, vezi secţiunea care începe la pagina 38.) Cum a fost binecuvântată viaţa dumneavoastră datorită faptului că dumneavoastră cunoaşteţi aceste adevăruri?
Când cugetaţi asupra ultimului paragraf al învăţăturilor (pagina 42), gândiţi-vă ce aţi putea face pentru a ajuta Biserica să continue să devină mai puternică.

Scripturi suplimentare: Isaia 29:13–14; 1 Corinteni 1:26–27; 2 Nefi 3:5–9, 11–15; Doctrină şi legăminte 135.

Ajutor pentru predare: „Pentru a încuraja discuţia, folosiţi întrebările de la sfârşitul acestui capitol… Puteţi, de asemenea, să veniţi cu propriile dumneavoastră întrebări special pentru cei cărora le predaţi. De exemplu, îi puteţi întreba pe cursanţi cum pot pune în practică învăţăturile preşedintelui Smith în responsabilităţile lor de părinţi sau de învăţători de acasă sau de învăţătoare vizitatoare” (de la pagina vi a acestui manual).

Pe 23 decembrie 1905, George Albert Smith a participat alături de alţi conducători ai Bisericii la dedicarea unui monument la locul naşterii profetului Joseph Smith.

Prima Viziune a lui Joseph Smith „a început o nouă eră în această lume şi a pus temelia pentru credinţa copiilor oamenilor”.

„Le spun tuturor oamenilor de pretutindeni să analizeze învăţăturile Evangheliei Domnului nostru aşa cum au fost revelate profetului Joseph Smith, să le cerceteze cu ajutorul rugăciunii.”