Capitolul 5

Preoţia sfântă – pentru binecuvântarea copiilor lui Dumnezeu

Preoţia este autoritatea lui Dumnezeu. Cei care deţin preoţia trebuie să fie demni şi s-o folosească pentru a-i binecuvânta pe alţii.

Din viaţa lui George Albert Smith

În timpul sesiunii preoţiei din cadrul conferinţei generale din data de 2 octombrie 1948, preşedintele George Albert Smith a spus:

„Uneori, mă întreb dacă noi, în calitate de taţi, facem efortul de a le explica băieţilor noştri cât de serioasă este obligaţia pe care un băiat şi-o asumă atunci când devine diacon. Mă întreb dacă, atunci când un băiat este rânduit diacon, tatăl lui îl face să simtă că el are acum ceva de o importanţă veşnică…

Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, când John Tingey şi-a aşezat mâinile pe capul meu şi m-a rânduit diacon. Acest lucru şi importanţa lui mi-au fost prezentate într-o asemenea manieră, încât am simţit că mi s-a acordat o mare onoare. Rezultatul a fost că aceasta a constituit o binecuvântare pentru mine şi, după o vreme, am avut parte şi de alte rânduiri. Însă, în fiecare situaţie, aveam în minte ideea de bază, că era o ocazie pentru o altă binecuvântare”.¹

În aceeaşi cuvântare, preşedintele Smith a spus că una dintre binecuvântările care rezultă din rânduirea la preoţie este ocazia de a binecuvânta viaţa altora. Ca exemplu, el a vorbit despre un deţinător al preoţiei influent – un învăţător de acasă – din tinereţea lui:

„Rodney Badger a fost învăţător în casa tatălui meu timp de mulţi ani şi a fost un om deosebit. Ori de câte ori venea, familia se aduna, iar el se aşeza, ne adresa întrebări şi ne spunea lucrurile care credea că trebuie să le înţelegem. Şi doresc să vă spun că, atunci când venea în casa noastră, el aducea Spiritul Domnului cu el. Şi când pleca, noi simţeam că fusesem vizitaţi de către un slujitor al Domnului”.²

Preşedintele Smith a încheiat exprimându-şi dorinţa ca deţinătorii preoţiei să le slujească membrilor episcopiilor şi ţăruşilor lor şi „să nu piardă nicio ocazie de a ajuta la înălţarea lor, la progresul lor şi la a-i face să fie ceea ce Tatăl nostru doreşte ca ei să fie”.³ (Vezi sugestia 1 de la pagina 53.)

Învăţături ale lui George Albert Smith

Isus Hristos a restaurat autoritatea divină pe pământ în timpul slujirii Sale în viaţa muritoare.

Când Salvatorul a venit la jumătatea timpului, El a găsit măreţul Ierusalim plin de răutate. Locuitorii trăiau în aşa fel încât pierduseră autoritatea divină, prin urmare [Dumnezeu] L-a trimis pe Fiul Său în lume şi a întemeiat din nou o Biserică ce deţinea putere divină… Acolo erau aceia din arborele Său genealogic care erau oameni buni… şi mai erau şi alţii care încă oficiau în preoţie, dar a fost necesar ca Salvatorul să vină pentru a restaura autoritatea divină…

Când El a început slujirea Sa, nu a chemat în ajutor împăraţii şi conducătorii şi preoţii şi pe cei care deţineau funcţii înalte de conducere, ci El a chemat pescari umili, iar rezultatul a fost acela că a adunat în jurul Său bărbaţi care au putut fi învăţaţi, nu bărbaţi care nu voiau să-L creadă. El a organizat o Biserică, sub îndrumarea Tatălui nostru Ceresc. El a conferit autoritate divină ucenicilor Săi şi i-a învăţat ce trebuiau să facă… El avea autoritate divină iar cei neprihăniţi L-au recunoscut ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Unii cred despre El că este doar un om bun. Noi credem că El a venit pe pământ nu doar pentru a-i învăţa pe oameni ce să facă, ci şi pentru a le conferi ucenicilor Săi autoritatea divină de a administra rânduielile Bisericii Sale…

În zilele Salvatorului, El era autoritatea care prezida. Alături de El, din punct de vedere al autorităţii, a fost un cvorum de doisprezece bărbaţi, aleşi de către El. Când El a murit, Cvorumul celor Doisprezece, nu un număr de bărbaţi obişnuiţi care s-au autointitulat ucenici, ci un cvorum format din doisprezece bărbaţi care deţineau autoritatea divină şi care o primiseră de la Isus Hristos, a devenit organismul conducător al Bisericii.⁴ (Vezi sugestia 2 de la pagina 54.)

Preoţia a fost restaurată în zilele noastre de către bărbaţi care au deţinut-o în vechime.

Este consemnat şi recunoscut în cer şi pe pământ că au apărut multe crezuri şi secte după ce [Isus Hristos] nu a mai fost pe pământ, iar numărul bisericilor a crescut pe pământ ajungându-se ca, în zilele lui Joseph Smith, preaiubitul nostru profet, să existe multe secte. Erau mulţi oameni care pretindeau că deţin autoritatea divină şi, eu cred, că unii dintre ei credeau că o primiseră…

Când timpul a sosit şi lumea a pierdut autoritatea sau preoţia, Domnul a chemat un băiat umil şi i-a apărut într-o viziune cerească vorbind cu el, spunându-i ce trebuia să facă şi trimiţând, din când în când, alţi mesageri şi alte fiinţe cereşti, fapt ce a dus la organizarea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, iar în această Biserică a fost restaurată autoritatea divină…

Când Joseph Smith era tânăr băiat, Domnul i-a cerut să traducă plăcile Cărţii lui Mormon. La un moment dat, în timp ce Joseph şi Oliver Cowdery traduceau, Domnul a trimis o fiinţă sfântă să răspundă întrebărilor lor despre botez. Cine era cel care venise? Ioan Botezătorul, care deţinea Preoţia aaronică. De unde a venit? El a venit din cer… El le-a apărut lui Joseph Smith şi lui Oliver Cowdery ca fiinţă înviată glorificată. El a venit, fiind îndrumat de Tatăl nostru Ceresc, să confere Preoţia aaronică lui Joseph şi lui Oliver, căci aceasta nu putea fi găsită nicăieri în lume. A fost necesar ca cerurile să se deschidă şi un bărbat care deţinea preoţia, şi care încă o deţine, să vină şi s-o confere.

După aceea, Petru, Iacov şi Ioan, care deţineau Preoţia lui Melhisedec, au conferit acea preoţie lui Joseph şi Oliver, iar Domnul a îndrumat organizarea Bisericii, cu o preşedinţie, care constă dintr-un preşedinte şi doi consilieri; de asemenea, un Cvorum al celor Doisprezece Apostoli, un patriarh, înalţi preoţi, Cei Şaptezeci, vârstnici, preoţi, învăţători şi diaconi; acelaşi tip de organizare care a existat în Biserica originală, în ceea ce priveşte autoritatea.⁵

Aceeaşi autoritate pe care [Joseph Smith] a avut-o a fost conferită fiilor dumneavoastră, iar lor li se va cere de către Tatăl nostru din Cer să administreze rânduielile Evangheliei. Responsabilitatea pe care a primit-o Joseph Smith nu s-a pierdut odată cu moartea lui, este pe alţi umeri. Tatăl nostru din Cer a chemat, din când în când, pe cei care au avut autoritatea de a vorbi în numele Său, de a administra rânduielile Evangheliei şi de a-i binecuvânta pe copiii oamenilor. Ei v-au împărtăşit acea onoare dumneavoastră şi copiilor dumneavoastră.⁶

Sunt recunoscător că, astăzi şi în această epocă, Domnul a dezvăluit din nou Evanghelia Sa. Tatăl şi Fiul S-au arătat; bărbaţi care au deţinut preoţia în trecut au venit şi au conferit acea preoţie unor bărbaţi umili iar acestora, la rândul lor, li s-a poruncit s-o confere altora. Astfel, Evanghelia şi preoţia au fost puse la dispoziţia tuturor celor care sunt demni să le primească în acelaşi mod şi aceasta este calea Domnului.⁷

Misiunea dumneavoastră este una remarcabilă, stimaţi bărbaţi deţinători ai preoţiei. Dumneavoastră vi s-a conferit autoritate divină. Nu v-aţi obţinut dreptul de a predica şi preda Evanghelia şi de a oficia rânduielile ei în urma unei instruiri la un colegiu sau la o universitate. V-aţi primit autoritatea de la bărbaţi care au fost împuterniciţi în mod divin să acţioneze în calitate de slujitori ai Domnului şi v-a fost conferită de cei care au primit-o direct de la Isus Hristos, Domnul nostru.⁸ (Vezi sugestia 3 de la pagina 54.)

Puterea şi autoritatea lui Dumnezeu pot fi găsite numai în Biserica Sa adevărată.

Nişte oameni m-au întrebat: „Cu ce este mai bună biserica ta decât oricare alta?”. Am încercat, cu tact, să le explic diferenţa. Orice organizaţie îşi poate aduna membrii pentru a preaslăvi, însă acest lucru nu le conferă autoritate divină. Bisericile se pot organiza în grupuri şi pot forma biserici ale comunităţii. Acest lucru nu le conferă autoritate divină. Oamenii se pot uni în scopuri bune, însă autoritatea de la Tatăl nostru Ceresc este obţinută numai în felul Său, iar felul Său, în zilele din vechime, era acela de a chema şi rândui bărbaţi şi de a-i pune deoparte pentru lucrare. Acelaşi lucru este valabil şi în zilele noastre…

Oamenii trebuie ajutaţi să înţeleagă faptul că simpla aplecare în faţa Domnului în rugăciune nu le dă autoritate divină. Faptul că trăiesc în acord cu cerinţele cinstei, virtuţii, adevărului etc. nu le dă autoritate divină… Nu este suficient să ne rugăm, să mergem la biserică. Este necesar să deţinem autoritate divină iar faptul că noi afirmăm că deţinem acea autoritate este ceea ce a adus asupra acestei Biserici cea mai mare parte a persecuţiei de care a avut parte încă de la început. Însă acesta este adevărul şi mulţi dintre copiii Tatălui nostru încep să vadă efectul autorităţii divine în această Biserică. Ei văd progresul care are loc în viaţa bărbaţilor şi femeilor.⁹ (Vezi sugestia 4 de la pagina 54.)

Eu personal nu doresc să fiu înţeles că vreau să găsesc greşeli sau să-i critic pe oamenii care fac parte din diferite culte din lume. Sunt recunoscător că cei mai mulţi dintre ei sunt oameni buni care cred în El şi, cu lumina pe care o au, Îl slujesc pe Dumnezeu; dar adevărul este acela că Tatăl nostru a întemeiat Biserica Sa în această lume. El le-a conferit bărbaţilor autoritatea Sa în aceste vremuri şi nu există o altă autoritate în lume pe care El o va recunoaşte, decât aceea pe care El Însuşi a instituit-o.¹⁰ (Vezi sugestia 5 de la pagina 54.)

Rânduielile preoţiei sunt esenţiale pentru noi pentru a intra în împărăţia celestială.

Dacă am fi ca toate celelalte culte, am putea să-L căutăm pe Domnul şi să primim binecuvântările Sale, deoarece fiecare om care face bine în această lume primeşte o binecuvântare; am putea avea toate cele patru virtuţi principale, însă fără puterea lui Dumnezeu şi autoritatea preoţiei sfinte este imposibil ca oamenii să ajungă în împărăţia celestială.¹¹

Singurul plan care îi va pregăti pe oameni pentru împărăţia celestială este planul care a fost oferit de Isus Hristos; şi singura autoritate care le va da oamenilor dreptul de a predica şi de a oficia în mod corespunzător rânduielile Evangheliei este autoritatea lui Isus Hristos, Domnul nostru.¹²

Joseph Smith jr. a fost chemat de Dumnezeu să fie profetul Său şi prin intermediul lui a fost restaurată pe pământ Preoţia sfântă a lui Melhisedec, care este puterea lui Dumnezeu dată omului de a acţiona în numele Său. Prin intermediul acestei preoţii, fiecare rânduială a Evangheliei Domnului nostru, Isus Hristos, necesară pentru salvarea copiilor omului, este administrată în mod autorizat.¹³

Cum ne-ar afecta faptul dacă ar trebui să renunţăm la autoritatea pe care Dumnezeu ne-a conferit-o? Ar însemna că ni s-ar închide porţile împărăţiei celestiale. Ar însemna că binecuvântarea supremă spre care am fost învăţat să privesc încă din copilărie nu ar putea fi obţinută… Compania celor dragi ai mei… care îmi sunt la fel de dragi ca viaţa, nu ar putea fi posibilă în împărăţia celestială.¹⁴

Preoţia… este o binecuvântare care, dacă suntem credincioşi, va deschide porţile împărăţiei celestiale şi ne va oferi un loc acolo pentru a trăi de-a lungul erelor eternităţii. Nu luaţi în derâdere această binecuvântare inestimabilă.¹⁵ (Vezi sugestia 6 de la pagina 54.)

Deţinătorii preoţiei au responsabilitatea de a trăi vieţi exemplare şi de a folosi preoţia pentru a-i binecuvânta pe alţii.

Ce minunat este să înţelegi că bărbaţii care sunt demni pot să primească preoţia şi, cu autoritatea care le este dată, pot face atât de multe lucruri care sunt o binecuvântare pentru ceilalţi copii ai Tatălui nostru!¹⁶

Puteţi să mergeţi în lume la oricare altă biserică sau la toate bisericile şi nu veţi găsi… bărbaţi care să deţină autoritatea divină. Nu uitaţi acest lucru. Faceţi parte dintr-un grup de bărbaţi aleşi… peste care au fost aşezate mâini şi aţi primit autoritate divină, devenind parteneri cu Stăpânul cerului şi pământului. Nu spun că nu puteţi să râdeţi, să zâmbiţi şi să vă bucuraţi de viaţă, ci spun că în fiecare suflet trebuie să fie adânc înrădăcinată conştiinţa că: „Sunt păzitorul fratelui meu. Eu deţin autoritatea de la Domnul Isus Hristos – eu sunt un deţinător al Preoţiei Sfinte”. Dacă vom face acest lucru, nu vom lua în derâdere lucrurile sacre, aşa cum au făcut unii în trecut.¹⁷

Faptul că ei deţin preoţia va fi pentru mulţi bărbaţi o condamnare, din cauza felului în care au tratat-o, privind-o ca pe un lucru banal.¹⁸

Unii bărbaţi cred că, dacă deţin preoţia, acest lucru le dă dreptul să se comporte într-un mod special în căminele lor. Doresc să vă spun că, dumneavoastră, cei care deţineţi preoţia, nu veţi intra niciodată în împărăţia celestială decât dacă vă cinstiţi soţia şi familia şi dacă îi învăţaţi şi le oferiţi binecuvântările pe care le doriţi pentru dumneavoastră înşivă.¹⁹

Autoritatea Tatălui nostru Ceresc există pe pământ pentru a binecuvânta omenirea, nu pentru a-i face aroganţi pe cei care primesc acea autoritate, ci pentru a-i face umili; nu pentru a-i face pe cei care primesc privilegii speciale să creadă că ei sunt mai importanţi decât alţii, ci pentru a ne face să fim umili în sufletul nostru, să fim pioşi în inima noastră şi respectuoşi faţă de toţi oamenii în tot ceea ce facem, exemplificând astfel printr-o viaţă neprihănită ceea ce Tatăl nostru Ceresc doreşte să predicăm.²⁰

Faptul de a fi membru al Bisericii şi de a deţine preoţia nu ne va ajuta cu nimic dacă nu suntem demni. Domnul a spus că fiecare binecuvântare pe care o dorim se bazează pe supunerea faţă de poruncile Sale. Noi îi putem înşela pe semenii noştri şi ne putem înşela singuri cu ideea că facem bine, dar, dacă nu ţinem poruncile Tatălui nostru Ceresc, dacă nu deţinem în mod demn această preoţie care este atât de preţioasă, nu ne vom găsi locul în împărăţia celestială.²¹

Dumneavoastră stimaţi fraţi… vi s-a acordat o ocazie sacră, o încredere sacră. Aţi primit binecuvântările preoţiei sfinte. V-a fost conferită autoritatea divină şi, cu această autoritate, vă revine şi responsabilitatea de a vă ridica glasul şi de a vă trăi viaţa în aşa fel încât oamenii lumii să poată cunoaşte diferenţa dintre Evanghelia lui Isus Hristos şi celelalte organizaţii ale lumii.²²

Oriunde vă duceţi, nu uitaţi că-L reprezentaţi pe Cel care ne-a creat. Preoţia pe care o deţineţi nu este preoţia lui Joseph Smith, a lui Brigham Young sau a vreunui alt bărbat care a fost chemat să conducă Biserica în ţara dumneavoastră sau în străinătate. Preoţia pe care o deţineţi este puterea lui Dumnezeu, ce v-a fost conferită din înalturi. Fiinţe sfinte au fost trimise pe pământ… pentru a restaura acea binecuvântare glorioasă care fusese pierdută pe pământ timp de sute de ani. Cu siguranţă, ar trebui să fim recunoscători pentru binecuvântările noastre.²³

Mă rog ca Domnul să ne binecuvânteze pe toţi, ca noi să fim demni să deţinem preoţia pe care ne-a oferit-o şi ne-a conferit-o, ca oriunde am merge, oamenii să poată spune: „Acel bărbat este un slujitor al Domnului”.²⁴ (Vezi sugestia 7 de la pagina 54.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Gândiţi-vă la experienţele pe care preşedintele Smith le descrie la paginile 45–47. Ce putem să facem pentru a-i ajuta pe tinerii băieţi să se pregătească pentru a fi rânduiţi la oficiile preoţiei? Ce putem să facem pentru a le ajuta pe tinerele fete să înţeleagă importanţa puterii preoţiei în viaţa lor? De ce este important ca bărbaţii şi femeile să înveţe despre preoţie?
De ce „a fost necesar ca Salvatorul să… [restaureze] autoritatea divină” (pagina 47) în timpul slujirii Sale pe pământ, pe lângă propovăduirea Evangheliei?
Citiţi pagina 49 şi primul paragraf de la pagina 50. De ce credeţi că Domnul doreşte să ofere autoritatea Sa tuturor bărbaţilor demni, în loc s-o rezerve doar pentru câţiva bărbaţi ce au fost instruiţi oficial în acest domeniu?
Preşedintele Smith a vorbit despre „progresul care are loc în viaţa bărbaţilor şi femeilor” datorită preoţiei (pagina 50). Ce înseamnă această afirmaţie pentru dumneavoastră? Ce puteţi să faceţi pentru a hrăni puterea şi influenţa preoţiei în viaţa dumneavoastră?
În timp ce citiţi secţiunea care începe la pagina 50, gândiţi-vă la modul în care aţi răspunde dacă cineva v-ar adresa întrebarea ce i-a fost pusă preşedintelui Smith: „Cu ce este mai bună biserica ta decât oricare alta?”.
Studiaţi secţiunea care începe la pagina 51. Care sunt câteva dintre „binecuvântările inestimabile” pe care le-aţi primit datorită preoţiei?
Când studiaţi ultima secţiune a învăţăturilor (paginile 52–53), căutaţi responsabilităţile despre care preşedintele Smith a spus că se primesc odată cu preoţia. Ce pot să facă membrii cvorumului preoţiei pentru a se ajuta reciproc în responsabilităţile lor? Cum îi pot ajuta femeile pe deţinătorii preoţiei ca aceştia să rămână fideli acestor responsabilităţi? Ce pot să facă deţinătorii preoţiei pentru a le sprijini pe femei în rolurile lor divine?

Scripturi suplimentare: Ioan 15:16; Alma 13:1–3, 6–10; Doctrină şi legăminte 84:19–22; Joseph Smith–Istorie 1:68–72; Articolele de credinţă 1:5.

Ajutor pentru predare: „Mărturisiţi oricând vă îndeamnă Spiritul să faceţi aceasta, nu doar la sfârşitul fiecărei lecţii. Oferiţi-le celor cărora le predaţi ocazii de a-şi depune mărturiile” (Predarea, nu este chemare mai mare, p. 45).

„Mă întreb dacă, atunci când un băiat este rânduit diacon, tatăl lui îl face să simtă că el are acum ceva de o importanţă veşnică.”

„Bărbaţi care au deţinut preoţia în trecut au venit şi au conferit acea preoţie unor bărbaţi umili.”