Capitolul 1

Să învăţăm prin credinţă

„Fraţi şi surori, să continuăm să lucrăm în numele Domnului, Dumnezeului nostru; să dobândim mai multă înţelepciune şi cunoaştere zi de zi, astfel încât toate împrejurările în care ne aflăm să contribuie la binele nostru.”

Din viaţa lui Lorenzo Snow

Când tânărul Lorenzo Snow nu îşi îndeplinea responsabilităţile la ferma familiei, el citea de obicei – „ascuns cu cartea lui”, aşa cum obişnuiau să spună membrii familiei sale. Potrivit spuselor surorii sale, Eliza, lui „i-a plăcut mereu să înveţe, atât la şcoală, cât şi acasă”¹. Pasiunea sa de a învăţa a sporit pe măsură ce a crescut. De altfel, el a spus că educaţia a fost „principiul călăuzitor” din tinereţea sa.² După ce a urmat cursurile şcolilor de stat, el a studiat la Colegiul Oberlin, o şcoală privată din statul Ohio, în 1835. În 1836, înainte de a deveni membru al Bisericii, el a acceptat invitaţia Elizei de a se muta în Kirtland, Ohio, unde a studiat ebraica în cadrul unui curs urmat de profetul Joseph Smith şi mulţi dintre apostoli.

După ce a fost botezat şi confirmat, el a devenit, în cele din urmă, mai interesat de „educaţia pe care o primim prin intermediul Spiritului”³ decât de „lucrurile care pot fi învăţate din cărţi”⁴. În acest sens, el nu şi-a pierdut niciodată dorinţa de a învăţa. De exemplu, la vârsta de 80 de ani şi în timp ce slujea ca preşedinte al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, el s-a adresat sfinţilor în cadrul Conferinţei Generale din luna octombrie a anului 1894. Vorbind despre discursurile pe care fraţii săi cu mai puţină experienţă le oferiseră în decursul acelei zile, el a spus: „Au fost predate unele idei la care eu nu m-am gândit înainte, iar acestea au fost foarte benefice”⁵. Şase ani mai târziu, în timp ce slujea ca preşedinte al Bisericii, el a participat la o conferinţă condusă de organizaţia Şcolii de duminica. După ce i-a auzit pe alţii vorbind, în cele din urmă, s-a ridicat şi s-a dus la amvon. Şi-a început cuvântarea spunând: „Am fost nespus de încântat şi plăcut surprins de lucrurile pe care le-am văzut şi le-am auzit… Pot spune, într-adevăr, că am fost instruit; şi, dacă un om de optzeci şi şase de ani poate fi instruit, nu văd de ce adulţii, în general, nu pot dobândi atât beneficii, cât şi satisfacţie participând la adunările dumneavoastră”⁶. (Vezi sugestia 1 de la pagina 46.)

Învăţături ale lui Lorenzo Snow

Pentru a învăţa e nevoie de credinţă, efort şi perseverenţă.

În această temelie religioasă pe care dumneavoastră şi cu mine am primit-o se află ceva măreţ şi glorios şi, în fiecare zi, este ceva nou de învăţat, care este de mare valoare. Şi nu este numai privilegiul nostru, dar este şi necesar ca noi să acceptăm aceste lucruri şi să adunăm aceste idei noi.⁷

Întreaga idee de mormonism înseamnă progres – mintal, fizic, moral şi spiritual. Educaţia parţială nu este suficientă pentru un sfânt din zilele din urmă.⁸

Este bine să trăim mult timp pe pământ şi să dobândim experienţa şi cunoaşterea ce rezultă din aceasta. Căci Domnul ne-a spus că oricare ar fi gradul de inteligenţă pe care-l atingem în această viaţă, acesta va rămâne cu noi la înviere şi, cu cât o persoană va câştiga mai multă cunoaştere şi inteligenţă în această viaţă, cu atât va fi mai mare avantajul ei în lumea care va veni (vezi D&L 130:18–19).⁹

Sunt unii oameni care nu învaţă şi care nu progresează pe cât de repede ar putea, deoarece ei nu-şi îndreaptă privirea şi inimile spre Dumnezeu; ei nu gândesc în profunzime, nici nu au acea cunoaştere pe care ar fi putut-o dobândi; ei lasă să le scape multe lucruri pe care le-ar fi putut primi. Trebuie să dobândim cunoaştere înainte de a putea obţine fericire permanentă; trebuie să fim foarte receptivi faţă de lucrurile lui Dumnezeu.

Deşi am putea neglija o vreme să ne perfecţionăm facultăţile intelectuale, vom fi obligaţi să le îmbunătăţim la un moment dat. Avem atât de multe de învăţat încât, dacă nu reuşim să învăţăm azi, vom avea mult mai mult de învăţat mâine.¹⁰

Trebuie să muncim cu mintea, să punem în practică acele talente pe care ni le-a dat Dumnezeu; acestea trebuie puse la lucru. Apoi, iluminaţi fiind prin darul şi puterea Duhului Sfânt, putem obţine acele idei, acea inteligenţă şi acele binecuvântări necesare pentru a ne pregăti pentru viitor, pentru evenimentele care vor veni.

Acelaşi principiu se va aplica în toate faptele noastre cu privire la lucrurile ce ţin de Dumnezeu. Trebuie să depunem efort… Să rămânem leneşi în loc să trecem la acţiune nu ne este de niciun folos; dacă rămânem absolut neutri, nu vom realiza nimic. Fiecare principiu revelat din cer este pentru binele nostru, pentru viaţa noastră, pentru salvarea şi fericirea noastră.¹¹

Noi considerăm poate că nu este necesar să depunem efort pentru a afla ce vrea Dumnezeu de la noi; sau, cu alte cuvinte, să căutăm principiile pe care Dumnezeu le-a revelat şi prin care putem primi binecuvântări foarte importante. Există principii revelate, simple şi clare, principii care sunt menite să îi exalte pe sfinţii din zilele din urmă şi să îi ferească de necazuri şi probleme dar, cu toate acestea, din pricina lipsei noastre de perseverenţă în a le învăţa şi a ne conforma lor, nu reuşim să primim binecuvântările ce rezultă din supunerea faţă de aceste principii.¹²

Fraţi şi surori, să continuăm să lucrăm în numele Domnului, Dumnezeului nostru; să dobândim mai multă înţelepciune şi cunoaştere zi de zi, astfel încât toate împrejurările în care ne aflăm să contribuie la binele nostru.¹³ (Vezi sugestia 2 de la pagina 46.)

Educaţia pe care o primim prin intermediul Spiritului merită toată atenţia noastră.

Există un fel de educaţie care merită toată atenţia noastră şi pe care trebuie să o urmăm – şi anume educaţia pe care o primim prin intermediul Spiritului.¹⁴

Cunoaşterea spirituală, fie ea cât de mică, este mult mai preţioasă decât simplele păreri, noţiuni şi idei şi chiar decât argumentele foarte elaborate; cunoaşterea spirituală, fie ea cât de mică, este foarte importantă şi de o însemnătate foarte mare.¹⁵

Nu trebuie să neglijăm progresul nostru spiritual în timp ce căutăm bogăţiile lumeşti. Este datoria noastră să depunem tot efortul necesar în scopul de a cunoaşte mai bine principiile luminii şi ale cunoaşterii, cât şi de a mări numărul de binecuvântări temporale şi confortul de care beneficiem în această viaţă.¹⁶

Dacă viziunea noastră este prea îngustă şi acordăm prea mare atenţie dobândirii de bunuri materiale în detrimentul bogăţiei spirituale, noi nu suntem administratori înţelepţi.¹⁷ (Vezi sugestia 3 de la pagina 46.)

Este benefic să auzim principiile Evangheliei din nou şi din nou.

Probabil că aţi auzit [unele principii] de sute de ori şi, cu toate acestea, pare să fie necesar ca aceste lucruri să ne fie predate din nou şi din nou. Acest lucru se întâmplă când citesc cartea Doctrină şi legăminte. De fiecare dată când citesc o revelaţie din acea carte, îmi vine o idee nouă, deşi, poate, am mai citit acea revelaţie de multe ori. Presupun că şi dumneavoastră aveţi aceeaşi experienţă; dacă nu o aveţi, atunci este foarte diferită de a mea.¹⁸

Noi suntem asemenea unui copil care învaţă alfabetul. Învăţătorul îi spune copilului: „Aici este litera a; vei încerca să o ţii minte”. Copilul răspunde: „Da, voi încerca să o ţin minte”. Învăţătorul trece la următoarea literă şi spune: „Aceasta este litera b; vei încerca să o ţii minte?”. „O, da”, spune copilul. Apoi, învăţătorul revine la litera a. „Ce literă este aceasta?” Copilul a uitat-o. Învăţătorul îi spune din nou copilului că aceea este litera a şi trece la litera b pentru a descoperi că acel copil a uitat-o şi pe aceea şi că trebuie să fie învăţat, din nou, litera b. Acest lucru are loc dimineaţa. După-amiază, copilul este chemat şi întrebat din nou, iar învăţătorul descoperă, încă o dată, că acel copil a uitat literele şi că trebuie să fie învăţat din nou. Aşa că lecţia trebuie reluată de nenumărate ori, într-atât de mult încât, dacă învăţătorul nu ar fi avut experienţă şi nu ar fi ştiut la ce să se aştepte, el ar fi fost, cu siguranţă, descurajat. La fel este şi cu sfinţii din zilele din urmă. Deşi, poate, ne plictisim să ni se tot repete lucruri, ele trebuie repetate pentru a le învăţa pe de-a-ntregul. Trebuie să le învăţăm. Ştiu că sfinţii din zilele din urmă vor învăţa, în cele din urmă, toate legile şi poruncile lui Dumnezeu şi vor învăţa să le respecte cu stricteţe. Dar încă nu am ajuns la acel punct.¹⁹ (Vezi sugestia 4 de la pagina 46.)

Atunci când ne adunăm să învăţăm din Evanghelie, atât învăţătorul, cât şi cursantul au nevoie de îndrumarea Spiritului.

Atunci când [un învăţător] se află în faţa oamenilor, el trebuie să facă acest lucru fiind conştient că stă înaintea lor cu scopul de a le transmite cunoaştere, pentru ca ei să accepte în inimile lor adevărul şi să se dezvolte în neprihănire primind mai multă lumină, progresând în educaţia despre principiile sfinţeniei.

Acest lucru poate fi făcut doar prin efort intelectual, cu o infuzie de credinţă şi căutând din toată inima Spiritul Domnului, Dumnezeului nostru. Acelaşi lucru trebuie să facă şi cei care ascultă; dacă ei nu acordă o atenţie deosebită acelor lucruri cărora li se cere să le acorde atenţie, din când în când, de către cei care vorbesc oamenilor de la acest pupitru şi nu depun un efort intelectual, cu tot sufletul, cugetul şi puterea lor, atunci când se roagă Domnului, ei nu vor primi acele lucruri bune şi beneficii pe care trebuie să le primească.²⁰

Rugămintea mea pentru sfinţii din zilele din urmă este ca, în timpul acestei conferinţe, atunci când vârstnicii se vor ridica pentru a ne vorbi, să dăm dovadă de credinţă şi să ne rugăm pentru fiecare dintre cei care vor vorbi, ca aceştia să spună lucruri utile nouă, tuturor, şi ca noi să avem Spiritul pentru a înţelege şi a accepta aceste lucruri. Aceasta reprezintă privilegiul şi îndatorirea noastră. Nu am venit la această conferinţă în mod întâmplător; am venit aici aşteptând să primim ceva care va fi spre avantajul nostru.²¹

Ar trebui să-L rugaţi pe Domnul ca [vorbitorii] să spună ceva ce vă interesează, ca ei să sugereze ceva care va fi de un oarecare folos. Dacă aveţi vreo dorinţă să cunoaşteţi anumite lucruri pe care nu le înţelegeţi, rugaţi-vă ca [ei] să spună ceva care să vă lumineze mintea cu privire la lucrurile care vă preocupă şi vom avea o conferinţă măreaţă şi glorioasă, mai bună decât am avut vreodată. Oricât de surprinzător ar părea, conferinţa precedentă pare mereu cea mai bună; fie ca şi aceasta să fie la fel; iar dumneavoastră, dragi fraţi şi surori, îndreptaţi-vă inimile către Domnul şi daţi dovadă de credinţă în timp ce fraţii vă vor vorbi. Nu vom fi dezamăgiţi şi nu veţi ajunge acasă, nu veţi pleca de la această conferinţă, fără să simţiţi că aţi fost binecuvântaţi din abundenţă.²²

Presupun că mulţi dintre cei prezenţi azi au venit de la mare distanţă pentru a se întâlni cu noi la această Conferinţă Generală; şi că toţi cei prezenţi au dorit să se adune aici din motive sincere – din dorinţa de a progresa şi a se perfecţiona în aspecte ce ţin de contribuţia lor la împărăţia lui Dumnezeu. Pentru a nu fi dezamăgiţi, este necesar să ne pregătim inimile pentru a primi şi a beneficia de pe urma sugestiilor care pot veni din partea vorbitorilor în timpul conferinţei şi care pot fi inspirate de Spiritul Domnului. Am fost de părere şi încă sunt de părere că edificarea noastră nu depinde atât de mult de vorbitori, cât depinde de noi.²³

Atunci când ne adunăm… este privilegiul nostru să primim instruire din partea acelor persoane care ne vorbesc şi, dacă nu o primim, vina este, în general, a noastră.²⁴

Am observat la unii oameni un lucru pe care eu îl numesc slăbiciune. Aceştia se adună, unii dintre ei, mai mult pentru a fi încântaţi de talentul de orator al vorbitorului, pentru a admira stilul în care li se adresează sau se adună pentru a-l vedea pe vorbitor ori pentru a face speculaţii cu privire la caracterul său… şi nu cu scopul de a primi îndrumări care să le fie de folos şi să îi întărească în dreptate…

Dacă nu vom exercita acele abilităţi ce ne-au fost date şi nu obţinem Spiritul Domnului, vom primi foarte puţină informaţie din partea vorbitorilor, deşi ar putea fi transmise idei de mare valoare şi însemnătate. Chiar dacă ideile nu sunt transmise într-un stil elocvent, dacă oamenii depun efort… ei vor descoperi în curând că nu vor pleca niciodată de la o adunare fără să beneficieze de pe urma cuvintelor vorbitorilor.²⁵

Nu întotdeauna discursul lung este cel care oferă sfinţilor din zilele din urmă cele mai profitabile lucruri; dar, din diferitele discursuri oferite, putem înţelege brusc unele idei sau unele principii care vor deveni valoroase mai târziu.²⁶

Ne-am adunat cu scopul de a-L preaslăvi pe Dumnezeu şi de a îndeplini treburi necesare pentru progresul cauzei adevărului pe pământ. Caracterul îndrumărilor va depinde, în mare măsură, de starea noastră de spirit. Ar trebui să înlăturăm din mintea noastră preocupările noastre lumeşti şi să ne concentrăm atenţia asupra scopului acestei conferinţe.²⁷

Pentru informarea noastră şi cunoaşterea spirituală depindem în întregime – simţim că depindem atât de mult – de Domnul. Şi, într-un mod care este direct proporţional cu credinţa noastră, primim informaţii, transmise prin slujitorii Domnului… El ne vorbeşte prin slujitorii Săi, care ni se adresează cu asemenea prilejuri când ne adunăm împreună pentru a-L preaslăvi pe Dumnezeu.²⁸ (Vezi sugestia 5 de la pagina 47.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Recapitulaţi paginile 39-40, care descriu câteva dintre eforturile de-o viaţă ale preşedintelui Snow de a învăţa. Ce determină o persoană să continue să înveţe de-a lungul întregii sale vieţi? Gândiţi-vă la propriul mod de învăţare şi gândiţi-vă la cum puteţi continua să învăţaţi de-a lungul întregii dumneavoastră vieţi.
Studiaţi sfatul preşedintelui Snow cu privire la eforul şi perseverenţa necesare învăţării Evangheliei (paginile 40–42). În ce fel se schimbă studiul dumneavoastră personal atunci când depuneţi, într-adevăr, efort? Cum îi putem ajuta pe copii şi pe tineri să depună efort pentru a învăţa?
Preşedintele Snow i-a încurajat pe sfinţi să fie preocupaţi de „educaţia pe care o primim prin intermediul Spiritului” (pagina 42). Ce înseamnă pentru dumneavoastră acest lucru? Ce se poate întâmpla atunci când educaţia noastră se axează prea mult pe bogăţiile lumeşti?
Care este legătura dintre exemplul copilului care învaţă alfabetul (paginile 42–43) şi eforturile noastre de a învăţa Evanghelia? Pe măsură ce aţi studiat cuvintele profeţilor din vechime şi din zilele noastre, ce principii aţi observat că au fost repetate?
În ce feluri ne putem pregăti inimile pentru a învăţa în clasele şi adunările Bisericii? Cum putem depune efort să învăţăm, chiar şi atunci când doar ascultăm o cuvântare la o adunare de împărtăşanie sau la o conferinţă? (Pentru unele exemple, vedeţi paginile 43–46.)

Scripturi suplimentare: 2 Nefi 9:28–29; 28:30; Mosia 2:9; D&L 50:13–22; 88:118, 122; 136:32–33

Ajutor pentru predare: „Pentru a ne ajuta să predăm din scripturi şi din cuvintele profeţilor din zilele din urmă, Biserica a publicat manuale şi alte materiale. Este nevoie doar de câteva comentarii sau de alte materiale de referinţă” (Predarea, nu este chemare mai mare: un îndrumar al resurselor pentru predarea Evangheliei [1999], p. 52).

De-a lungul vieţii sale, preşedintele Lorenzo Snow a căutat să înveţe „prin studiu şi, de asemenea, prin credinţă” (D&L 88:118).

Trebuie să „ne pregătim inimile pentru a primi şi a beneficia de pe urma” mesajelor oferite în cadrul Conferinţei Generale şi al altor adunări.

„Educaţia pe care o primim prin intermediul Spiritului merită toată atenţia noastră.”