Capitolul 5

Destinul măreţ al celor credincioşi

„Este o plăcere minunată să vorbesc despre lucrurile măreţe pe care Dumnezeu doreşte să le ofere fiilor şi fiicelor Sale şi pe care le vom obţine dacă suntem credincioşi.”

Din viaţa lui Lorenzo Snow

În vara anului 1840, Lorenzo Snow se afla în Nauvoo, Illinois, pregătindu-se să plece în misiune în Anglia. L-a vizitat acasă pe prietenul său, Henry G. Sherwood şi l-a rugat pe acesta să-i explice un pasaj din scripturi. „În timp ce ascultam cu atenţie explicaţia sa”, şi-a amintit preşedintele Snow mai târziu, „Spiritul Domnului S-a oprit asupra mea – ochii înţelegerii mele s-au deschis, iar eu am văzut la fel de clar ca-n mijlocul zilei, plin de uimire şi mirare, calea lui Dumnezeu şi a omului. Am pus pe hârtie următorul gând care explică revelaţia, aşa cum mi-a fost transmisă…

«Aşa cum este omul acum, Dumnezeu a fost cândva

Aşa cum este Dumnezeu acum, omul poate deveni»”¹.

Simţind că obţinuse o „revelaţie sacră” pe care trebuia să o protejeze cu grijă, Lorenzo Snow nu a predat doctrina în mod public până când nu a aflat că profetul Joseph Smith o predase.² Odată ce a ştiut că doctrina era cunoscută public, el a depus mărturie despre ea în mod frecvent.

Pe lângă faptul că a făcut din acest adevăr o temă pentru multe predici ale sale, el şi-a însuşit-o ca pe mottoul vieţii sale. Fiul său, LeRoi, a spus: „Acest adevăr revelat l-a impresionat pe Lorenzo Snow poate mai mult decât orice; i-a pătruns atât de adânc în suflet, încât a devenit inspiraţia vieţii sale şi i-a creat propria imagine generală cu privire la viitorul său minunat şi la misiunea măreaţă a Bisericii”³. I-a devenit „un îndrumător şi o lumină permanentă” şi „o stea strălucitoare şi călăuzitoare permanentă – în inima sa, în sufletul său şi în toată fiinţa sa”⁴.

În acest capitol, preşedintele Snow ne învaţă doctrina că putem deveni asemănători Tatălui nostru Ceresc. În capitolul 6, el ne oferă sfaturi practice despre cum putem aplica această doctrină în vieţile noastre.

Învăţături ale lui Lorenzo Snow

Deoarece suntem de natură divină, putem deveni asemănători Tatălui nostru Ceresc.

Ne-am născut după chipul lui Dumnezeu, Tatăl nostru; El ne-a creat asemenea Lui. În compoziţia structurii noastre spirituale, se găseşte natura divină; la naşterea spiritului nostru, Tatăl nostru ne-a transmis aptitudinile, puterile şi abilităţile pe care El le posedă, la fel cum pruncul de la pieptul mamei posedă, deşi într-un stadiu nedezvoltat, abilităţile, puterile şi sentimentele părintelui său⁵.

Cred că suntem fiii şi fiicele lui Dumnezeu şi că El ne-a conferit posibilitatea de a obţine înţelepciune şi cunoaştere nemărginite, pentru că ne-a dat o părticică din El Însuşi. Am învăţat că suntem creaţi după chipul Său şi descoperim că, în sufletul omului, se găseşte o trăsătură a nemuririi. În acest tabernacol [trup fizic] se află o materie spirituală, iar acea materie spirituală este de natură divină, deşi poate într-un stadiu incipient; dar ea are capacitatea intrinsecă de a se perfecţiona şi a progresa, la fel cum copilul primeşte hrană de la mama sa. Deşi copilul poate fi foarte neştiutor, el are capacitatea ca, trecând prin diferitele încercări din copilărie până la maturitate, să se ridice la un nivel superior, care este absolut minunat în comparaţie cu ignoranţa sa din perioada imaturităţii.⁶

Suntem de natură divină; sufletele noastre sunt de natură veşnică; materia spiritului nostru este de natură veşnică; nu poate fi distrusă; nu poate fi nimicită. Vom trăi din toată veşnicia în toată veşnicia.⁷

Este o plăcere minunată să vorbesc despre lucrurile măreţe pe care Dumnezeu doreşte să le ofere fiilor şi fiicelor Sale şi pe care le vom obţine dacă suntem credincioşi… Călătoria noastră pe această cale a exaltării ne va aduce plenitudinea Domnului nostru Isus Hristos, pentru a sta în prezenţa Tatălui nostru, a primi din plenitudinea Sa, a avea bucuria să mărim, prin urmaşii noştri, lumi fără sfârşit, să ne bucurăm de acele asocieri plăcute pe care le-am avut în această viaţă, să fim alături de fiii şi fiicele noastre, de soţii şi soţiile noastre, înconjuraţi de toată bucuria pe care o poate oferi cerul, având trupurile glorificate, asemenea Salvatorului, fără bolile şi relele vieţii şi fără dezamăgirile, necazurile şi sacrificiile neplăcute pe care le facem aici.⁸

Printr-un progres continuu, Tatăl nostru Ceresc a primit exaltarea şi gloria şi ne arată şi nouă aceeaşi cale; şi, pentru că este înveşmântat cu putere, autoritate şi slavă, El ne spune: „Păşiţi înainte şi intraţi în posesia aceleiaşi glorii şi fericiri pe care Eu o am”⁹.

Oamenii lui Dumnezeu sunt preţioşi în ochii Săi; dragostea Sa pentru ei nu se va răci niciodată şi, cu ajutorul dat prin puterea, tăria şi dragostea Lui, ei vor triumfa şi vor ieşi mai mult decât învingători. Ei sunt copiii Săi, creaţi după chipul Lui şi meniţi, prin supunere faţă de legile Sale, să devină asemenea Lui…

Acesta este destinul măreţ al fiilor lui Dumnezeu, aceia care biruiesc lumea, care sunt supuşi poruncilor Sale, care se purifică, chiar aşa cum El este pur. Ei vor deveni asemenea Lui; ei Îl vor vedea aşa cum El este; ei Îi vor privi chipul şi vor domni cu El în slava Sa, devenind asemenea lui în fiecare aspect.¹⁰ (Vezi sugestia 1 de la pagina 94.)

Scripturile ne învaţă despre potenţialul nostru divin.

Domnul a pus înaintea noastră stimuli dintre cei mai aleşi. În revelaţiile pe care Dumnezeu le-a dat, descoperim ce poate obţine o persoană care călătoreşte pe acest drum al cunoaşterii şi care va fi îndrumată de Spiritul lui Dumnezeu. Nu eram membru al acestei Bisericii [de foarte mult timp] când mi s-a arătat limpede cu claritate ce poate obţine omul prin supunere continuă faţă de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu. Acea cunoaştere a fost ca o stea care m-a călăuzit neîncetat şi m-a făcut să fiu minuţios în încercarea mea de a face ceea ce este drept şi plăcut lui Dumnezeu… În pofida întregii educaţii pe care am primit-o cu privire la lumile celeste, se pare că sunt unii sfinţi din zilele din urmă care se mulţumesc prea des doar să ştie că lucrarea este adevărată, astfel încât, când ajungi să vorbeşti cu ei despre viitorul nostru măreţ, ei par surprinşi şi cred că acesta nu are nicio legătură cu ei. Ioan, revelatorul, în capitolul 3 al primei sale epistole, spune:

„Acum suntem copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3:2)…

şi continuă:

„Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, după cum El este curat” (vezi 1 Ioan 3:2–3)…

Spiritul lui Dumnezeu ne-a transmis faptul că există adevăruri ferme şi solemne în cuvinte de acest fel. Pavel, vorbindu-le filipenilor, le-a sugerat să cultive o dorinţă, care este foarte neobişnuită pentru oamenii de azi, deşi nu pentru sfinţii din zilele din urmă, în special pentru cei care nu se mulţumesc să fie asemenea bebeluşilor în ceea ce priveşte cunoaşterea lucrurilor lui Dumnezeu. El spune:

„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus:

El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu” (Filipeni 2:5–6)…

Aceasta [este] ceea ce a predicat Pavel şi el a înţeles ceea ce spunea. A fost răpit până în al treilea cer şi a auzit lucruri, ne spune el, care nu-i erau îngăduite omului să le rostească (vezi 2 Corinteni 12:1–7)… Ar fi greşit din partea noastră să le cerem oamenilor să cultive o dorinţă de o asemenea natură? Sunt o serie de afirmaţii în Biblie, îndeosebi în Noul Testament, care par ciudate acelora care nu au posedă Spiritul Domnului.

„Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri” (Apocalipsa 21:7).

Ce fel de afirmaţie este aceasta? Cine o crede? Dacă un tată i-ar spune fiului său: „Fiul meu, fii credincios şi urmează sfaturile mele iar, atunci când vei împlini vârsta, vei moşteni tot ceea ce am”, acest lucru ar însemna ceva, nu-i aşa? Dacă tatăl a spus adevărul, fiul ar avea ceva care să-l încurajeze să fie credincios. Oare Isus a vrut să ne înşele atunci când a folosit această afirmaţie? Vă asigur că nu există nicio înşelăciune în cuvintele Sale. Cuvintele Sale înseamnă exact ceea ce a spus El. Din nou, Isus a spus:

„Celui ce va birui, îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie” (Apocalipsa 3:21).

Aceasta este o afirmaţie minunată. Este vreun adevăr în aceste cuvinte? Afirmaţia este în întregime adevărată. Domnul Atotputernic este Cel care a spus aceasta. În scripturi, apostolul Pavel ne spune:

„Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână ci este vecinică” (2 Corinteni 5:1).

Eu cred acest lucru. Şi când Isus spune: „El va schimba trupul stării noastre smerite, şi-l va face asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3:21), cred şi acest lucru. Oare sfinţii din zilele din urmă cred lucrurile despre care vorbesc? Trebuie, bineînţeles, să le credeţi. Din nou:

„Pentru că acela care primeşte pe slujitorii Mei pe Mine Mă primeşte;

şi acela care Mă primeşte pe Mine Îl primeşte pe Tatăl Meu;

şi acela care Îl primeşte pe Tatăl Meu primeşte împărăţia Tatălui Meu; de aceea, tot ceea ce are Tatăl Meu îi va fi dat lui” (D&L 84:36–38).

S-ar putea gândi cineva la ce altceva mai mult s-ar putea oferi?… Pavel a înţeles aceste lucruri foarte bine, pentru că a spus că „[aleargă] spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (vezi Filipeni 3:14).

În remarcile pe care le-am făcut, putem vedea ceva cu privire la caracterul acestei măreţe chemări în Hristos Isus…

Nu ştiu câţi oameni dintre cei care se află aici au, în inimile lor, o cunoaştere adevărată despre aceste lucruri. Dacă o aveţi, vă voi spune efectele pe care le va avea. Aşa cum a spus Ioan:

„Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat” (vezi 1 Ioan 3:3)…

Dumnezeu a revelat rezultatele călătoriei pe acest drum al slavei şi exaltării, iar promisiunile sunt sigure. Domnul a ştiut cu exactitate ce putea să facă. A ştiut ce materii trebuia să mânuiască şi a cunoscut cu exactitate ceea ce să spună. Dacă facem partea pe care ne-a desemnat-o şi ne păstrăm cea de-a doua stare, putem fi siguri că vom obţine promisiunile făcute nouă în fiecare detaliu şi mai mult decât dumneavoastră şi cu mine putem înţelege.¹¹ (Vezi sugestia 2 de la pagina 94.)

Atunci când ne amintim binecuvântările pe care Domnul le-a pregătit pentru noi, noi găsim bucurie în mijlocul grijilor şi problemelor vieţii.

Oricare sfânt din zilele din urmă care îmi aude cuvintele are potenţialul de a se ridica în dimineaţa primei învieri şi de a fi glorificat, exaltat în prezenţa lui Dumnezeu, având privilegiul de a vorbi cu Tatăl nostru aşa cum noi vorbim cu taţii noştri de pe pământ.¹²

Nu ar putea fi puse la dispoziţia oamenilor perspective mai măreţe decât cele puse la dispoziţia sfinţilor. Niciun muritor nu şi-ar putea dori ceva mai minunat sau care să-i aducă, în cele din urmă, o mai mare satisfacţie. Tot ceea ce ţine de pacea perfectă, fericire, glorie şi exaltare este pus la dispoziţia sfinţilor din zilele din urmă. Ar trebui să ne bucurăm de semnificaţia acestor perspective şi să ne străduim să le realizăm. Nu trebuie să permitem ca perspectivele noastre să fie umbrite sub nicio formă, făcând ceea ce nu este plăcut Domnului.¹³

Speranţa mea cu privire la viaţa viitoare este nespus de minunată şi glorioasă şi încerc să îmi păstrez necontenit perspectivele în lumină deplină; şi acesta este privilegiul şi îndatorirea fiecărui sfânt din zilele din urmă.¹⁴

Nu toţi înţelegem pe deplin binecuvântările şi privilegiile Evangheliei pregătite pentru ca noi să le primim. Nu înţelegem pe deplin şi nu putem vedea lucrurile care ne aşteaptă în lumile eterne şi nici pe acelea care ne aşteaptă în această viaţă şi care sunt menite să ne aducă pace şi fericire şi să răspundă dorinţelor inimilor noastre…

În mijlocul problemelor care ne înconjoară, uităm deseori şi, pentru că nu putem vedea aceste lucruri, nu înţelegem că, prin natura ei, Evanghelia este concepută şi menită să ne ofere acele lucruri care ne vor aduce slavă, onoare şi exaltare, care ne vor aduce fericire, pace şi slavă. Avem tendinţa ca, în mijlocul grijilor şi problemelor vieţii, să uităm aceste lucruri şi nu înţelegem pe deplin că este privilegiul nostru şi că Domnul a făcut posibil ca noi să urmăm Evanghelia prin care putem avea mereu pace în inima noastră…

Există vreun motiv să jelim? Există vreun motiv pentru sfinţi să fie posomorâţi? Există vreun motiv să plângem sau să fim nemulţumiţi? Nu există niciun motiv; ci înaintea noastră se află viaţa sau moartea; dacă rămânem credincioşi, vom dobândi principate şi puteri; dacă nu ne supunem Evangheliei, vom avea parte de amărăciune şi exil.

Ce altceva în afară de ce este inclus în religia noastră ne putem dori? Dacă rămânem fermi pe temelie şi vom urma Spiritul ce ne-a fost pus în inimi, ne vom îndeplini îndatoririle aşa cum se cuvine, ne vom comporta drept faţă de conducătorii noştri, vom face ce este drept, fie în lumină, fie în întuneric.

Unde este omul care va nesocoti şi va da deoparte aceste perspective cuprinse în promisiuni ale Evangheliei, pe care le-am primit? În ele se găseşte satisfacţie, bucurie, stabilitate, se găseşte ceva pe care ne putem odihni picioarele, o temelie sigură pe care putem clădi şi de pe care să-I oferim lui Dumnezeu ceea ce ni s-a cerut.¹⁵

Să nu permitem niciodată ca perspectivele noastre să fie umbrite; să facem astfel încât ele să fie înaintea noastră zi şi noapte şi vă asigur că, dacă veţi face aceste lucruri, progresul nostru de la o zi la alta şi de la un an la altul va fi minunat.¹⁶

Cu toţii ţintim spre gloria celestială, iar grandoarea perspectivelor pe care le avem nu poate fi exprimată în cuvinte. Dacă continuaţi să lucraţi cu credinţă în lucrarea pe care v-aţi asumat-o, veţi obţine această slavă şi vă veţi bucura pentru totdeauna în prezenţa lui Dumnezeu şi a Mielului. Acesta este un lucru demn de urmat; este un lucru pentru care merită să ne sacrificăm şi binecuvântat este acela care este credincios pentru a-l obţine.¹⁷ (Vezi sugestia 3 de la pagina 94.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Preşedintele Lorenzo Snow a predat adesea despre faptul că suntem copii ai lui Dumnezeu (paginile 87–89). În ce fel poate schimba acest adevăr felul în care ne percepem pe noi înşine şi îi percepem pe alţii? În ce fel îi putem ajuta pe copii şi pe tineri să-şi amintească că sunt copii ai lui Dumnezeu?
Cum comentaţi scripturile pe care le-a citat preşedintele Snow, care ne învaţă despre potenţialul nostru divin? (Vezi paginile 89–92.)
Citiţi secţiunea care începe la pagina 92. În ce fel „grijile şi problemele vieţii” ne pot face să uităm binecuvântările eterne oferite de Evanghelie? Ce putem face pentru a ne păstra acest potenţial „nou” şi „mereu în inimile noastre”? În ce fel ne-ar putea schimba felul în care trăim faptul de a ne aminti cine suntem?
Ce aţi învăţat despre Tatăl dumneavoastră Ceresc în timp ce aţi studiat acest capitol? Ce aţi învăţat despre destinul dumneavoastră de fiică sau fiu al lui Dumnezeu?

Scripturi suplimentare: Romani 8:16–17; 1 Corinteni 2:9–10; Alma 5:15–16; Moroni 7:48; D&L 58:3–4; 78:17–22; 132:19–24

Ajutor pentru predare: „Mărturisiţi oricând vă îndeamnă Spiritul să faceţi aceasta, nu doar la sfârşitul fiecărei lecţii. Oferiţi-le celor cărora le predaţi ocazii de a-şi depune mărturiile” (Predarea, nu este chemare mai mare, p. 45).

„Este o plăcere minunată să vorbesc despre lucrurile măreţe pe care Dumnezeu doreşte să le ofere fiilor şi fiicelor Sale.”

Pe măsură ce studiem scripturile, învăţăm despre natura noastră divină.

În epistola sa, apostolul Pavel depune mărturie despre potenţialul nostru de a deveni ca Tatăl Ceresc şi Isus Hristos.