Capitolul 24

Reflecţii asupra misiunii lui Isus Hristos

„Cu toţii depindem de Isus Hristos, de venirea Sa în lume pentru a deschide calea prin care noi putem dobândi pace, fericire şi exaltare.”

Din viaţa lui Lorenzo Snow

În luna octombrie a anului 1872, preşedintele Brigham Young l-a desemnat pe primul său consilier, preşedintele George A. Smith, să se ducă în anumite ţări din Europa şi din Orientul Mijlociu. Într-o scrisoare adresată preşedintelui Smith, preşedintele Young şi cel de-al doilea consilier al său, preşedintele Daniel H. Wells, au spus: „Noi dorim ca tu să observi îndeaproape posibilităţile care există sau ar putea exista ca Evanghelia să fie predicată în diferitele ţări pe care le vei vizita”. Călătoria aceea urma să se încheie în Ţara Sfântă, unde preşedintele Smith avea să „dedice şi să-I consacre Domnului acel pământ”. Preşedinţii Young şi Wells au scris: „Ne rugăm ca tu să fii protejat şi să călătoreşti în linişte şi în siguranţă, ca să fii binecuvântat din belşug cu vorbe de înţelepciune şi cu o vorbire fluentă în toate discuţiile tale despre Evanghelia sfântă, să risipeşti prejudecăţile şi să plantezi seminţe de neprihănire printre oameni”¹. Preşedintele Smith a luat cu el un grup mic de sfinţi din zilele din urmă, inclusiv pe vârstnicul Lorenzo Snow, care era pe atunci membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. Sora vârstnicului Snow, Eliza R. Snow, care, la acea vreme, slujea în calitate de preşedintă generală a Societăţii de Alinare, a făcut şi ea parte din grup.

În timp ce vârstnicul Snow călătorea, el a scris des scrisori în care prezenta informaţii geografice, descria clădirile, obiceiurile şi condiţia socială a oamenilor. Însă când el şi cei care-l însoţeau au vizitat locuri din Ţara Sfântă, scrisorile sale şi-au schimbat tonul. Gândurile sale s-au îndreptat către Fiul lui Dumnezeu, care păşise deseori prin aceleaşi locuri cu secole înainte. De exemplu, el a scris despre experienţa sa din luna februarie a anului 1873, când grupul se apropia de Ierusalim:

„Încă o oră… şi vom ajunge la Ierusalim. Am înaintat şi am urcat pe o colină [sau un deal] şi ne-am uitat îndelung la «Oraşul Sfânt» − Ierusalim. Departe, în dreapta lui, este Muntele Sion, oraşul lui David. Departe, în stânga noastră, acea colină înaltă cu un aspect atât de arid, Muntele Măslinilor, odată locul preferat al Salvatorului nostru şi ultimul loc în care El a călcat cu picioarele Sale sacre înainte să Se înalţe pentru a Se duce în prezenţa Tatălui Său. Aceste locuri istorice interesante, cu toate evenimentele sacre care au avut loc acolo, îţi inspiră gânduri şi reflecţii impresionante şi solemne. Da, iată Ierusalimul! Unde Isus a trăit şi a predicat şi a fost răstignit, unde El a spus «S-a isprăvit!», Şi-a plecat capul şi a murit! Am coborât dealul încet, cugetând, pe drumul şerpuitor… până când am ajuns în oraş”².

După ce a fost la râul Iordan, vârstnicul Snow a scris: „După ce am băut din apele sale dulci şi revigorante şi ne-am spălat în valurile sale sacre, gândurile şi reflecţiile noastre s-au îndreptat către zilele copilăriei, când eram obişnuiţi să citim scripturile sfinte care descriu evenimentele importante care au avut loc în această zonă – trecerea israeliţilor, când râul a secat atunci când preoţii, purtând pe umerii lor chivotul sacru, au păşit în râul care curgea; despărţirea apelor de către Ilie atunci când el a trecut râul pe uscat şi a fost înălţat la cer într-un vârtej de vânt; şi Elisei, în timp ce se întorcea, a luat mantaua lui Ilie, care căzuse de pe el, şi a lovit apele cu ea, spunând: «Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?», aceasta fiind a treia ocazie în care apele râului Iordan au fost despărţite. Însă există un alt eveniment asociat acestui loc, de o importanţă mult mai mare – botezul Salvatorului nostru, descris în următorul fel – «Ioan [a venit] şi propovăduia în pustia Iudeii, [iar] Isus a venit din Galileea la Iordan… ca să fie botezat de el» (vezi Matei 3); şi noi ne aflam chiar acolo sau foarte aproape de locul unde au avut loc toate aceste evenimente memorabile, stând pe mal, uitându-ne la vâlcea şi spălându-ne în acelaşi râu care mărturisea în tăcere despre acele evenimente sublime”³. (Vezi sugestia 1 de la pagina 295.)

Învăţături ale lui Lorenzo Snow

Isus Hristos a venit în lume pentru a face voia Tatălui şi pentru a deschide calea păcii, fericirii şi exaltării noastre.

Această Evanghelie a fost prezentată lumii cu mai multe ocazii. A fost cunoscută de către profeţi. Ei au înţeles în mod clar şi desluşit că Isus urma să fie Mielul ucis încă dinaintea întemeierii lumii (vezi Apocalipsa 13:8; Moise 7:47) şi că, la vremea potrivită, El se va arăta copiilor oamenilor, că va muri pentru păcatele lor şi că va fi răstignit pentru a putea desăvârşi planul salvării.⁴

Când Isus era culcat într-o iesle, fiind un bebeluş neajutorat, El nu ştia că era Fiul lui Dumnezeu şi că, înainte, El crease pământul. Când decretul lui Irod a fost dat, El nu ştia nimic despre acesta; El nu avea puterea de a Se salva; iar [Iosif şi Maria] au trebuit să-L ia şi să [fugă] în Egipt pentru a-L proteja împotriva efectelor acelui decret… El a crescut şi S-a maturizat şi, în timpul progresului Său, I s-a revelat cine era şi scopul pentru care El era în lume. Slava şi puterea pe care El le-a avut înainte de a veni în lume I-au fost făcute cunoscute.⁵

Isus, în timp ce călătorea aici pe pământ îndeplinindu-Şi misiunea, le-a spus oamenilor că El nu înfăptuia miracolele pe care le făcea în mijlocul lor prin propria Sa putere, nici prin propria Lui înţelepciune, ci că El era acolo pentru a face voia Tatălui Său. El nu a venit să caute slava şi cinstea care vin de la oameni, ci slava şi cinstea care vin de la Tatăl Său care L-a trimis. El a spus: „Eu am venit în Numele Tatălui Meu, şi nu mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5:43).

Acum, particularitatea misiunii Sale şi ceea ce a diferenţiat-o de alte misiuni, a fost următoarea: El nu a venit să caute slava şi cinstea care vin de la oameni , ci slava şi cinstea care vin de la Tatăl Său şi să realizeze lucrarea Tatălui Său care L-a trimis. În aceasta a constat secretul succesului Său; şi tot în aceasta constă secretul succesului fiecărui om care lucrează conform aceluiaşi principiu.⁶

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fost, la un moment dat, pus într-o situaţie care a necesitat cel mai mare efort pentru a putea realiza ceea ce era necesar pentru salvarea a milioane dintre copiii lui Dumnezeu. A necesitat cel mai mare efort şi cea mai mare fermitate care trebuiau să fie manifestate înainte ca Fiul lui Dumnezeu să fi putut trece prin încercarea grea, prin sacrificiul care era necesar.⁷

Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost trimis în lume pentru ca dumneavoastră şi cu mine să putem primi aceste binecuvântări extraordinare. El a trebuit să facă un sacrificiu măreţ. Pentru ca El să poată realiza ceea ce Tatăl I-a cerut, El a avut nevoie de toată puterea şi credinţa Sa… El nu a cedat, deşi încercarea a fost atât de grea încât sudoarea Lui s-a transformat în picături de sânge… Sentimentele Lui trebuie să fi fost imposibil de descris. El Însuşi ne spune, aşa cum este consemnat în secţiunea 19 din cartea Doctrină şi legăminte, că suferinţa Lui a fost atât de mare, încât L-a făcut chiar pe El „să [tremure] de durere şi să [sângereze] din fiecare por şi să [sufere] atât în trup, cât şi în spirit − şi [ar] fi dorit să nu [fie] obligat să [bea] paharul amar şi apoi să [dea] înapoi”. Însă El a spus continuu în inima Lui: „Tată, facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (vezi D&L 19:15–19)⁸.

Cu toţii depindem de Isus Hristos, de venirea Sa în lume pentru a deschide calea prin care noi putem dobândi pace, fericire şi exaltare. Şi, dacă El nu ar fi terminat această lucrare, noi nu am fi primit niciodată aceste binecuvântări şi privilegii care ne sunt garantate în Evanghelie, prin mijlocirea lui Isus Hristos, căci El a făcut lucrarea necesară…

Chiar dacă El S-a sacrificat şi Şi-a făcut partea din planul pentru mântuirea oamenilor, dacă oamenii nu depun efort pentru a dobândi acea uniune dintre El şi ei, atunci salvarea lor nu va avea loc niciodată.⁹

Noi înţelegem în totalitate că, aşa cum Isus Hristos a trăit aici într-un trup şi cum El a primit un trup în care El trăieşte acum ca fiinţă glorificată, tot aşa şi noi avem dreptul la aceeaşi binecuvântare, la aceeaşi exaltare şi la aceeaşi glorie.¹⁰ (Vezi sugestiile 2 şi 3 de la pagina 285.)

Isus Hristos a vizitat pământul în zilele din urmă, revelând adevăruri cereşti în vederea salvării noastre.

Acel Personaj care a trăit în cer, care a domnit acolo înainte ca lumea să fi fost, care a creat pământul şi care, la jumătatea timpului, a venit pentru a desăvârşi şi salva ceea ce El a creat, le-a apărut oamenilor din această perioadă de timp.¹¹

Noi mărturisim întregii lumi că ştim, prin revelaţie divină, chiar prin manifestările Duhului Sfânt, că Isus este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu şi că El i S-a arătat în persoană lui Joseph Smith, tot aşa cum a făcut în vechime cu apostolii Săi după ce a înviat, şi că El i-a făcut lui cunoscute adevărurile cereşti, care sunt singura cale prin care omenirea poate fi salvată.¹²

Au fost doi bărbaţi în templul din Kirtland care L-au văzut… Fiul lui Dumnezeu, care a fost ucis de către iudei, le-a apărut, iar ei au spus: „Vălul a fost ridicat de pe mintea noastră şi ochii înţelegerii noastre s-au deschis. L-am văzut pe Domnul stând pe balustrada pupitrului, înaintea noastră”… Sub picioarele Sale era aur pur. Înfăţişarea Sa era mai strălucitoare decât soarele. Glasul Său era ca sunetul vuietului unor ape mari. Era glasul lui Iehova, spunând: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă; Eu sunt Acela care trăieşte, Eu sunt Acela care a fost ucis; Eu sunt avocatul vostru pe lângă Tatăl. Iată, păcatele voastre vă sunt iertate; voi sunteţi curaţi înaintea Mea; de aceea, înălţaţi-vă capul şi bucuraţi-vă. [Voi aţi] construit această casă pentru numele Meu. Eu [voi accepta] această casă [şi voi revărsa Spiritul Meu asupra celor care ţin poruncile Mele şi nu voi permite ca această casă sfântă să fie pângărită]” (vezi D&L 110:1–8). Acesta a fost glasul aceluiaşi Personaj pe care iudeii L-au respins, iar El a fost văzut acolo. Acum, eu ştiu că aceste lucruri sunt la fel de adevărate precum Dumnezeu există. Însă naţiunile pământului nu cunosc acest lucru, anume că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit şi S-a arătat oamenilor şi i-a îmbrăcat cu autoritate să predice Evanghelia şi să promită Duhul Sfânt tuturor celor care vor crede şi se vor supune acestor principii şi că vor primi o cunoaştere că aceste principii sunt adevărate.¹³ (Vezi sugestia 4 de la pagina 295.)

Salvatorul va veni din nou, iar noi trebuie să ne pregătim pentru venirea Sa.

Noi avem o mărturie despre Hristos, anume că El va veni pe pământ pentru a domni.¹⁴

În cele din urmă, Isus va veni şi va apărea în mijlocul nostru aşa cum a apărut atunci când El era pe pământ printre iudei, va mânca şi va bea cu noi, va vorbi cu noi şi ne va explica tainele împărăţiei şi ne va spune lucruri despre care nu este îngăduit să se vorbească acum.¹⁵

Dacă vă aflaţi într-un tren în mişcare, atâta timp cât veţi sta liniştiţi pe scaun acel tren vă va duce la destinaţia dorită; dar dacă veţi coborî din vagoane, acest lucru va fi periculos şi s-ar putea să dureze mult timp până când va veni un alt tren. Este la fel şi cu noi – dacă trăim neprihănit, dacă ne îndeplinim responsabilitatea, dacă ne îndreptăm spre îndeplinirea obiectivului şi dacă ne ţinem legămintele, atunci înfăptuim lucrarea lui Dumnezeu şi realizăm scopurile Sale şi vom fi pregătiţi pentru timpul când Isus, Fiul lui Dumnezeu, va veni în slavă şi glorie şi le va oferi celor care s-au dovedit credincioşi toate binecuvântările promise şi de o mie de ori mai mult…

Vă spun dumneavoastră, sfinţi din zilele din urmă, dacă vreunul dintre dumneavoastră este somnoros, citiţi cuvintele Salvatorului, rostite atunci când El era pe pământ, despre cele zece fecioare, când cinci dintre ele au fost înţelepte şi au avut untdelemn în candelele lor iar, când mirele a venit, doar jumătate dintre toate fecioarele au fost pregătite să iasă şi să-l întâmpine (vezi Matei 25:1–13; D&L 45:56–59). Să nu permitem să ni se întâmple şi nouă acest lucru, în calitate de sfinţi din zilele din urmă. Să fim fideli legămintelor nepieritoare pe care le-am făcut şi să-I fim fideli lui Dumnezeu. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe sfinţii din zilele din urmă şi să reverse Spiritul Său asupra dumneavoastră. Fie ca dumneavoastră să-I fiţi credincioşi Dumnezeului dumneavoastră, să fiţi credincioşi familiilor dumneavoastră, să fiţi prudenţi în toate lucrurile, să lucraţi în folosul împărăţiei lui Dumnezeu şi fie ca noi să nu ne numărăm printre fecioarele nesăbuite, ci să fim găsiţi demni să ne numărăm printre cei care vor fi încoronaţi ca împăraţi şi împărătese şi vor domni de-a lungul eternităţii.¹⁶ (Vezi sugestiile 5 şi 6 de la pagina 295.)

Sugestii pentru studiu şi predare

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

Cugetaţi la cuvintele preşedintelui Snow despre experienţele pe care le-a avut în Ţara Sfântă (pagina 289). De ce credeţi că gândurile şi reflecţiile sale au devenit „impresionante şi solemne” atunci când era acolo? În ce moduri putem ajunge să avem sentimente similare faţă de Salvator, chiar şi fără a vizita Ţara Sfântă?
Studiaţi secţiunea care începe la pagina 290, gândindu-vă la ceea ce a făcut Isus Hristos pentru dumneavoastră. În timp ce cugetaţi la dorinţa Salvatorului de a „căuta slava şi cinstea care vin de la Tatăl Său”, gândiţi-vă la ce trebuie să faceţi pentru a face voia lui Dumnezeu.
La pagina 290, preşedintele Snow împărtăşeşte „secretul succesului”. Cum funcţionează acest secret pentru noi?
Citiţi secţiunea care începe la pagina 292. În ce mod vă influenţează viaţa mărturia dumneavoastră despre Isus Hristos? Gândiţi-vă la diferitele modalităţi prin care putem împărtăşi lumii mărturia despre Isus Hristos. De exemplu, ce putem să facem pentru a ne împărtăşi mărturia membrilor familiei noastre? Dar celor cărora le slujim în calitate de învăţători de acasă sau de învăţătoare vizitatoare? Dar vecinilor noştri? Dar oamenilor cu care ne întâlnim zi de zi?
În ce moduri ne putem pregăti pentru a Doua Venire a lui Isus Hristos? (Pentru câteva exemple, vezi paginile 293–294.) Cum îi putem ajuta pe alţii să se pregătească?
În ce moduri v-au influenţat învăţăturile preşedintelui Snow mărturia despre Isus Hristos? Căutaţi modalităţi de a vă împărtăşi mărturia membrilor familiei şi altora.

Scripturi suplimentare: Luca 12:31–48; 2 Corinteni 8:9; 2 Nefi 2:7–8; 25:23, 26; Alma 7:11–13; D&L 35:2; Joseph Smith – Istorie 1:17

Ajutor pentru predare: „Rugaţi cursanţii să aleagă o secţiune şi s-o citească în linişte. Invitaţi-i să se adune în grupuri de două sau trei persoane care au ales aceeaşi secţiune şi să discute despre ceea ce au învăţat” (pagina vii a acestui manual).

„Noi mărturisim întregii lumi că ştim, prin revelaţie divină, chiar prin manifestările Duhului Sfânt, că Isus este Hristosul, Fiul Dumnezeului cel Viu.”

La sfârşitul anului 1872 şi începutul anului 1873, vârstnicul Lorenzo Snow şi alţii au călătorit în Ţara Sfântă.

Preşedintele Snow i-a încurajat pe sfinţi să urmeze exemplul celor cinci fecioare înţelepte din pilda Salvatorului despre cele zece fecioare.